Aşezarea dacică de la Şinca Veche
Dimensiune font:
Într-un cadru mirific, la poalele Făgăraşilor, pe o colină cu largi orizonturi, de unde pot fi văzute cele mai frumoase răsărituri şi asfinţituri, se întinde satul Şinca Veche, la doar 50 de kilometri de Braşov. Aceasta reprezintă una dintre cele mai vechi aşezări din Transilvania.
Se cunoaşte faptul că până în anul 1762 comuna purta numele de Şinca, însă odată cu procesul de catolicizare forţată al împărătesei Maria Tereza, populaţia s-a refugiat în munţi refuzând să-şi schimbe religia. Aici, aceştia şi-au format o nouă comunitate, numită de ei Şinca Nouă, astfel, că localitatea din care plecaseră devine Şinca Veche.
Apare pentru prima dată în documente în anul 1476, când Basarab cel Bătrân dăruieşte fraţilor Şerban şi Aldea, „jumătate din satul Şinca şi muntele Nemaia”. Cu toate acestea, se crede că localitatea exista cu mult înaintea atestării sale documentare.
Drumul care duce din sat spre munte, pe lângă dealul Pleşa se pare că în urmă cu peste 2.400 de ani ar fi aparţinut dacilor şi romanilor, fiind legătura cu celelalte aşezări de peste munte. Se pare că aşezarea dacică datează din vremea împăratului roman Tiberius, secolele III-IV î.Hr. Aceasta se întinde pe un hectar fiind pentru prima dată cercetată de specialiştii arheologi în 1978. Cel care a condus lucrările a fost doctorul Florea Costea. Arealul cuprins în cercetare a fost doar de 200 mp şi au fost descoperite mai multe dovezi. Printre acestea, o posibilă locuinţă de suprafaţă, o vatră din piatră, ceramică, străchini, ceşti. Predominantă a fost ceramica modelată de mână, aproape în întregime olăria fiind de culoare roşie din pastă, uniform arsă.
Au fost găsite în total 6 locuinţe, pe platou putând încăpea în acelaşi timp 25 – 30 de locuinţe şi 13 gropi de tip căldare unde era adăpostită ceramica de ambele categorii, făcută de mână şi cea făcută la roată. Aceste gropi aveau adâncime de la 33 la 72 de cm şi un diametru de 50 cm.
Localnicii spun că aici a fost odinioară un castru roman, însă nu s-au descoperit multe dovezi care să indice acest fapt. Presupusul castru s-ar afla acolo unde drumul face o curbă strânsă părând că se întoarce spre sat. Acolo, la capătul acestui drum se află astăzi Schitul de maici „Sfântul Nectarie”.
Sătenii mai vorbesc şi despre o movilă, care conform spuselor acestora, ar fi de fapt mormântul unui general din armata romană.
În apropiere se află şi mănăstirea rupestră. Cunoscută mai mult după denumirea de Templul Ursitelor, locaşul de cult este înconjurat de o multitudine de legende, izvorâte în mare parte din imposibilitatea datării apariţiei sale. Se bănuieşte că ar fi veche de peste 7.000 de ani şi că ar aparţine aceleiaşi civilizaţii care a construit Templul Alb din Insula Şerpilor.
Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3395.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau