Schitul Berca

 Schitul Berca este situat pe platoul Cetăţuia din comuna Berca, judeţul Buzău şi poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Accesul spre acest lăcaş de cult se poate face pe DN10, la 25 de km de Buzău, unde se trece, înainte de localitatea Sătuc, râul Buzău.

Biserica Schitului Berca, ce figurează pe lista monumentelor istorice din România, a fost ctitorită de vel stolnicul Mihalcea Cândescu şi de soţia sa, Alexandrina Cantacuzino, împreună cu fii lor Şerban, Moise şi Mihalcea, în anul 1694. Mult mai devreme, însă, în anul 1672, stolnicul Mihalcea cumpăra, împreună cu spătarul Drăghici şi călugării din Mănăstirea Berca, o parte din moşia Pleşcoiului de Jos, loc unde a funcţionat o bună perioadă de timp Seminarul Teologic din Buzău. După ce lăcaşul de cult a fost terminat şi sfinţit la 6 iulie 1694, acesta a funcţionat ca biserică a schitului până la secularizarea din anul 1864, când a devenit biserică de mir.

Primul document ce atestă biserica Schitului „Sf. Arhangheli” datează din anul 1741 şi face parte din actul de închinare al acestei mănăstiri, ca metoc pentru Episcopia Buzăului.
La fel ca şi biserica schitului, pe lista monumentelor istorice mai figurează şi corpul de chilii, fosta stăreţie, un turn-clopotniţă, precum şi o parte din zidul de incintă al fostei mănăstiri de călugări, toate acestea, deşi în ruină, putând fi admirate astăzi de vizitatori.
Din punct de vedere arhitectural, biserica schitului este simplă, cu plan tribolat şi turlă pe naos. Pridvorul, aflat pe stâlpi de zidărie, a fost închis în anii 80 pentru restaurare. Acesta are opt ferestre care la exterior sunt decorate cu capete de îngeri sculptate în piatră, acest lucru fiind o caracteristică a bisericilor ridicate în perioada brâncovenească. Cele opt ferestre, cu deschideri interioare în lunetă, au golul din partea de sus terminat printr-un arc trilobat cu ancadramente dreptunghiulare de piatră. Acestea sunt frumos sculptate cu motive florale, vrejuri şi muguri.

Ancadramentul de piatră de la intrarea în pronaos este un alt element caracteristic artei brâncoveneşti. Opera, uimitoare prin bogăţia şi frumuseţea sa sculpturală, are inspiraţie italiană şi aparţine renumitului meşter pietrar Mira. Doi lei sprijină coloanele portalului, fusurile fiind sculptate în torsade de viţă de vie. Uşa este din lemn de stejar şi a fost, de asemenea, măiestrit sculptată.
Interiorul bisericii are bolţi cu arcuri, sprijiniţi pe console, iar bolta absidei de pe Altar are un element rar întâlnit în arhitectura bisericească veche şi anume o calotă sferică pe pandantivi.

Pictura originală în frescă, frumos măiestrită de vestitul Pârvu Mutu, pictorul Cantacuzinilor, a fost înlocuită cu alta între anii 1832 - 1834. În anul 2004 s-a început restaurarea interiorului bisericii. Astfel, a fost posibilă decaparea picturii, ajungând-se, în cele din urmă, la pictura originală din anul 1694, păstrată în proporţie de 80%. În patrimoniul schitului se află şi alte opere votive ce îi reprezintă pe ctitorii bisericii dar şi pe domnitorul Constantin Brâncoveanu, pictură ce are în componenţa sa aplicaţii cu foiţă de aur.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 4723

Sursa foto: primariaberca.ro