Regiunea istorică Bucovina

Dimensiune font:

| 28-09-2012 11:53

Regiunea istorică Bucovina se întinde în prezent peste zona din apropierea oraşelor Suceava, Câmpulung Moldovenesc şi Rădăuţi din România şi Cernăuţi din Ucraina.

Suprafaţa:

aproximativ 8.530 km²

Organizare administrativă

Bucovina cuprinde judeţul Suceava (exceptând oraşul Fălticeni şi împrejurimile sale) şi judeţul Botoşani (doar satele Sinăuţii de Jos, Rogojeşti şi Cândeşti).

Istoric

Teritoriu locuit de români din cele mai vechi timpuri, a făcut parte din voievodatul Moldovei, apoi anexat de Austria în 1775, unit în România Mare în noiembrie 1918, ca după cel de-al doilea Război Mondial partea de nord să fie ocupată de U.R.S.S., devenind, după destrămarea acesteia, parte a Ucrainei (regiunea Cernăuţi).

Până în 1774 nu putem vorbi de o istorie propriu-zisă a Bucovinei, aceasta fiind integrată în cadrul Moldovei. Ca realitate istorică şi nume de ţară, Bucovina a existat în cuprinsul Imperiului Habsburgic pe parcursul a 144 ani (1774-1918). Odată cu debutul stăpânirii habsburgice a fost adoptată oficial denumirea de "Bucovina", cuvânt a cărui etimologie se poate urmări în rădăcina de origine ucraineană "buk", care însemnă "fag"; astfel termenul "Bucovina" se poate traduce prin "ţara de fagi". Totuşi, aceasta nouă denumire nu s-a impus decât treptat, continuând să se utilizeze în paralel şi denumirile mai vechi: Ţara de Sus/Ţara Moldovei, Plonina, Cordon/Cordun şi Arboroasa.

Până în anii 1940 trăiau comunităţi maghiare (secui) importante în zona râului Suceava. După primejdia din secuime în anul 1764 mii de secui au emigrat în Bucovina (ex. Dorneşti). În secolul al XIX-lea guvernul maghiar a decis colonizarea maghiarilor din Bucovina în Regatul Maghiar, în Voivodina deoarece asimilarea maghiarilor era foarte intensă. În anul 1941 maghiarii încă rămaşi în Bucovina, au fost colonizaţi în localităţi din Voivodina, iar după 1945 erau colonizaţi în judeţul Tolna (Ungaria).