Statuia lui Gheorghe Asachi

 Oraşul Iaşi se numără printre cele mai vechi şi mai importante aşezări ale României, fiind atestat documentar pentru prima dată în anul 1408. Numit Capitala Moldovei, Iaşul a oferit valori materiale şi spirituale inestimabile, dovezi ale istoriei ţării noastre. Oraşul situat pe şapte coline, asemenea Romei, a găzduit de-a lungul timpului numeroşi oameni importanţi.

Spirit enciclopedic, fondator al culturii naţionale moderne, Gheorghe Asachi s-a născut în anul 1788, în localitatea Herţa, ce astăzi face parte din Ucraina. Cu toate acestea, a trăit şi a militat pentru culturalizarea maselor în capitala Moldovei.

După ample studii de filosofie, astronomie, epigrafie şi pictură făcute la Viena, Lember, Lvov şi Roma unde obţine diploma de doctor în filosofie, de inginer, de arhitect, se întoarce la Iaşi în 1812 şi, cu aprobarea domnitorului Scarlat Callimachi, înfiinţează un „clas de inginerie şi hotărnicie”, la 15 noiembrie 1813, reprezentând primul embrion al învăţământului superior în limba română.

Începe în anul 1816 să organizeze spectacole de teatru în limba română, în acea vreme fiind obişnuite doar cele în limbi străine. Între anii 1822 şi 1827 este agent diplomatic al Moldovei şi este trimis la Viena, la revenirea în ţară punând în 1863, bazele înfiinţării gimnaziului din Iaşi. A continuat cu redactarea revistei Albina Românească, primul ei număr apărând la 1 iunie 1829 iar după câţiva ani apare suplimentul cultural literar cu numele Alăuta românească. În domeniul literaturii a scris sonete, fabule, balade, drame şi nuvele istorice.

Ca o recunoaştere a meritelor marelui om de cultură, populaţia Iaşului a adunat fonduri pentru realizarea unei statui. Preşedinte al comitetului pentru ridicarea statuii a fost mitropolitul Iosif Naniescu, ajutat de alte mari personalităţi ale oraşului precum Neculau Ionescu - fost ministru, T. Codreanu şi alţii.

Lucrarea a fost realizată în marmură albă de sculptorul Ioan Georgescu şi a fost dezvelită cu mare fast la 14 octombrie 1890, în faţa Bisericii „Trei Ierarhi”. Însă după terminarea noii construcţii a Teatrului Naţional, statuia a fost mutată în faţa acestuia, pentru ca în 1905, să revină în faţa şcolii ce s-a clădit pe locul vechiului han turcesc. Presa de la începutul secolului al XX-lea a numit acest monument „statuia uşărnică”, datorită mutării ei prin mai multe locuri. Sub soclu, au fost depuse osemintele cărturarului, mutate din cripta familiei de la Biserica „40 de Sfinţi”.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric, prin telefon, la numărul unic 0332 780 780, urmat de codul obiectivului ales: 2081