Cetatea Clujului

 Aşezarea este menţionată sub numele de Napoca pentru prima dată de către geograful grec Ptolemeu, ce face referire la oraşul Cluj-Napoca de astăzi, ca fiind una din cele mai însemnate localităţi din Dacia.
Prima atestare a Napocii romane datează din anii 107 - 108, constând într-o bornă militară folosită la construcţia unui drum strategic imperial. Napoca a devenit aşezare urbană în anul 124, în timpul împăratului Hadrian, fiind denumită Municipium Aelium Hadrianum Napoca, după cum arată inscripţiile descoperite aici.
Arheologii au reuşit să descopere în mare parte limitele cetăţii romane Napoca: la vest era mărginită de Pârâul ţiganilor (pe actualele străzi Emil Isac şi Samuil Micu), la nord cetatea se oprea la Canalul Morilor (în zona actualelor străzi Octavian Petrovici şi Andrei Şaguna), la sud pe actualele străzi Napoca şi Bd. Eroilor, iar la est pe zona actualelor străzi David Francisc şi Janos Bolyai.
În perioada secolelor IX - X, perioada medievală, este construită o a doua cetate, Castrum Clus, ce ocupa aproape un sfert din suprafaţa Napocii romane. La vest şi nord avea aceleaşi limite ca şi cetatea romană, iar la est şi sud, hotarul era aproape de linia actualului Bulevard Regele Ferdinand, respectiv pe linia actualei străzi „Memorandumului” şi a laturii nordice a Pieţei Unirii.
Aşezarea Clujului este menţionată pentru prima dată într-un document din anul 1173, fiind pomenită sub numele de Clus, în traducere din latină: „loc închis între dealuri”. După venirea coloniştilor saşi în cetatea Clujului, în timpul regelui Ştefan al V-lea al Ungariei, aşezarea a primit numele de Klausenburg. Aceasta a fost una din cele 7 cetăţi medievale ale saşilor din Transilvania.
Prima fortificaţie a oraşului medieval a fost ridicată în urma invaziei mongole din 1241, întinzându-se pe o suprafaţă de aproximativ 7 hectare, cu centrul în actuala Piaţă a Muzeului.
Odată cu dezvoltarea oraşului, s-a impus o mai bună apărare, astfel că, în 1405, regele Sigismund de Luxemburg aprobă construirea de noi ziduri de apărare, transformând oraşul în Oraş Liber Regesc, scoţându-l astfel de sub autoritatea voievodului Transilvaniei. Această a doua fortificaţie era mult mai dezvoltată decât prima, desfăşurându-se pe aproximativ 45 de hectare.
În secolul XV, 18 bastioane şi turnuri aşezate la colţurile cetăţii erau menţionate în documentele vremii, Clujul fiind descris ca un „oraş comercial mare şi bogat, bine clădit, cu puternice şi străvechi ziduri şi numeroase turnuri”. Aceste turnuri şi porţi erau întreţinute şi apărate de bresle meşteşugăreşti, fiecare din acestea dând numele unui turn.
Cetăţii i se adaugă între 1470 – 1507 Poarta de vest şi Turnul Podului, iar în urma altor lucrări dintre anii 1515-1525, regele Ludovic al II lea îi scuteşte pe clujeni de plata taxelor, drept mulţumire pentru eforturile depuse în apărarea oraşului. La construcţia cetăţii s-au folosit blocuri imense de piatră, pentru stabilitatea zidurilor.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 4858

Sursa foto: www.cluj.info