Peştera Pucioasa

Aflată în localitatea Turia, judeţul Covasna, Peştera Pucioasa este considerată cea mai mare mofetă naturală din Europa şi are cea mai mare scurgere de dioxid de carbon. Aceasta are o lungime de 14 metri şi este renumită atât în domeniul geografic, cât şi în cel balneologic. Pentru că din scorbură se volatilizează cam 2.000 m3 de dioxid de carbon aproape curat pe zi, Peştera Pucioasa depăşeşte, din acest punct de vedere, renumita „Peştera Câinelui” din Napoli.

Situată la 1.052 de metri altitudine, peştera se află pe coasta dealului Pucioasa, unde se mai pot observa şi alte grote adâncite în blocurile vulcanice. În cele mai multe cazuri, însă acestea sunt, spre deosebire de Peştera Pucioasa, rezultatele muncii oamenilor care au exploatat minele sulfurice.

De-a lungul timpului, s-au efectuat diferite cercetări ştiinţifice, în urma cărora s-au observat urme de activitate postvulcanică. Cercetători din diverse domenii de activitate care au studiat zona au afirmat faptul că în această regiune există mai multe locuri unde un gaz otrăvitor care iese din scoarţa pământului ucide orice fiinţă vie în calea lui. Peştera Pucioasa este unul dintre aceste locuri şi de aceea intrarea este blocată cu gratii.
Mai multe legende s-au format în jurul acestei peşteri, despre care se spune că vrăjeşte şi atrage oamenii să o investigheze. Toţi cei care au intrat aici au sfârşit, însă, din cauza gazelor otrăvitoare. O altă legendă spune că, în perioadele în care sărăcia îi lovea pe ţărani, atunci când un copil se năştea în familie, bunicii trebuiau să-şi ia viaţa pentru a face loc noului membru. Din acest motiv, bătrânii se îndreptau spre Peştera Pucioasa, în faţa căreia îşi găseau sfârşitul, iar tinerii părinţi îi îngropau pe bunici într-un loc apropiat unde se află astăzi o pădure de stejari.

Istoria Peşterii Pucioasa este legată şi de prima întreprindere maghiară de îmbuteliere a acidului carbonic. Aceasta a folosit scurgerea de gaze a peşterii în producţia sa. În prezent, această mofetă naturală are pereţii acoperiţi de un sulf galben. Picăturile puţin sulfurice-vitriolice au fost folosite încă din cele mai vechi timpuri pentru tratamentul afecţiunilor oculare.

Pe dealul Pucioasa, se află mai multe scorburi cu emanaţii de gaze, printre care se numără Peştera Ursului, Peştera Timsos sau Peştera Gyilkos. În apropierea acestora se află şi cimitirul Păsărilor, o zonă în care gazele sulfuroase ies pe neaşteptate din stânci, datorită acumulărilor de bioxid de carbon aflate în galeriile subterane. Păsările care zboară în această zonă sunt ucise din zbor, iar de-a lungul timpului au fost găsite aici zăcând chiar mamifere mai mici sau căprioare.

În zonă mai puteţi vizita singurul lac vulcanic al Europei, lacul Sfânta Ana, aşezat pe fundul craterului unui vulcan stins. Deşi vârsta acestui lac nu a fost cu exactitate stabilită, unii cercetători cred că istoria lacului Sfânta Ana a început în urmă cu aproximativ 9.800 – 8.800 ani.
Tot în apropiere de Peştera Pucioasa se află şi staţiunea balneoclimaterică Băile Balvanyos, recunoscută pentru izvoarele minerale şi emanaţiile post vulcanice care se prezintă sub forma mofetelor, ce sunt recomandate într-o gamă largă de tratamente.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric, prin telefon la numărul unic 0332 780 780, urmat de codul obiectivului ales: 5215.

Sursa foto: dev.netingredient.com