Muzeul Bucovinei - Hanul Domnesc

Dimensiune font:

| 28-09-2012 12:01

Centru comercial şi meşteşugăresc, Suceava a atras întotdeauna numeroşi meşteşugari, istoria sa împletindu-se cu cea a Moldovei.

În 1775 oraşul Suceava cu toată partea de nord a Moldovei avea să fie anexată imperiului Habsburgic.

Epocă de strălucită istorie, marcată durabil în cărămidă şi piatră prin cetăţi, biserici şi mănăstiri, evul mediu a lăsat posterităţii şi construcţii civile, una dintre acestea fiind Hanul Domnesc.

Clădire cu două niveluri, construită la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui următor, Hanul Domnesc a fost destinat găzduirii unor dregători străini, oaspeţi de seamă şi mari negustori.

Odată cu ocuparea nordului Moldovei de către imperiul Habsburgic în 1775, Hanul Domnesc îşi schimbă destinaţia, devenind casă de vânătoare pentru membri familiei imperiale.

În 1962 a fost restaurat de la nivelul pivniţei până la acoperiş, urmărindu-se reconstituirea elementelor de arhitectură interioară de la parter, în fosta bucătărie a hanului, pe locul cuptorului s-a ridicat un altul inspirat din cuptoarele moldoveneşti, la etaj s-au păstrat grinzile de stejar ale plafoanelor celor două coridoare.

Ca elemnete arhitecturale de epocă recâştigate odată cu refacerea zidurilor, construcţia Hanului Domnesc ca monument de arhitectură a intrat în tradiţia culturală a Sucevei ca vechi han medieval.

Expoziţia permanentă de la parterul clădirii a fost constituită pe structura unui han de secol XVIII – XIX. Sunt reconstituite patru săli specifice epocii: salonul de oaspeţi, unde în vechime erau primiţi dregătorii de vază; sala hanului destinată negustorilor, târgoveţilor şi oamenilor de rând; bucătăria şi cămara, din care, parcă şi acum distingi mirosul inconfundabil al gustoaselor bucate moldoveneşti; şi camera de odihnă. Interioarele sunt amenajate cu piese de mobilier specifice destinaţiei încăperilor, textile pentru decor, obiecte legate de vânătoare şi transport, obiecte de uz casnic necesare pregătirii şi păstrării hranei. Pivniţa cu cele două camere constituie un punct de atracţie atât prin arhitectură cât şi prin reconstituirea funcţionalităţii sale. Holul hanului face legătura dintre celelalte spaţii, interacţiunea dintre reconstituirea interioarelor specifice hanului şi prezenţa obiectelor de factură populară face trecerea spre etajul clădirii. Aici sunt expuse toate genurile de artă populară din principalele zone etnografice ale judeţului: Humor, Dorna, Rădăuţi şi Câmpulung Moldovenesc.