Valea Marei - Deseşti

 Satele moroşenilor sunt unice în România, conservând o atmosferă arhaică şi pitorească a vremurilor de odinioară. Pornind de la Baia Mare pe Drumul Naţional 18, urmărind meandrele pe care drumul spre Gutâi ni le pune în faţă, pe alocuri „în ac de păr”, vom putea admira frumoasa perspectivă spre Vârful Mogoşa, iar dincolo de Pasul Gutâi, perspectiva se deschide spre Creasta Cocoşului, la dreapta, iar înainte spre Depresiunea şi Valea Marei. Prima localitate ce ne întâmpină aici este Mara. Pitorească şi păstrătoare a tradiţiilor, nu este foarte vizitată de turişti, cu toate că se bucură din plin de binecuvântarea naturii.

 Satul, care actualmente face parte din comuna Deseşti, alături de reşedinţa Deseşti şi Hărniceşti, era până în 1956 cunoscut sub numele de Crăceşti. La fel ca numele dat regiunii, Maramureş, specialiştii spun că numele de Mara este strâns legat de râul care trece pe aici, ori de la cuvintele care desemnau „marmura” şi „arama”, ipoteză plauzibilă, da fiind că în regiune există marmură de calitate inferioară în cantităţi mari.
  

 Situată la poalele nordice ale Gutâiului, aşezarea întâmpină toţi vizitatorii cu superbele porţi şi case frumos lucrate în lemn de meşterii populari. O veritabilă artă a lemnului a înflorit de-a lungul timpului în Maramureşul istoric, iar acest lucru este vizibil şi astăzi. În trecut, doar nemeşii – nobilii mici şi mijlocii - aveau dreptul să îşi sculpteze poarta mare. Cu timpul, corelarea porţii cu un anumit statut social a stimulat construirea unor porţi din ce în ce mai monumentale şi mai laborios ornate.
Primăvara, livezile şi fâneţele de aici sunt albastru-violet, din cauza miilor de brânduşe care cresc acolo. De luat aminte aici la straiele populare autentice, ţesute din in, cânepă sau lână. Piesele de port popular ca zadia, cămaşa, gacii/iţarii, catrinţa, guba, pieptarul sau cojocul, opincile, obielele din lână, sunt de o simplitate şi frumuseţe remarcabilă şi sunt purtate de către săteni, fără excepţie, în orice zi de sărbătoare.

 Pentru iubitorii de drumeţii este recomandat să urmeze poteca marcată, care porneşte din sat spre Creasta Cocoşului, Tăurile Chendroaiei – unde creşte o veche plantă carnivoră: Drosera rotundifolia - şi spre Tăurile Morărenilor, Rezervaţie ştiinţifică cu specii variate de arbori şi păsări.
În apropiere, către sud-vest se află şi Cheile Tătarului şi barajul lacului de acumulare Runcu – Tătaru. Urmând cursul Marei în aval, ajungem într-una din cele mai tradiţionale aşezări ale Maramureşului, Deseşti.

 Aici se află o frumoasă şi veche biserică de lemn (foto), care datorită arhitecturii sale a fost inclusă în patrimoniul Mondial UNESCO în 1999, alături de alte şapte biserici maramureşene. Liniştea pe care o veţi găsi aici vă va face cu siguranţă să reveniţi, ca mulţi alţi turişti care au văzut frumoasele biserici de lemn maramureşene.
Vă invităm la o incursiune în tradiţionalul sat moroşan, ce vă va întrece aşteptările prin frumuseţea bisericilor, prin genialitatea meşterilor populari, prin frumuseţea datinilor şi splendidele peisaje montane.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3204

Sursa foto: wikimedia.org