Biserica Domnească de la Curtea de Argeş

 Unul dintre cele mai reprezentative monumente arhitecturale româneşti medievale este Biserica Domnească „Sfântul Nicolae” de la Curtea de Argeş, ctitorită de domnitorul Basarab I. Fiind cea mai veche ctitorie voievodală din Ţara Românească, picturile murale de aici, realizate între 1364 şi 1369, sunt deosebit de valoroase, lăcaşul de cult fiind inclus pe lista monumentelor istorice şi în Lista Indicativă UNESCO.
Deşi construcţia bisericii a fost începută de domnitorul Basarab I, aceasta a fost finalizată de urmaşii săi, Nicolae Alexandru (1352 şi 1364) şi Vladislav I Vlaicu (1364 şi 1377). Din punct de vedere arhitectural, biserica a fost ridicată în stil bizantin cu plan de tip cruce greacă înscrisă, variantă constantinopolitană, încheiată cu trei abside la răsărit. Ancadramentele ferestrelor, sculptate în piatră, datează din secolul al XVII-lea, când lăcaşul de cult a fost renovat.

Ctitoria lui Basarab I de la Curtea de Argeş este una de mari dimensiuni, înălţimea ajungând la aproximativ 23 de metri. Biserica Domnească păstrează şi astăzi fragmente din pictura iniţială datată din secolul al XIV-lea dar şi fragmente din fresca secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. În urma unor lucrări de restaurare efectuate în anul 1992, în cadrul bisericii s-a descoperit un grafit care aminteşte că în anul 6860 (1352) a murit, la Câmpulung, marele Basarab Voievod – Basarab I, ce a domnit între anii 1310 şi 1352 şi a întemeiat statul feudal independent Ţara Românească.

Tot în cadrul Bisericii Domneşti a fost descoperit în anul 1920, un mormânt princiar neprofanat. Descoperirea îi aparţine istoricului Virgil Drăghiceanu şi se presupune că rămăşiţele umane pe care le conţinea mormântul ar aparţine unui personaj domnesc din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Deşi au fost vehiculate mai multe ipoteze legate de identitatea rămăşiţelor, varianta cea mai sigură rămâne cea care-l vizează pe Radu I.
Mormântul personajului domnesc misterios, descoperit la Biserica Domnească, a fost găsit acoperit cu un giulgiu de mătase foarte deteriorat. Scheletul poartă o tunică purpurie lungă, cusută cu fir şi decorată cu mărgăritare care este închisă în faţă cu 30 de nasturi de aur smălţuiţi cu verde, formând astfel stema dinastiei Basarabilor: un scut despicat, fasciat în jumătatea dreaptă în opt zone care alternează aur-verde. Mijlocul scheletului este încins cu o centură de piele căptuşită cu catifea şi de asemenea ornată cu fir şi mărgăritare dispuse în romburi şi steluţe de aur la colţuri. Centura se închide printr-o cataramă din aur atent lucrată ce reprezintă un castel în miniatură în centrul căruia se află o lebădă cu cap de femeie.

Sub tunica bogată în decoraţiuni, se afla o vestă din care nu s-au mai păstrat decât bordurile mânecilor şi cele de la gât şi din faţă, bogat ornate cu mărgăritare. Din cămaşă a mai rămas doar gulerul din mătase al acesteia, realizat în tehnica pointe de Venise. Pantalonii şi încălţămintea nu s-au mai păstrat iar pe cap, personajul poartă o diademă decorată cu mărgăritare.

Mâinile scheletului, acoperite cu mănuşi frumos decorate, erau prinse pe piept cu o legătură ornată cu mărgăritare care formau crucea patriarhală. Au fost descoperite pe mâini patru inele de aur şi pietre preţioase pe care erau inscripţionate fragmente în latină din versetul 4:30 din Evanghelia lui Luca.
În cadrul Bisericii Domneşti se mai păstrează şi mormântul prinţului Vladislav, fiul lui Radu I, mort la o vârstă fragedă, între 15 şi 18 ani, dar şi mormântul prinţului Voislav, fiul lui Nicolae Alexandru, mort în ianuarie în jurul anului 1366.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric, prin telefon la numărul unic 0332 780 780, urmat de codul obiectivului ales: 4502

Sursa foto: wikimedia.org