Biblioteca Naţională a României

  Ajunşi în Bucureşti, capitala României, vă puteţi îndrepta spre centrul istoric, unde se păstrează numeroase monumente valoroase. În imediata vecinătate a Băncii Naţionale a României, veţi vedea o clădire deosebită, Palatul Bursei care până nu de mult a găzduit Biblioteca Naţională a României.
Palatul Bursei a fost construit după planurile arhitectului Ştefan Bucur, fiind finalizat în anul 1912. În perioada următoare, sculptorul Emil Becker a realizat faţada bogat ornamentată. În anul 1949, în urma unui decret, Bursa îşi încetează activitatea, iar din anul 1953 palatul devine sediul Bibliotecii centrale de Stat, care în prezent se numeşte Biblioteca Naţională a României. Aceasta a purtat diferite denumiri pe parcursul celor peste 100 de ani de existenţă. Cercetătorii susţin că Biblioteca Naţională a României îşi are originea în Biblioteca Colegiului „Sfântul Sava” din Bucureşti, una din cele mai vechi şi importante biblioteci din ţara noastră. În anul 1838, Biblioteca Colegiului „Sfântul Sava” a fost dată în folosinţă, având în patrimoniu în acea perioadă aproximativ 1.000 de volume. În anul 1859, după Unirea Principatelor, aceasta primeşte statutul de Bibliotecă Naţională, ulterior fiind numită Biblioteca Centrală.
În anul 1864, apare o nouă lege, a Reglementărilor Publice şi biblioteca primeşte denumirea de Biblioteca Centrală a Statului pe care a păstrat-o până în anul 1901, când a fost desfiinţată, iar colecţiile au fost transferate la Biblioteca Academiei Române, care e primit apoi statutul de Biblioteca Naţională. În anul 1955, Biblioteca Centrală a Statului îşi recuperează fondul şi devine principala bibliotecă din ţară. În 1990, Biblioteca Centrală de Stat primeşte numele de Biblioteca Naţională a României, denumire pe care o păstrează şi azi.
În anul 1986, în regimul Ceauşescu, a început construcţia noii clădiri din Bulevardul Unirii, unde urma să fie mutată Biblioteca Naţională, dar după 1989 lucrările au fost sistate, pentru o perioadă îndelungată, astfel încât părţi din imobil s-au degradat. În anul 2002 a izbucnit o mare controversă în jurul acestei construcţii, unii dorind să devină sediul Guvernului. În anul 2006 s-a decis să reînceapă lucrările şi clădirea să fie transformată în centru cultural şi Bibliotecă Naţională. În anul 2009, au început lucrările efective, iar în aprilie 2012 Biblioteca Naţională a României a fost deschisă publicului în noul ei sediu, unde dispune de 14 săli de lectură şi de peste 12 milioane de volume.
În patrimoniul bibliotecii se găsesc publicaţii culturale naţionale, manuscrise, cărţi vechi, incunabule, hărţi, fotografii, materiale audio-vizuale şi documente electronice, adevărate comori, precum „Codex Aureus” , manuscris în limba latină, ce a fost realizat din porunca împăratului Carol cel Mare, în secolul VII, Arhiva Istorică - Fondurile Bălcescu, Saint Georges – cu documente Cuza, documente din cancelariile domneşti, scrisorile Elenei Cuza sau actele domneşti ale lui Vasile Lupu, fondul integral Kogălniceanu, dar şi cele 44.000 de documente muzicale, inclusiv din perioada otomană. Un alt document care are o valoare deosebită este „actul de naştere” al României, ordin prin care sultanul otoman recunoaşte, în anul 1864, România ca stat.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3550

Sursa foto: ro.wikipedia.org