Cetatea ţărănească de la Jimbor

 Mulţi oameni din Occident nu ştiu încă sigur dacă Transilvania există sau nu în realitate, iar unele peisaje, atât rurale cât şi urbane, pot părea aproape ireale. Una dintre localităţile ce stârneşte interesul turiştilor este Jimbor.
Aceasta face parte din comuna Homorod, cunoscută ca Hamruden de germani şi ca Homorod de maghiari, şi pentru prima dată menţionată în arhivele naţionale, în 1250. Comuna are astăzi are în componenţa sa, pe lângă reşedinţa Homorod, alte două sate, Jimbor, atestat documentar în anul 1432, şi Mercheaşa prima atestare datând din anul 1448.
Aşezarea era mai demult cunoscut ca Şombora, în timp ajungându-se la toponimul folosit astăzi, Jimbor. Atestată documentar într-o însemnare a Fraternităţii de la Saschiz, se pare că aşezarea a făcut parte în perioada 1385 – 1553 din aceasta congregaţie religioasă.
Localitatea este cunoscută datorită cetăţii ridicate aici de către locuitorii satului în secolul al XIV-lea. În anii de după invazia mongolă (1241 – 1242), saşii şi-au folosit priceperea în cioplirea pietrei şi au construit structuri rezistente la atacurile prelungite, capabile să adăpostească sate întregi, şi care aveau spaţii mari de stocare a alimentelor. Cea din Jimbor este modestă ca suprafaţă, însă de-a lungul timpului şi-a îndeplinit rolul de apărare a sătenilor. Păstrate de sute de ani, zidurile cetăţii încă veghează la apărarea incintei construcţiei.
Astăzi, doar unul dintre ziduri se păstrează într-o formă destul de bună, iar pe colţul sudic se mai văd urmele unor încăperi dispuse pe două nivele, care erau probabil destinate păstrării alimentelor, şi în caz de pericol, de adăpostire a sătenilor refugiaţi.
Odinioară, aici, în turnul cetăţii, ţăranii îşi ţineau slănina, un obicei care se păstra în toate satele săseşti din ţara Bârsei. Nu se umbla la ea decât primăvara, când cânta cucul, iar fiecare sătean îşi însemna slănina, pentru a şi-o recunoaşte apoi când va fi cazul. Această tradiţie a supravieţuit până în anul 1945 în rândul sătenilor. Tot în cadrul cetăţii aveau loc toate sărbătorile şi obiceiurile specifice saşilor.
În 1690, cetatea este distrusă de hoardele tătare, care o pustiesc, însă este refăcută cu sârguinţă doi ani mai târziu.
Ceea ce vedem astăzi reprezintă doar urme a ceea ce a fost odinioară o strălucită fortăreaţă menită să îşi apere localnicii. Astăzi, putem doar să admirăm şi să recunoaştem valoarea arhitectonică a edificiului, care, în ciuda tuturor vitregiilor, a reuşit, să facă faţă timpului şi să ne arate urme ale unei civilizaţii cu adevărat excepţionale.
În Jimbor, puteţi vizita pe lângă cetatea ţărănească, Biserica de rit evanghelic din sat, o altă construcţie de o importanţă deosebită. Construită ca o sală de tip gotic, în secolul al XV-lea, biserica este unică din punct de vedere al formei fortificaţiei. Spre deosebire de majoritatea construcţiilor de acest tip, Biserica din Jimbor nu are o incintă poligonală, ci una ovală.
Un loc mirific, binecuvântat cu frumuseţi naturale, dar şi deţinător al unor construcţii arhitecturale deosebite, în care oriunde priveşti vei rămâne impresionat de liniştea şi bucuria pe care aceste locuri o emană, Jimborul rămâne una dintre deosebitele aşezări ale Braşovului, ce merită să fie incluse în itinerariul dumneavoastră turistic.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3400.

Sursa foto: infopensiuni.ro