Cetatea Oradea

 Oradea, denumită odată Oradea Mare, este reşedinţa judeţului Bihor, fiind cel mai mare municipiu al acestui judeţ ce este situat în partea de vest a României, pe râul Crişul Repede, în imediata apropiere a graniţei cu Ungaria. Totodată, Oradea este cel mai important oraş din regiunea istorică Crişana.
Oradea adăposteşte una dintre puţinele cetăţi utilizate în prezent, Cetatea Oradea, în incinta căreia funcţionează Facultatea de Arte Vizuale a Universităţii din Oradea. Cetatea a fost ridicată de către regele Ladislau I, pe locul unei vechi fortăreţe. A fost distrusă în timpul invaziei mongole din anul 1241, dar şi în luna februarie a anului 1474, de către Imperiul Otoman. Cetatea Oradea a fost reconstruită de fiecare dată, ultima etapă de reconstrucţie fiind finalizată în anul 1618 de către principele Gabriel Bethlen.

Cetatea şi-a câştigat faima datorită şanţului de apă caldă ce o înconjoară. Acesta era umplut cu apă termală (prin aducţiuni) din pârâul Peţa în caz de asediu.
Printre componentele Cetăţii Oradea se află: Bastionul Aurit, Bastionul Bethlen, Bastionul Ciunt, Bastionul Crăişorul, Bastionul Roşu, Curtina spre Bastionul Aurit, Curtina spre Bastionul Bethlen, Corpul A, Corpul B, Corpul C şi altele.
Biserica Romano-Catolică din Cetate s-a construit ca urmare a perioadei de dominaţie austriacă. Planul de construcţie a fost făcut de arhitectul Lodovico Marini. Se pare că biserica a fost construită peste structuri mai vechi, unii istorici şi arhitecţi considerând că aceasta păstrează elemente constructive turceşti. După o serie de renovări, începând cu anul 2000 biserica este funcţională pentru slovacii romano-catolici din Oradea. În anul 2007 s-a înfiinţat la Oradea o parohie personală pentru romano-catolicii de etnie slovacă, biserica din Cetatea Oradea fiindu-le încredinţată lor.
Legendele despre Cetatea Oradea sunt numeroase, două dintre acestea aflându-se printre cele mai cunoscute. Prima legendă este cea a Întemeierii, care spune că în anul 1092 Regele Ladislau I al Ungariei se afla la vânătoare în Ţara Crişurilor. Ajuns seara într-o poiană deschisă şi înconjurată în ambele părţi de Crişul Repede, în apropiere de Peţa-Hewjo, pârâul despre care se spune că nu îngheaţă niciodată, regele a adormit, obosit fiind după vânătoarea cerbilor. În vis i s-au arătat doi îngeri care i-au cerut să construiască pe acel loc o mănăstire cu hramul Fecioarei Maria. Mănăstirea ridicată aici a fost mult timp loc de pelerinaj, iar în jurul acesteia s-a ridicat Cetatea Oradea, care a servit multe secole apărării creştinătăţii.

O altă legendă este cea a Trădării, care spune că în anul 1540, odată cu căderea Budei sub conducerea turcilor, aceştia încearcă să cucerească Cetatea Oradea, pe care o consideră ca fiind o poartă către Transilvania. Fiind apărată de apele calde ale Peţei, Cetatea Oradea era de necucerit. Până în anul 1660 nimeni nu a reuşit să o cucerească. În acel an, Ali - Paşă de Timişoara a jurat că va cuceri cetatea cu orice preţ. 45.000 de turci care au ocupat dealurile oraşului au fost aduşi aici de către el, iar cei 850 de apărători ai cetăţii au avut de dus 46 de zile de luptă grea. Turcii au pus sub asediu casele şi ţăranii din acel loc, însă cetatea rezista. Când aproape îşi pierduseră speranţa, turcii i-au prins într-o zi pe copiii morarului. Ca orice mamă care vrea să îşi salveze copiii de la moarte, soţia morarului, care cunoştea secretul rezistenţei cetăţii, l-a divulgat. Astfel, turcii au săpat şi au deschis barajul de evacuare a apei calde Peţa, care proteja zidurile de apărare ale cetăţii. În felul acesta, cetatea a capitulat şi a intrat sub dominaţie turcească în luna august a anului 1660.
Recunoscută, atât pentru importanţa sa istorică, cât şi pentru faptul că este utilizată şi în prezent, Cetatea Oradea continuă să uimească vizitatorii.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 2528

Sursa foto: www.travelmaniac.ro