Muzeul Etnografic Rădăuţi

COLECŢIA DE CERAMICĂ

     Începuturile modelării lutului şi transformării lui în vase şi obiecte rituale, utilitare sau decorative se regăsesc din îndepărtate timpuri în istoria omenirii, la noi şi pretutindeni.

     Colecţia muzeului nostru este constituită din ceramică populară cuprinzând piese reprezentative pentru acest meşteşug intens practicat în zona Rădăuţiului, meşteri olari existând chiar şi în zilele acestea.

Piesele expuse prezintă particularitaţile ceramicii locale de Rădăuţi, ale ceramicii sgrafitate de Kuty şi ale ceramicii negre de Marginea.

    Vase vechi, descoperite în săpături arheologice, sau cele aparţinând secolelor al XIX-lea şi al XX-lea sunt prezentate alături de toate uneltele necesare meşteşugului, de la lutul extras dintr-o “vână” a solului local, până la cuptoare folosite pentru arderea vaselor de lut.

     În contrast cu acest stil, ceramica neagră de Marginea surprinde prin simplitatea şi eleganţa date de formă, culoare şi proporţionare.

     Obiecte din centre de olărit ca : Horezu, Baia Mare,Vrancea, Botoşani, Dorohoi, Corund completează una din cele mai bogate colecţii ale muzeului nostru.

COLECŢIA DE LEMN

     Bogăţia pădurilor din Bucovina a făcut ca lemnul să fie folosit ca materie primă in toate domeniile activităţii umane, fiind prelucrat şi ornamentat cu multă măiestrie.

     Colecţia de lemn conţine aproximativ 1000 de exemplare şi este una din cele mai bogate colecţii ale muzeului. Se compune în mare parte din unelte şi ustensile casnice, piese de mobilier şi instalaţii tehnice.

    Din industria textilă obiectele cele mai importante sunt furcile de tors, lucrate din lemn de paltin şi având ornamente din motive geometrice, la care se adaugă roţi de tors, vârtelniţe, meliţe şi războaie de ţesut.

     Ca piesă de mobilier, patul constituie în casa ţărănească suportul pentru etalarea celor mai frumoase ţesături, lada de zestre este nelipsită din interiorul locuinţei ţărăneşti şi este ornamentată prin crestare sau pictată.

     În seria obiectelor de uz casnic se evidenţiază prin aspectul lor artistic lingurile, coşercile, chiperniţele, ploştile, balercuţele, coveţile şi altele, muzeul beneficiind şi de o colecţie deosebită de linguri de diferite  dimensiuni.

     Una din sălile muzeului este dedicată instalaţiilor tehnice, mecanisme folosite pentru prelucrarea diferitelor materii prime: pive pentru decorticat grâu, pentru zdrobit sare sau seminţe oleaginoase, piuă pentru desfăcut porumb, coşuri, buduroaie pentru păstrat cereale, râşniţe , vânturători. O piesă importantă a colecţiei o constituie piua de bătut sumane din satul Bădeuţi, instalaţie tehnică acţionată de apă.   .

COLECŢIA DE METAL, OS ŞI PIELE

     Obiectele din metal, os şi piele, folosite pentru necesităţile curţilor domneşti, ale armatei, târgoveţilor sau sătenilor, se găsesc în toate zonele Moldovei medievale şi cu atât mai mult în Bucovina, unde materia primă necesară şi condiţiile politice şi economice au favorizat dezvoltarea meşteşugurilor.

     Metalul se prelucrează prin forjarea şi ştanţarea fierului, turnarea cositorului sau gravarea aramei. Obiectele din fier forjat au primit amprenta meşterului prin diferite semne. Pe lângă lacăte masive, broaşte sau clanţe, se decorează şi uneltele necesare lucrului cum ar fi cuţite, cântare sau opaiţe. Iscusiţi în prelucrarea aramei sunt meşterii din rândul populaţiei huţule.

    Alături de metalul rece, cornul bifurcat de cerb şi piele groasă bătuta cu ţinte se îmbină în minunate lucrări a căror minimă importanţă utilitară este aproape uitată în faţa copleşitoarelor ornamente. Genţi de vânătoare, cornuri pentru praf de puşcă sau baltage din aramă cu cozi subtiri de lemn, încrustate cu cercuri, lini frânte, puncte şi motive vegetale, amintesc de ambianţa vânătorii cuprinzând în ele omul, vânatul şi padurea.

OBICEIURI ŞI INSTRUMENTE MUZICALE

     În cadrul expozitiilor temporare dedicate sărbătorilor de iarnă, care se organizează în fiecare an în Sala Albă a muzeului sau la Galeriile de Artă, atmosfera specifică de odinioară se constituie cu ajutorul obiectelor din bogata colecţie de măşti populare şi cele legate de obiceiuri străvechi.

     Pentru „Pluguşor” este specific clopoţelul, biciul şi ”buhaiul” (un butoiaş de lemn, cu capac din piele de viţel, prin care se trage un mănunchi de păr de cal şi care scoate un sunet specific).

     Pentru umblatul cu „Steaua”, se fac „stele”, împodobite cu oglinzi, beteală şi panglici colorate, iar în mijloc se pune o iconiţă de hârtie. Din ceata zgomotoasă de colindători, numită „Malanca”, se remarcă colecţia bogată de „urâţi”: măşti confecţionate din piele sau carton, cu păr şi mustaţă din lână de oaie şi dinţi din pieptene sau boabe de porumb. „Caprele” de lemn, acoperite cu stuf sau scoarţe naţionale, mai sunt şi azi jucate în satele din Bucovina.

     Cetele de colindători au fost întotdeauna însoţite de grupuri de muzicanţi. Instrumentele muzicale ce completau atmosfera de sărbătoare ţărănească erau vioara, cimpoiul, ţambalul şi fluierul. Colecţia de fluiere a muzeului este impresionantă, conţinând fluiere de la cele mai mici, cu şase găuri, până la fluierul de dimensiuni mari (80-90 cm lungime), discret ornamentate cu crestături.   

 OUĂ ÎNCONDEIATE

    Între meşteşugurile artistice populare, un loc aparte îl ocupă decorarea ouălor, atât prin fragilitatea materialului, cât şi prin dificultăţile pe care le ridică spaţiul restrâns de ornamentare.În Bucovina, acest meşteşug a devenit o adevărată artă prin desen şi cromatică, prin fineţe şi bogăţia ornamentelor. Colecţia de ouă a Muzeulu din Rădăuţi surprinde prin bogătia şi varietatea tehnicilor folosite, prin vechimea lor, prin paleta cromatică, prin mulţimea de motive şi compoziţii ornamentale.Ouăle adunate din satele zonei şi din cele învecinate arată larga arie de răspândire a acestei îndeletniciri, ca şi evoluţia ei.

    Colecţia cuprinde ouă încondeiate cu chişiţă nouă de diferite dimensiuni,ouă pictate cu tuş şi vopsite cu tempera, ouă lucrate numai cu ceară în relief sau altele cu frunze şi vopsite cu plante. Sunt ouă vechi, unele de peste şaizeci de ani, altele de dată recentă;unele cu conţinut natural, altele suflat. Desenele sunt după gustul şi priceperea fiecărei încondeietoare. De la simple flori şi motive primare (linii, meandre, cruci, puncte) se ajunge la compoziţii complicate. Ornamentele pe ouăle din perioada actuală sunt aproape numai geometrice, iar cele vegetale (frunze, flori)sunt stilizate, ocupând un loc restrâns în cadrul compoziţiei. Doar spicul de grâu este redat în forma sa naturală.Alte motive, peştele, căprioara, cerbul, ocupă şi ele un loc modest.

      Ornamentele şi culorile ouălor se regăsesc pe ţesături, cămăşi, brâie, năfrămi, uneori purtând chiar numele de “brâie”, “năfrămiţe”, ”motive naţionale”. Un motiv singular este „calea rătăcită”, scris pe întreaga suprafaţă a oului. Pe ouăle din zilele noastre se constată o îndepărtare de la tradiţie în beneficiul artei, o preocupare pentru combinarea diferitelor motive ornamentale, pentru acurateţea desenului şi armonia culorilor. .

COLECŢIA DE PICTURĂ ŞI ICOANE               

Pe lângă toate elementele etnografice pe care acest muzeu le expune, acesta posedă şi o splendidă pinacotecă formată din 300 de picturi în ulei pe pânză realizate de Maria Seleţki C.D. Stahl, Epaminonda Bucevschi, Albert Kollman; pictură expresionistă şi pictură modernă şi contemporană aparţinând artiştilor: Marius Bunescu , Traian Sfinţescu , Dan Hatmanu , Ion Grigore şi Costin Neamţu.

O însemnătate aparte în structura acestei colecţii o reprezintă piesele de grafică semnate de Verspasian Lungu , Hortensia Puia şi Florin Niculescu şi colecţia de icoane vechi din sec. al XVIII-lea – al XIX-lea, pictate în peneluri iscusite. Din această colecţie de icoane, de o mare frumuseţe sunt icoanele pictate pe lemn din Bucovina şi Moldova şi icoanele pe sticlă din Ardeal, remarcabilă fiind însă o icoană din sec. al XIX-lea adusă de la Ierusalim de monahul Paisie Spiridon care a aparţinut domnitorului Alexandru Ioan Cuza .

    Această colecţie este completată de un număr de cruci votive şi medalioane, toate pictate şi încărcate cu frumuseţea şi naivitatea sufletului bucovinean.

PODOABE POPULARE

    Podoabele populare sunt piese care au ocupat dintotdeauna un loc aparte printre obiectele vieţii cotidiene, făcând parte integrantă din ansamblul vestimentar. Colecţia de podoabe populare a muzeului cuprinde coliere de tot felul lucrate din mărgele, piese metalice sau din sticlă, „ghiordane” nelipsite din costumul tinerelor, realizate din bentiţe ornamentale de diferite dimensiuni, formate din ţesături de mărgele mici rotunde, viu colorate, „zgărzi de coral” purtate la nuntă de femei până la 35-40 de ani, mărgele de factură veneţiană, salbe de bani de argint găuriţi şi montaţi pe o panglică, o aţă sau pe sârmă a căror valoare era în funcţie de valoarea intrinsecă a monedelor, inele din bronz bătute cu pietre albastre sau roşii.

Podoabele populare purtate în talie apar în forme variate în ceea ce priveşte structura, materialul şi decorul. Majoritatea cingătorilor sunt lucrate din fibre textile, lăţimea, motivele şi cromatica fiind determinate de vârstă şi se numesc în funcţie de lăţime şi lungime „cingători” sau „brăciri”. Dintre podoabele populare bărbăteşti întâlnim în colecţia muzeului chimire de diferite dimensiuni şi forme: foarte late, specifice tăietorilor de lemne, frumos ornamentate prin ştanţare sau prin aplicaţii de ţinte şi de asemenea specific zonei Sucevei decorate cu mărgele colorate..

PORT POPULAR

     Muzeul Etnografic Rădăuţi păstreaza şi piese ale portului popular de tradiţie veche, piese ce se remarcă prin sobrietate şi simplitate.

     Dintre acestea, ies în evidenţă, pentru costumul femeiesc, cămaşa bătrânească şi cea încreţită la gât, ştergarul de cap şi fota, iar la cel bărbătesc cămaşa, sumanul, iţarii, chimirul, cojocul şi căciula, ca dovadă a continuităţii locuirii în aceste ţinuturi.

       Muzeul Etnografic Rădăuţi găzduieşte o colecţie de port cu peste o mie de piese cu specific propriu. Cămăşile femeieşti încreţite la gât şi mâneci ocupă locul cel mai important în colecţie, datate din perioada anterioară Primului Război Mondial sau chiar din a doua jumătate a secolului XIX. Acestea au fie motive brodate sau ţesute cu lână roşie şi fir metalic, fie o ornamentaţie policromă ce seamănă cu frescele mănăstirilor din apropiere. În schimb, cămăşile secolului al XX-lea au culori mai vii, mult mai multe motive şi o ornamentaţie mai bogată. Cojocul şi pieptarul cu poale, ce iau locul bondiţei în anotimpul rece, sunt ornamentate cu motive geometrice, asociate cu cele florale. Costumul bărbătesc are broderii mult mai discrete; este întregit de sumanul ornamentat cu sarad, laşca de piele bătută cu ţinte, pălărie şi chimir, elemente de tradiţie populară ce au rămas până astăzi în memoria bătrânilor şi în colecţiile muzeului.

ŢESĂTURI

     O altă colecţie importantă a muzeului este cea a ţesăturilor. Piesele, de uz gospodăresc, sau decorative, folosite la organizarea interiorului sunt din in, bumbac, cânepă sau lână. Din in sau bumbac erau ţesute şi ornamentate ştergare, feţe de masă şi pernă, prostiri, perdele. Ţolurile, unele ştergare, desagii şi sacii erau numai din cânepă.

     Cu o variată gamă de motive, ţesăturile de lână ( păretare, grinduşe, scoarţe, lăicere ) îmbină aparte culorile şi stilizează ornamentele, folosind atât tonurile calde, luminoase, cât şi pe cele reci..