Castelul de la Miclauseni

Castelul Miclauseni se afla la doar 65 de kilometri departare de Iasi, pe partea stanga a drumului E 583 ce duce spre Roman, in comuna Butea. Castelul a rezistat timpului si oamenilor, care l-au ocrotit ori, dimpotriva, s-au straduit sa-l distruga si a ramas martorul tacut al unor epoci boieresti demult apuse. In secolul al XV-lea, domnitorul Alexandru cel Bun ii daruia vornicului Miclaus, membru in Sfatul Domnesc, un domeniu generos, situat in apropierea luncii Siretului. Dupa moartea vornicului, mosia a ramas cunoscuta sub numele de Miclauseni. La sfarsitul secolului al XVII-lea, mostenitorii de drept ai mosiei, ramanand fara urmasi, au lasat domeniul rudelor din familia Sturdza.

 

Ioan Sturdza (1710-1792) a fost cel care a inaltat pentru prima oara la Miclauseni un conac boieresc in anul 1755. Acesta avea demisol si parter si era construit in forma de cruce. Conacul avea 20 de camere, cate zece pe fiecare nivel. Pentru a ridica castelul, George Sturdza a imprumutat de la Societatea de Credit Funciar suma de 100.000 de lei, pe care urma sa o „achite in numerariu moneta de aur“.

 

Biserica are o frumoasa catapeteasma in stil baroc si numeroase obiecte de cult valoroase, cu care familia Sturdza a inzestrat-o. In biserica se afla inmormantat Alecu Sturdza Miclausanu, fiul lui Dimitrie, mort in anul 1848.

 

Ornamentele exterioare, care se mai pastreaza si astazi, abunda in embleme inspirate din blazonul familiei Sturdza. Scara principala a castelului din marmura de Dalmatia, sobele din teracota, portelan sau faianta, aduse de peste hotare, parchetul cu intarsii din esente de paltin, mahon, stejar si abanos, confectionat de mesteri austrieci, mobilierul rafinat – toate desavarseau interiorul luxos al castelului. La acestea se adaugau colectia de carti si documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturile din marmura de Cararra, argintaria, dar si piesele arheologice, numismatice si epigrafice de mare valoare.

 

In iarna 1944-1945, coloanele cu prizonieri nemti au stationat in castelul de la Miclauseni.
In aceasta perioada, cea mai mare parte din colectiile castelului, cartile, piesele de mobilier si alte bunuri au fost furate sau distruse de soldati. Castelul a fost devastat. Multe din cartile valoroase au fost folosite de soldati drept combustibil si arse in sobe, alte volume au fost vandute chiar de catre paznicii castelului unor magazine din Targu Frumos, unde erau folosite pentru impachetarea marfurilor.

 

In perioada comunista, mansarda castelului devenise unul din locurile secrete unde petreceau adeseori membrii de partid sau copiii acestora. Pe data de 23 decembrie 1968, in urma unei astfel de petreceri, mansarda castelului a ars. Focul, care a pornit, se pare, de la o tigara lasata aprinsa, a distrus ultimele mobile originale ale castelului, depozitate la mansarda alaturi de materiale inflamabile. Apa cu care a fost stins incendiul, infiltrandu-se in interior, a contribuit la degradarea progresiva a imobilului. In 1990, actualul conducator al Bisericii
Ortodoxe Romane, Preafericitul Daniel, fost Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, in baza actului de donatie facut de Ecaterina Sturdza, reinfiinta manastirea Miclauseni si mai apoi, in 2001, readucea sub obladuirea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei castelul si domeniul Miclauseni. In prezent, castelul se afla inca in proces de restaurare si consolidare.

 

Aceasta este pe scurt istoria unui castel care in decursul anilor a fost depozit militar de explozibil, casa de odihna pentru copii, iar din 1960 pana in 2001, scoala pentru copii cu deficiente mentale grave.