Biserica din lemn „Sfântul Nicolae” din Bogdăniţa

Biserica din lemn „Sfântul Nicolae” din comuna Bogdăniţa a fost ctitorită în anul 1833 de către paharicul Gheorghe Oprişan, împreună cu soţia sa Ruxandra, fiică a lui Mihalache Cherchez, mare spătar al acelor vremuri. Sfântul lăcaş este ridicat pe locul unei vechi biserici, atestată documetar încă din anul 1753.

Biserica este amplasată în partea sud-vestică a satului, pe dealul unde se află şi cimitirul din localitate. Catapeteasma vechii biserici, este pictată încă din anul 1810 de către Dumitrache Popescu din Costeşti. De o frumuseţe deosebită sunt şi uşile diaconeşti care au fost pictate în anul 1770 de către Dima Zugravul şi au fost donate bisericii între anii 1841 şi 1845 de către Gheorghe Oprişan.

Pentru a întreţine cele 24 de monahii, schitul a fost înzestrat de către ctitor şi de către postelnicul Nicolae ţiple, ruda sa, cu părţi din moşiile Tunseştii, Coroeştii şi Vlădeştii din judeţul Tutova. Fost metoh al episcopiei Romanului, schitul a fost desfiinţat după 1863, iar biserica a devenit de enorie.

Sfântul lăcaş iese în evidenţă prin tehnica de realizare a lucrării, acurateţea execuţiei, armonia din spaţiul interior, armonia volumelor şi frumuseţea sistemului de boltire care imită arhitectura de zid. Biserica are plan triconic, cu abside poligonale, cu cinci laturi, pridvor deschis spre vest şi turlă pe naos.

Sfânta biserică este ridicată din bârne de stejar care sunt încheiate în cheutori. Mai trebuie să ştiţi că mica bijuterie este aşezată pe o fundaţie de piatră şi „tălpoaie” mari din lemn, beneficiind şi de un acoperiş în patru ape cu o coamă lungă. Spre interior, pe altar, naos şi pronaos are bolţi poligonale din lemn de stejar cioplit, îmbinat cu măiestrie şi fasonat. Cât despre absidele laterale, vă putem spune că acestea au formă de semicalote.

Nu putem trece cu vederea stâlpii bogat profilaţi ai pridvorului dintre pronaos şi naos. Între anii 1927 şi 1928, faţadele bisericii au fost căptuşite cu şindrilă de către meşterul Iancu Mocanu din Chiţoc-Vaslui.

Pisania scrisă cu litere chirilice şi uşa de stejar cu feronerie îşi păstrează autenticitatea. Deţine mărturii de epocă cum ar fi icoanele pictate de zugravul Dumitrache Popescu, amvonul iconostasul, cărţi, pomelnicul-triptic ctitoricesc, scaunul arhieresc cu însemnări şi clopote cu inscripţii ale ctitorilor. În faţa bisericii, în cimitir, se află două pietre funerare ale familiei ctitorilor, cu inscripţii în chirilică.

 

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 6332.