Un roman traverseaza Africa pe bicicleta: Cei din triburi sunt fericiti sa aiba grija de animalele lor si nu au nevoie de altceva

Timp de 10 ani, Bogdan Marcu a strabatut Europa si Africa cu motocicleta. In 2013, a suferit un accident care l-a tintuit la pat jumatate de an. S-a recuperat cu ajutorul bicicletei si s-a imprietenit atat de bine cu ea, incat a plecat intr-un tur al Africii, din Cairo pana in Cape Town, in urma cu circa sase luni.
 

 Sec, asa s-ar putea rezuma aventura in care a pornit tanarul de 34 de ani in octombrie 2016. In realitate, insa, inseamna mult mai mult. Inseamna provocari de tot felul, de la lipsa apei in plin pustiu pana la explozii de cauciuc in Tanzania, probleme cu janta la iesirea din Malawi, locuri unde cu greu poti gasi piese de schimb sau un atelier in care bicicleta sa fie reparata, dar si "oameni mai ospitalieri si prietenosi decat ne imaginam acasa".

"Am intalnit multi oameni saraci material in calatoria mea. Si in Europa sunt destui. Dar foarte multi sunt bogati sufleteste si isi impart ce au cu calatorul.

In Sudan, oamenii si-ar da si camasa de pe ei daca le-ai cere asta, iar in Uganda, oamenii sunt veseli si canta pe strada. Cei din triburi sunt fericiti sa aiba grija de animalele lor si nu au nevoie de altceva. Ei pretuiesc intr-adevar ceea ce au", explica pentru Ziare.com calatorul Bogdan Marcu.

Dar sa o luam cu inceputul. Calatoria sa insumeaza 11.000 de kilometri. Ar fi trebuit sa fie 14.000 de kilometri, dar nu i s-a acordat viza de intrare in Etiopia, asa ca a zburat peste aceasta tara si a inlocuit-o cu Uganda. In total, calatoria sa presupune trecerea prin 10 tari: Egipt, Sudan, Uganda, Kenya, Tanzania, Malawi, Zambia, Botswana, Namibia si Africa de Sud.

"Pana acum am pedalat 10.000 km, iar in momentul de fata ma aflu in Namibia, pe drumul din capitala Windhoek catre granita cu Africa de Sud", ne-a spus Bogdan Marcu.

Ce te poate impinge intr-o astfel de calatorie facuta doar din fondurile proprii, in care planurile de acasa nu se potrivesc niciodata cu realitatea de la fata locului?

"Intotdeauna am fost pasionat de mersul pe doua roti, cu sau fara motor. Prima mea aventura a fost cu motocicleta in Tunisia, in 2007. De atunci am mai fost de inca trei ori motorizat pe acest continent, iar acum am plecat fara motor in cea mai importanta calatorie a mea", raspunde Bogdan Marcu, care lucreaza in domeniul telecomunicatiilor.
"Daca ai pasit vreodata pe acest continent, esti condamnat sa te reintorci aici", spune el.

Am vrut sa stim de cati bani e nevoie pentru a porni intr-o astfel de aventura. "Este greu de planificat un buget. Sunt aproape 8 luni pline de lucruri neprevazute, de probleme, dar si de ajutoare.

In Sudan, mi-a fost foarte greu sa cheltuiesc, am primit mancare, precum si cazare, gratuit, de multe ori, dar au fost si tari unde mi s-au aplicat preturi pentru muzungu (denumirea oamenilor albi in Africa de Est). Zambia, Botswana, Namibia sunt tari scumpe pentru locurile de cazare", ne-a spus Bogdan.

Mare parte din drum, Bogdan a calatorit singur, insa prietena sa, Loredana, i s-a alaturat in Tanzania si in Zanzibar, calatorind ca si el, pe doua roti. La plecare, a vandut bicicleta in Zanzibar, iar de atunci, din ianuarie 2017, s-au auzit doar la telefon.

Loredana mai fusese cu Bogdan in Maroc si Mauritania, cu motocicleta, in 2015. "Ca si mine, a fost vrajita de acest continent, asa ca nu a fost uimita de dorinta mea de a ma intoarce pe continentul negru", ne-a spus Bogdan.

Lasand la o parte peisajele spectaculoase, diferite de cele de pe continentul european, ceea ce impresioneaza la Africa sunt oamenii.

"Sunt multe tari in Africa si fiecare cu particularitatile ei. Insa ca o linie generala, oamenii de aici sunt cu mult mai ospitalieri si prietenosi decat ne imaginam acasa. Tarile pe care le-am vizitat nu mi-au lasat nici un sentiment de nesiguranta si cred ca oricine se poate simti foarte bine calatorind prin ele", povesteste Bogdan, dand si un exemplu al ospitalitatii locale.

"Una dintre cele mai frumoase amintiri din aceasta calatorie se leaga de Sudan. Plecasem din orasul Dongola catre Karima, printr-un pustiu de peste 200 kilometri, fara asezari omenesti.

Din cauza caldurii insuportabile si a vantului puternic frontal, dupa nici 60 kilometri rezervele mele de apa erau periculos de scazute. In acel moment, Hassan (un bastinas pe care nu il cunoastea - n. red.) mi-a facut semn sa ma opresc.

El si trei dintre baietii lui construiau o ferma in mijlocul Saharei si m-au invitat sa mananc si sa dorm cu ei. Nu o sa pot uita niciodata bunatatea parinteasca a lui Hassan, cat de bine m-am simtit sa povestesc cu ei si noaptea magica sub cerul Saharei".

Tribul unde femeile se spala cu fum

In mintea multora dintre noi staruie prejudecatile cand vine vorba de continentul african. L-am intrebat pe Bogdan Marcu daca a intalnit un loc in care sa se intrebe cum de pot trai acolo oameni. "Foarte multi turisti isi pun intrebari de genul asta. Un calator adevarat nu judeca oamenii sau cultura lor, el este doar recunoscator ca i-a fost permis sa mai traiasca o experienta noua", spune el.

Recunoaste ca in multe tari africane oamenii sunt saraci, insa veselia lor e molipsitoare. La fel si generozitatea lor. Uneori, animalele sunt singurul lor bun si nici nu ravnesc la altceva.

Pur si simplu oamenii traiesc altfel. Daca ajungi sa interactionezi cu tribul Himba, in Namibia, nu te mira defel ca femeilor nu li se permite sa se spele cu apa, ele folosind doar fumul. "Numai femeilor din acest trib le este interzis sa foloseasca apa pentru a se spala. Originea acestui obicei se afla in trecut, cand apa era rara si pretioasa si numai barbatilor le era permis sa o foloseasca pentru igiena personala.

Zilnic folosesc carbuni incinsi si diferite ierburi pentru a se improspata prin fumul lor".

Majoritatea cunosc Africa din carti sau filme, unde adesea protagonistii ofera capeteniilor de trib cadouri pentru a putea calca pe pamanturile lor sau pentru a le vizita. Cum stau lucrurile in realitate? "Nu am cunoscut decat o singura capetenie de trib cand am vizitat satul Himba. Nu i-am oferit niciun cadou special, ci doar taxa pentru a ne permite sa-i vizitam satul si casa.

Am mai oferit mici suveniruri din Romania unor oameni cu care m-am imprietenit. Niciodata nu am oferit bani si am aceasta politica, de a nu incuraja cersetoria", povesteste romanul.

Cu atatea calatorii la activ, nu poti sa nu te intrebi ce te invata astfel de experiente. Iar raspunsul lui Bogdan arata ca e departe de a inchide capitolul calatorii in viata sa: "Cel mai important lucru pe care l-am invatat ca si calator este ca drumul pe care-l ai in fata iti va oferi destule greutati si provocari, insa atat timp cat nu renunti, tot el iti va oferi si ajutorul pentru a le depasi".

Iar Bogdan e de parere ca oricine poate face ce face el: "Cred ca orice om are acest potential si ai nevoie doar de aceea scanteie speciala pentru a porni la drum".

In Sudan, toata lumea stie de Romania. Cladirea Parlamentului a fost construita de romani

Inevitabil, am vrut sa stim si daca africanii au auzit de Romania si, daca da, ce stiu de ea. "Au fost tari, precum Sudanul, unde toata lumea stia de Romania. Cladirea Parlamentului, care este o mandrie nationala, a fost construita de romani. Unul dintre cele mai mari orfelinate din Khartoum, precum si nenumarate scoli si rafinarii, tot de noi au fost facute.

Probabil in Uganda stiau cel mai putin de noi si multi ne localizau prin America de Sud. De multe ori le aratam pe harta unde suntem, ce vecini avem, obiectivele noastre turistice, precum manastirile din Moldova, Cimitirul vesel, bisericile de lemn din Maramures si chiar si Casa Poporului.

Vorbeam cu ei despre mancarurile noastre traditionale, ii mai invatam cate un cuvant in romaneste si cateodata le puneam si unele melodii de la noi", povesteste tanarul.
Dar cum se vede Romania dupa ce ai vizitat Africa? Ce locuri am putea noi recomanda strainilor, cu ce ne-am putea mandri? "Romania este complet diferita fata de Africa, insa are si ea farmecul ei.

Nu ma pot lauda ca am vazut-o pe toata, insa am recomandat altor calatori intalniti sa vina la noi si sa vada muntii si Delta Dunarii, sa viziteze bisericile pictate din Moldova, cetatile din Transilvania, Cimitirul vesel de la Sapanta, bisericile de lemn din Maramures sau Casa Poporului din Bucuresti".