Mlastina Satchinez – Banat

Mlastina Satchinez formeaza o rezervatie naturala ornitologica care se intinde pe 242 de hectare in hotarul localitatii Satchinez, din judetul Timis. A fost infiintata in anul 1942. Este supranumita „Delta Banatului”. Aici traiesc 40% dintre speciile de pasari intalnite pe teritoriul Romaniei. Rezervatia naturala Satchinez este situata la o distanta de aproximativ 25 km in directie NV de municipiul Timisoara. Ea este amplasata in bazinul hidrografic Timis-Bega, pe albia majora a paraului Ier, in aval de satul Barateaz si in dreptul comunei Satchinez. Reprezinta astazi una dintre ultimele portiuni mlastinoase, intinse, din Valea Ierului.

Descriere Mlastina Satchinez

Datorita structurii geomorfologice ale straturilor aluvionare aici la Mlastina Satchinez s-au format, cu sute de ani in urma, terenuri mlastinoase intercalate de baltiri la suprafata, fanete umede si saraturi. Excesul de umiditate al acestor zone, umede prin excelenta, a fost intretinut permanent prin izvoare proprii de apa arteziana si termala, iar periodic prin precipitatiile tipice de sezon si, in mod deosebit, prin revarsarile paraurilor, cu ocazia debitelor excesive. In aceste habitate umede au convietuit speciile de flora si fauna specifice. Pe langa bogatia piscicola si cinegetica a Vaii Ierului s-au semnalat aglomerari de pasari acvatice. Conform datelor din literatura, existau 132 de specii, cu numerosi indivizi, fiind reprezentate toate categoriile fenologice. Pretentiile acestei biomase uriase privind cuibaritul, hranitul si conditiile de stationare si adapost, au fost satisfacute fara nici o problema, de catre productivitatea biologica a unui habitat mlastinos integru, sanatos si de proportii optime.
La data mentionarii lor, pentru prima oara intr-o lucrare stiintifica (D. Lintia, 1936), situatia acestor habitate umede, favorabile pentru pasarile acvatice, a fost apreciata, ca excelenta. In 1942 colonia mixta de Ardeidae, a fost declarata monument al naturii, iar zonele mlastinoase ce o adaposteau, au primit statut de rezervatie naturala. Dupa o perioada de cercetari intense faunistice, floristice, fitocenotice, pedologice, hidrologice, geomorfologice, etc., a urmat o perioada zbuciumata, deloc neglijabila, in interpretarea starii de astazi, relativ stabile, a rezervatiei naturale Satchinez. Atunci au fost executate o serie de lucrari de hidroamelioratii ce au avut ca scop desecarea zonelor umede si mlastinoase, combaterea excesului de umiditate si retinerea viiturilor, prin metodele de indiguiri, canalizari, construirea unor acumulari si poldere. Interventiile antropice in ecosistemul din Valea Ierului au cauzat o serie de neajunsuri ce au fost sesizate la nivele biocenotice, prin scaderea numarului niselor ecologice, dereglarea lanturilor trofice, cresterea gradului de ariditate, disparitia unor microhabitate, etc. si implicit prin scaderea populatiilor tipice zonelor umede, a pasarilor acvatice. Statutul de rezervatie a garantat, in ultima instanta, ca s-a putut pastra aceasta ultima zona mlastinoasa din vestul Romaniei. Si astazi, rezervatia atrage un numar insemnat de specii acvatice, si nu numai, atat in perioada cuibaritului cat si in perioada de migratie, desigur in functie de dimensiunile sale actuale, si de multitudinea nivelurilor trofice, in special in anii ploiosi.
Intre speciile protejate care cuibaresc aici se numara ciocintors (Recurvirostra avosetta), egreta mica (Egretta garzetta), egreta mare (Egretta alba), piciorongul (Himantopus himantopus), starcul cenusiu (Ardea cinerea), starcul galben (Ardeola ralloides), starcul pitic (Ixobrychus minutus), starcul rosu (Ardea purpurea), starcul de noapte (Nycticorax nycticorax) si altele. Rezervatia naturala propriu- zisa are o suprafata de 75 ha, iar in zona tampon prin ultima hotarare a consiliului Timis din 2002 a fost marita la 1.120 ha, suprafata totala fiind de 1.200 ha. Aceasta rezervatie a fost declarata arie protejata si a intrat in 1999 in proiectul LIFE NATURA care s-a derulat in 2 etape. Comisia Europeana investeste la Satchinez mai mult de 3,5 miliarde de lei (127.000 de euro) pentru refacerea si conservarea mlastinilor din zona. Investitia, consfintita si printr-o Hotarare de Guvern, este finantata in proportie de 75% din fonduri nerambursabile acordate de Comisia Europeana, prin Programul LIFE NATURA, diferenta de 25% reprezentand contributia statului roman. Acest habitat natural este o reminiscenta a vechilor mlastini care acopereau pana la mijlocul secolului al VIII- lea aceste tinuturi. Perioada in care pot fi vazute pasarile in rezervatie este intre 15 aprilie – 15 septembrie, dar in toamnele si iernile mai blande se intampla sa mai ramana cate un exemplar din pasarile migratoare pe aceste meleaguri. Alaturi de pasarile care sunt stapanul de drept al rezervatiei au fost vazute o serie de animale salbatice precum: vulpea, iepurele, caprioara, porcul mistret. Vegetatia luxurianta existenta in perimetrul rezervatiei propriu- zise constituie un excelent camuflaj pentru cuibarit si clocit. Ochiurile deschise de apa in mijlocul baltilor sunt inconjurate de fasii de stufaris. Salciile si florile salbatice in special trandafirii salbatici completeaza peisajul de vis.
In prezent, ea beneficieaza de prevederile legislatiei nationale recente, bazata pe acceptarea conventiilor internationale, privind conservarea habitatelor si a speciilor, precum si de Strategia Nationala pentru Conservarea Biodiversitatii a Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, fiind inclusa in Reteaua Nationala a ariilor Protejate din Romania. In Banat, Rezervatia naturala Satchinez este, in acest sens, un loc de referinta, cu valente istorice, pentru viata si dinamica populatiilor pasarilor acvatice. Datorita numarului mare de pasari, al potentialului biologic ridicat, al existentei unui habitat cu nise ecologice diverse, rezervatia a fost socotita un unicat.