Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus

Situată la poalele Munţilor Făgăraş, Mănăstirea Brâncoveanu constituie unul dintre cele mai renumite obiective istorice din judeţul Braşov. Istoria acesteia începe odată cu secolul al XVI-lea, când satul şi moşia din satul Sâmbăta de Sus intră în posesia boierului Preda Brâncoveanu. Tradiţia spune că acesta a construit o bisericuţă din lemn pe valea râului Sâmbăta. Mai târziu, pe locul acesteia a fost ridicată, de către domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti între anii 1688 şi 1714, o biserică din piatră şi cărămidă.

În acea perioadă, se încerca catolicizarea populaţiei din Transilvania, de către Imperiul Habsburgic, însă Brâncoveanu reuşeşte întărirea credinţei creştine prin reorganizarea vechii mănăstiri de lemn, într-o mănăstire mai mare şi cu viaţă de obşte. Însă persecuţiile religioase ale austro-ungarilor au făcut victime şi printre români, fiind distruse peste 150 de mănăstiri ortodoxe. Pentru o vreme, Mănăstirea din Sâmbăta de Sus nu a putut fi distrusă, datorită domnitorului Brâncoveanu, însă după ce acesta a fost decapitat de către turci în 1714, trupele habsburgice profită de împrejurările apărute şi dărâmă, în 1785, mănăstirea brâncovenilor. Chiliile au fost distruse complet, rămânând doar ruine din biserica mănăstirii.

Abia în 1926 se încearcă restaurarea mănăstirii, iniţiatorul acesteia fiind Mitropolitul Nicolae Bălan. Arhitectura bisericii păstrează stilul brâncovenesc, specifică sfârşitului sec. al XVII-lea şi începutul secolului următor. Înalt Prea Sfinţitul Antonie Plămădeală continuă lucrarea mitropolitului.
După 208 ani de la dărâmarea ei de către habsburgi, Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus îţi reia statutul de lăcaş de cult, fiind sfinţită, şi începând să găzduiască slujbe, din anul 1993. Noul hram al mănăstirii este cel al Sfinţilor Martiri Brâncoveni.

Complexul mănăstiresc de la Sâmbăta de Sus este foarte cunoscut şi datorită fântânii cu apă tămăduitoare, Izvorul Tămăduirii. Atestată documentar în sec. al XVI-lea, reprezintă cea mai veche piesă din incinta mănăstirii. A fost restaurată de către Mitropolitul Nicolae Balan, în zilele noastre fiind înconjurată de un baldachin sculptat în lemn de stejar. Tradiţia populară spune că motivul întemeierii mănăstirii în acest loc a fost chiar existenţa acestui izvor cu puteri tămăduitoare.

O legendă spune că voievodul Matei Basarab a trecut şi el pe acolo, şi fiind chinuit de ani buni de o boală de piele, încearcă şi apa izvorului despre care auzise că este tămăduitoare. După ce s-a spălat cu apa izvorului pe mâini şi pe faţă, n-a trecut mult şi pielea a început să i se vindece. Apoi, scăldându-şi întreg corpul în apa izvorului, domnitorul s-a vindecat în mod miraculos. Mama acestuia a cerut înălţarea unei bisericuţe de lemn acolo, pe care Matei Basarab o fortifică pentru a scăpa de atacurile străine. Călugării mănăstirii spun că izvorul a vindecat mulţi credincioşi de boli diverse, epilepsie, boli psihice sau chiar de cancer.

Mănăstirea Brâncoveanu este un reper important al ortodoxiei Transilvaniei, dar şi un veritabil centru cultural şi spiritual. Anul 2014 este declarat „Anul Brâncoveanu”, marcându-se astfel împlinirea a 300 de ani de la moartea martirică a Brâncovenilor (potrivit unui proiect de Hotărâre de Guvern, publicat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Culturii).

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3415.

Sursa foto: wikimedia.org