Biserica fortificată Dacia
Dimensiune font:
În estul Podişului Hârtibaciu, la 6 kilometri de oraşul Rupea, pe Valea Mare, se află satul Dacia, o aşezare cu o istorie veche de secole. Satul este pentru prima dată menţionat în anul 1309, sub denumirea de Ştena - Stein, în limba germană, care înseamnă piatră. Se pare că numele vine de la pintenii de bazalt pe care se afla cetatea Rupea, o altă ipoteză fiind aceea că numele ar proveni de la dalele mari de piatră de pe drumul roman, care odinioară trecea peste locul actualei biserici săseşti.
În anul 1931, denumirea oficială a localităţii a devenit Dacia. Aşezarea a luat naştere odată cu alte localităţi din „judeţul celor şapte Scaune, Sibiu – Sighişoara, Şinca Veche, Rupea, Biertan, Nocris, Braşov, atunci când au fost aduşi în Ţara Bârsei colonişti germani.
Astăzi, satul face parte din comuna Jibert, componentă a judeţului Braşov. Dacia este cunoscută în special datorită bisericii-cetate de pe teritoriul acesteia. Ridicată în secolul al XIII-lea sub forma unei bazilici romanice cu trei nave fără turn, construcţiei îi sunt aduse o serie de modificări, după anii 1500, menite să întărească funcţiile defensive. Navele laterale sunt demolate şi arcadele dintre nava principală şi colaterală sunt zidite. Corul şi nava principală sunt prevăzute cu câte un nivel fortificat, iar contraforturile corului sunt acum legate prin arce ce se ridică la nivelul fortificat cu orificii de tragere. În 1517, este ridicată deasupra navei centrale o boltă cilindrică, decorată cu o plasă de nervuri în f ormă de stea.
În urma unui incendiu care a avut loc în anul 1676, biserica a fost grav deteriorată. Construcţia este prelungită apoi spre vest, ajungând acum la o lungime de 38,5 metri şi o lăţime de 10,8 metri. În 1738 turnul-clopotniţă se prăbuşeşte din cauza unui cutremur, fiind refăcut în 1763. Din nou distrus de un cutremur în 1802 este refăcut 40 de ani mai târziu, dominând până astăzi înălţimile satului braşovean Dacia. Atunci când au fost efectuate lucrările pentru fundaţia turnului, au fost descoperite, la o adâncime de aproximativ 2 m., o inscripţie de piatră şi resturi ale unei şosele romane.
Lăcaşul este înconjurat de un zid de incintă de 4 m. înălţime, prevăzut la cele patru colţuri cu turnuri de secţiune pătrată construite din piatră de râu şi piatră de carieră. Ulterior în secolul al XV-lea, a fost construit un zid de incintă de formă patrulateră. Pe latura de nord a incintei se afla un al cincilea turn cu acoperiş cu pantă spre interior.
Astăzi se mai păstrează consolele şi coloanele angajate, iar în cor încă se mai poate vedea bolta de influenţă gotică târzie în formă de plasă. În cor mai sunt conservate strane gotice care datează încă din 1526, cu detalii specifice atelierelor lui Johannes Reichmut din Sighişoara.
Altarul a fost construit în 1815 de către sculptorul sighişorean Michael Wolf şi pictat ulterior de către Josef Lob din Viena.
Ceea ce a făcut-o cunoscută în ţară a fost faptul că în interiorul bisericii încă se mai păstrează părţi ale unei biserici romane din secolul al XIII-lea, şi anume spaţiul pentru cor şi coloanele dintre nava centrală şi părţile laterale ale naosului.
Vă invităm să vizitaţi unul dintre cele mai importante obiective turistice din ţara Bârsei, o biserică – fortificată care încă mai păstrează legătura cu trecutul prin intermediul elementelor de arhitectură, vechi de secole.
Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3367.
Sursa foto: ro.wikipedia.org
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau