Mănăstirea Dejani din Recea
Dimensiune font:
Mănăstirea Dejani cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” se află în comuna braşoveană Recea, la 80 de kilometri de Braşov şi 13 kilometri de Făgăraş. Satul este atestat documentar pentru prima dată în secolul al XV-lea, atunci când Ioan Vlad al III-lea dăruieşte boierului Stanciu Mailat şi fiilor acestuia a treia parte din boieranatul Dejani. Hrisovul a fost emis la Târgovişte în ziua de Sfântul Gheorghe a anului 1452.
Data întemeierii mănăstirii de la Dejani nu este cu exactitate cunoscută, însă este pentru prima dată menţionată documentar înainte de anul 1700 şi, din nou, în jurul anului 1748, într-o „Conscripţie”, alături de late 12 mănăstiri din ţara Făgăraşului.
Mănăstirea a fost construită din lemn, pe temelie de piatră, ca majoritatea construcţiilor de acest fel din Transilvania. Obştea mănăstirii era compusă din 5-6 călugări, care trăiau o viaţă pustnică în ascunzişurile pădurii.
Lăcaşul de la Dejani făcea parte din cele 37 de mănăstiri şi schituri care în jurul anului 1750 populau culmile Făgăraşului. O dată însă cu venirea armatei austriece a generalului Bukow, toate acestea au fost distruse, urmând aşa-numita „urgie a catolicilor”. Trupele erau trimise de către împărăteasa Maria Tereza, care dorea catolicizarea întregii populaţii.
Mănăstirea Dejani a fost distrusă, iar călugării au fost martirizaţi, doar câţiva reuşind să scape, fugind la mănăstirile din Argeş. Atunci au dispărut numeroase icoane, manuscrise şi alte obiecte de cult, doar câteva dintre odoarelele mănăstireşti putând fi salvate de către localnici şi duse la biserica din sat. Ruinele rămase în urma distrugerilor au fost loc de pelerinaj pentru mulţi credincioşi, ce veneau aici rugându-se pentru vremuri mai bune. Însă, acestea nu erau de ajuns, astfel că, după 1989, renaşte în inimile oamenilor dorinţa de a reface mănăstirea.
Locul a fost curăţat şi în 1992 patru călugări de la Sihăstria şi Sihla din Moldova s-au aşezat aici, reactivând viaţa monahală. Poiana Mănăstirii devine din nou loc de pelerinaj. Au fost construite câteva chilii şi un paraclis cu ajutorul enoriaşilor, iar în 1994 se pune piatra de temelie a noii Mănăstiri. Timp de 36 de zile, meşteri veniţi de la Vatra Moldoviţei au muncit pentru a ridica edificiul. Stilul arhitectural este cel specific moldovenesc cu o spaţioasă construcţie din lemn.
Mănăstirea este sfinţită în anul 2000, la 1 octombrie, şi poartă hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. În mijlocul bisericii, pentru a aminti de fosta mănăstire, a fost aşezată icoana Sfântului Ierarh Nicolae, salvată de către credincioşi de mânia generalului Bukow. Mănăstirea are în incintă o fântână ce datează din secolele XVII-XVIII, cu apă despre care se spune că este tămăduitoare, reprezintând un izvor al credinţei strămoşeşti. Mănăstirea mai are doar doi călugări, care se află sub îndrumarea părintelui ieromonah Gherontie Negura, viaţa monahală de aici supunându-se Mănăstirii Sihăstria şi celei de la Muntele Athos.
Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric, prin telefon la numărul unic 0332 780 780, urmat de codul obiectivului ales: 3417
Sursa foto: ro.wikipedia.org
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau