Cetatea Tricule de la Sviniţa

 Despre construcţiile cetăţii Tricule circulă şi astăzi multe legende, care sunt alimentate mai ales de faptul că acestea se scaldă în apele Dunării, iar turnul de sud este în întregime acoperit de apă. Cele trei turnuri ale cetăţii sunt dispuse în colţurile unui triunghi ipotetic. Înainte de ridicarea nivelului Dunării din cauza barajului de la Gura Văii, acestea se aflau pe abruptul malului stâng.
Turnurile sunt denumite simplu, Turnu 1 care este situat în partea de nord vest, Turnu 2, situat la nord est şi Turnu 3, în sud. Turnurile 1 şi 2 se află la o distanţă de 20 de metri între ele şi circa 40 de metri faţă de Turnul 3.

  Doar Turnul 2 este conservat pe întreaga înălţime, păstrând întreg coronamentul. Pagube însemnate au fost produse de căutătorii de comori înainte de începerea cercetării arheologice, aceştia ducând în final la prăbuşirea segmentului inferior al colţului de sud est. Înălţimea Turnului 2 este de 11 m şi astfel spărtura este acoperită de apele Dunării. Pentru coronamentul turnurilor a fost folosită cărămidă romană. De altfel, zidăria poartă şi astăzi urme ale bârnelor eşafodajului folosit la construirea acesteia.
Trebuie să ştiţi că nici unul dintre cele trei turnuri nu păstrează urme ale unor coşuri sau sobe care să dea de înţeles că acestea ar fi fost folosite în scop rezidenţial. În anul 1924, gheţurile din apele Dunării au năruit Turnul 3.

 Zidurile celor trei turnuri au o grosime de 1,4 metri şi sunt construite din piatră brută, legată cu un mortar de foarte bună calitate. Turnurile erau ridicate pe trei niveluri fiecare, parterul fiind folosit drept cameră de provizii, recomunicând cu exteriorul, intrarea aici fiind asigurată printr-un chepeng în podeaua încăperii de la etajul 1. Din nefericire, terenul din jurul turnurilor nu a mai putut fi cercetat din punct de vedere arheologic, deoarece Dunărea a inundat fortificaţia şi şantierul a trebuit să fie încheiat.
Eroziunea deluvială a purtat materialele arheologice către baza pantei, motiv pentru care acestea au fost găsite în poziţie secundară şi la cote diferite, cuprinse între 1,2 şi 2,4 m. Materialele ceramice hallstatiene şi romane, mai ales resturi de amfore din secolele II şi III d.Chr., sunt amestecate cu cele feudale din secolele XI-XIII.
 

 Interesant este faptul că la o distanţă de 7 km de vatra satului Sviniţa au fost descoperite 10 morminte de adulţi şi copii, toate orientate către est-vest şi care datează din secolul XIII. Istoricii nu au reuşit să afle dacă există vreo anumită legătură între aceste morminte sau Turnurile Tricule.
Cel mai probabil, turnurile au fost folosite în scop militar. De altfel, şi în epoca modernă, la Tricule au stat de pază şi grănicierii austrieci din zona Sviniţa-Berzasca-Drencova.
În speranţa că v-am trezit interesul, vă invităm să vizitaţi această parte a Dunării, să vă plimbaţi cu barca prin preajma cetăţii Tricule şi să aflaţi istoria unui loc desprins parcă din poveşti.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric, prin telefon la numărul unic 0332 780 780, urmat de codul obiectivului ales: 6527

Sursa foto: www.panoramio.com/ autor: Bogdan Apostoaia