Sinagoga din Piatra Neamț, simbol al turismului

Actuala construcţie s-a ridicat pe locul alteia mai vechi, în baza hrisovului din 19 iulie 1766 semnat de voievodul Grigore III Ghica. Vechea sinagogă a fost de piatră, dar de la începutul secolului al XVIII-lea nu s-a mai îngăduit decât ridicarea unor sinagogi de lemn, ceea ce explică şi materialul folosit la construirea acestui monument.

Faptul că Sinagoga se află atât de aproape de Biserica "Sf. Ioan", nerespectându-se tradiţionala distanţă de 150 de stânjeni (aproximativ 300 m) care trebuie s-o despartă de o biserică creştină, a fost explicat de regulă prin marea vechime a edificiului iniţial, care ar fi precedat construirea ansamblului arhitectural din epoca lui Ştefan cel Mare. Adepţii acestui punct de vedere pleacă de la premiza că nimeni nu ar fi îngăduit ridicarea unei sinagogi sub zidurile Curţii şi Bisericii Domneşti şi că aceasta deja exista în 1497-1499 când Ştefan cel Mare a construit biserica şi turnul-clopotniţă, lăsând-o apoi pe vechiul amplasament.

În ceea ce ne priveşte, considerăm că este vorba de o simplă nesocotire a regulilor tradiţionale, deoarece dacă s-ar fi avut în vedere stricta respectare a acestora, nimic nu l-ar fi împiedicat pe Ştefan cel Mare să dispună demolarea şi strămutarea sinagogii la o distanţă convenabilă. Nu trebuie să uităm că în vechiul cimitir evreesc de pe muntele Pietricica, cele mai vechi pietre de mormânt datează din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi că Sinagoga se află pe pământ domnesc, comunitatea evreească plătind o dare anuală (bezmăn) pentru folosirea acestuia. Foarte probabil ca vechea construcţie de piatră să se fi ridicat pe la mijlocul secolului al XVII-lea pe actualul amplasament, cu aprobare domnească, fără a se ţine seamă de respectarea distanţei prestabilite faţă de Biserica "Sf. Ioan" aşa cum a procedat de altfel şi Grigore III Ghica în 1766 când a încuviinţat actuala sinagogă de lemn.

Sinagoga din Piatra-Neamţ e construită din bârne groase învelite cu taban atât la interior cât şi la exterior. Temelia înaltă de piatră face ca intrarea în edificiu să se realizeze prin coborârea mai multor trepte, iar interiorul se prezintă ca o galerie închisă cu două etaje la nord şi un singur etaj la vest, unde e sinagoga femeilor, la sud aflându-se o altă galerie de mai mici dimensiuni destinată copiilor.

În peretele estic al sinagogii este aşezată "Urna Sfântă", adevărată operă de artă executată în lemn sculptat şi dispusă în trei etaje, fiecare nivel fiind aşezat pe coloane rotunde acoperite cu bronz şi argint. Această urnă a fost lucrată în 1835 de Şaraga Iţchok ben Moische, dar în patrimoniul lăcaşului s-a mai păstrat şi o frumoasă perdea cu şapte triunghiuri şi o inscripţie în ebraică din care rezultă că a fost realizată în 1767, deci la numai un an de la construirea actualului edificiu.

Un eveniment interesant este legat de casa din imediata apropiere a sinagogii. Este vorba de o anexă a edificiului şi pe care comuniştii vroiau să o demoleze în 1977 pentru a face loc unei alte clădiri. Intervenţia unui grup de oameni de cultură, printre care poetul Daniel Corbu şi scriitorul Adrian Alui Gheorghe, pe lângă Adrian Păunescu, persoană cu destulă trecere pe lângă autorităţile comuniste de la acea vreme, a avut ca rezultat salvarea construcţiei doar pe hârtie, întrucât aceasta fusese deja demolată între timp. Demarate în anul 2006 şi finalizate la începutul lui 2009, lucrările de refacere a acestui edificiu au readus la viaţă vechea construcţie, deşi nu exact pe acelaşi amplasament.