Biserica Armenească

 Situată în centrul oraşului, Biserica Armenească este unul dintre monumente importante pentru istoria Iaşului. Aici se află o placă de piatră, cu o inscripţie ce indică faptul că biserica a fost construită în anul 1395. Unii istorici însă contestă autenticitatea acestei inscripţii.
La Iaşi s-a dezvoltat una din cele mai puternice comunităţi de armeni din România. Fiind un popor foarte credincios, armenii au construit aici o biserică după modelul celor din ţara lor, purtând hramul Sfânta Maria (15 august).

Domnitorul Ştefan Rareş a încercat să impună credinţa ortodoxă tuturor locuitorilor de altă religie din Moldova, pentru a face uitat numele fratelui său care trecuse la mahomedanism. Cei care au refuzat convertirea au fost persecutaţi ca eretici. În ziua Adormirii Maicii Domnului, domnitorul a poruncit ca toate bisericile armeneşti din Suceava, Botoşani, Roman, Hotin, Siret, Vaslui şi Iaşi să fie dărâmate sau închise.

Biserica Armenească din Iaşi a fost refăcută ulterior. Prin anul 1605 a fost construită la Iaşi o a doua biserică armenească cu hramul „Sfântul Grigore Luminătorul”. Aceasta însă a ars în incendiul din 19 iulie 1827, iar rezidirea locaşului de cult nu a fost posibilă, din lipsă de fonduri. Ameninţată de ruină, această clădire a fost demolată complet în 1899, iar Biserica „Sfânta Maria” a rămas singurul lăcaş de cult armenesc din Iaşi. Construcţia a fost reparată în 1803, iar în 1929 a fost complet renovată, pentru ca mai apoi, bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial să avarieze din nou biserica. În perioada regimului comunist, a avut loc un exod al armenilor. Numărul membrilor comunităţii a scăzut dramatic, iar cei care au rămas nu au mai avut resursele necesare pentru a restaura lăcaşul de cult.

 Cutremurul din 4 martie 1977 a deteriorat grav acest edificiu, în special cele două turle, existând riscul ca acestea să se prăbuşească. Pentru a salva biserica de la prăbuşire, prof.dr.ing. Anatolie Mihul de la Facultatea de Construcţii din cadrul Institutului Politehnic Iaşi, împreună cu asistentul său, Ionel Gosav, au apelat la o soluţie provizorie, legând cele două turle între ele printr-un sistem care a rezistat peste 25 de ani. Biserica a fost restaurată în perioada 2005-2008, fiind resfinţită la 26 octombrie 2008.

 Construită din piatră şi cărămidă confecţionată manual, biserica are planul în forma unui trifoi, cu suprafaţa exterioară prevăzută cu asize pe orizontal, având două turle înalte şi două intrări separate. În interior se remarcă măreţia bolţilor, balconul susţinut de patru coloane, catapeteasma cu două uşi împărăteşti şi două altare laterale, lucrate din lemn cu încrustaţii şi motive florale. Ca şi la celelalte biserici armeneşti, altarul este situat la o înălţime de trei sferturi de metru faţă de restul navei. El este separat de naos printr-o draperie simplă, suspendată de o bârnă transversală. Catapeteasma nu desparte altarul de naos ca la bisericile ortodoxe, ci este aşezată deasupra pristolului. La baza altarului principal se găseşte un motiv floral sculptat în armură albă, ce datează din anul 1817.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 2005

Sursa foto: wikimedia.org/autor: Cezar Suceveanu