Stiri Fotograme

Acasă la Bertold Brecht

 Cand s-a stabilit in casa de pe Chausestrasse 125, Bertold Brecht işi incheiase opera. Era in 1953. Trecuseră aproape treizeci de ani de la venirea la Berlin. Se stabilise atunci in marele oraş cu gandul să cucerească capitala şi lumea. Sudul bavarez era nepotrivit firii lui, prea era vesel şi poate de asta i se păruse a fi superficial. Acolo prea se luau lucrurile in uşor. Viaţa nu-i doar un cantec şi nici o halbă de bere, ci ceva uneori şi voios, dar mai ales trist şi tragic. Înfăţişarea nu i se schimbase esenţial. Era cu adevărat un om respectat, dar şi r ...

Minunatul chip al pământului (IV)
18/04/2015 05:16

 Intri la Şah I Zindeh şi nu te incearcă nici măcar părelnic senzaţia că ai trecut de poarta unui cimitir. Întai şi intai izbitoare nu e doar monumentalitatea şi somptuozitatea,ci impresia de dezlănţuire vegetală, cu atat mai puternică, cu cat jur imprejur solul e lipsit de vegetaţie, ars de soare şi lovit de vantoase ucigătoare. Nesfarşite brocarturi acoperă cupole, pereţi. Doar pe uliţe piatra e a drumurilor romane şi sună a gol, a pustiu şi a tristeţe.  Comparaţia cu Piramidele faraonilor se naşte vrand, nevrand. Dar este un alt fel de frumuseţe ...

Minunatul chip al pământului (III)
04/04/2015 04:50

 Prinţul mare, Ulug Beg, nepotul lui Timur Lenk a domnit la Samarkand vreme de patruzeci de ani. Ca şi inaintaşii lui, Ulug Beg (1394-1449) era un neinfricat, dar intr-un alt fel decat ceilalţi. Dacă s-ar fi cerut, ar fi scos sabia şi ar fi manuit-o cu siguranţă şi curaj. Dar altceva il atrăgea decat lucirea armelor. Îl pasionau drumurile nebătătorite ale cerului. Nu era cititor in stele, ci cercetător al acestora. Cate alte ispite şi treburi nu-l chemau pe omul acesta, dar din lăuntrul fiinţei sale urca nevoia organică de a şti, de a desluşi tainele atat de grel ...

Minunatul chip al pământului (II)
21/03/2015 05:00

 Întunericul cade repede şi n-apucăm să vedem mare lucru din goana maşinii ce ne duce la hotelul Samarkand. Automobilele zbarnaie, trecand fără incetare unele pe langă altele. E sambăta seara şi oamenii se grăbesc spre casă, sau către locurile de petrecere. Siluetele construcţiilor pe langă care trecem sunt la fel ca cele din oricare centru urban al lumii. Monumentele, celebrele monumente ale Samarkandului, nici nu se bănuiesc. N-avem norocul unei nopţi cu lună. Hotelul Samarkand are modernitatea şi confortul obişnuit al unor asemenea clădiri din ziua de astăzi. ...

Minunatul chip al pământului
14/03/2015 05:00

 Samarkandul e aşezat in oaza Zeravşan. În depărtări se bănuiesc zidurile de piatră ale Pamirului. Contraforturile acestora, lanţurile munţilor Turkestan, Zeravşan şi Nurata, descriu un arc de cerc la Nord, la Est şi la Sud. Zburăm in asfinţit foarte aproape de crestele lor de piatră. Ai senzaţia că dacă s-ar lăsa o scară ai putea cobori pe spinările solzoase de reptilă. Te incearcă, din cand in cand, chiar dacă nu eşti spăimos, teama că avionul ar putea să cadă intr-un gol de aer şi să se aleagă praf şi pulbere. Dar Antonovul 24, fornăind cu toată ...

Durerosul, dar necesarul remember (IV)
21/02/2015 04:16

 Jur-imprejurul lagărului, ierburile, florile faneţele, granelor, porumbiştele, livezile, palcurile de pădure, pinii cresc cu nestăvilită vigoare, sfidand parcă piatra, pămantul sterp unde s-au aciuat naziştii. Aceştia au vrut să izgonească şi iarba ce-şi scotea rebelă colţul printre pietrele atotstăpanitoare, infuriindu-i pe fanaticii ordinii. Totul era numerotat, inregistrat cu scrupulozitate, aliniat. Obsesia liniei drepte, a unei geometrii paralizante, maladive. Barăci aşezate in şiruri ca o unitate la ora raportului. Clădiri solide din cărămidă, beton şi fier ...

Durerosul, dar necesarul remember (III)
14/02/2015 04:59

 La 3 septembrie 1941 s-a experimentat Cyclonul B. O incercare reuşită. Călăii nu-şi mai incăpeau in piele de mulţumire. În sfarşit, găsiseră cheia problemei. Una e să descarci incărcătoare pantecoase, să injunghii, să omori prin infometare, frig, extenuare fizică şi cu totul alta este să distrugi zilnic mii şi mii de oameni dintr-o suflare. Sinistrele figuri ale morţii de la Auschwitz trăiau o exaltare mistică. Da, lagărul putea fi socotit acum un model. Un model pentru prezent, dar, de ce nu?, şi pentru viitorime. Să ucizi cat ai clipi şi să nu laşi ...

ULTIMA ORA
Durerosul, dar necesarul remember (II)
07/02/2015 05:05

Drumul spre Oswiecim nu prevesteşte prin nimic că la capătul lui vom păşi in infern. La fel se intampla, probabil, şi in 14 iunie 1940, cand primul convoi de prizonieri se indrepta spre noul lagăr de concentrare. Numai că din vagoanele pentru transportat vite era aproape imposibil să priveşti şi să te bucuri de priveliştile odihnitoare ale abia inganatelor dealuri şi văi in acel inceput de vară. Ierburile, granele, porumbiştile, toate campurile erau verzi, verde crud, dătător de speranţă. Clorofila palpita ca o inimă tanără şi turna viaţă in carnea arborilor, a plan ...

Auschwitz - Durerosul, dar necesarul remember GALERIE FOTO
31/01/2015 05:05

În apropierea Oswiecimului, a Auschwitzul, numele german al acestei localităţi poloneze, denumire de tristă memorie, m-am mai aflat candva, dar am ocolit drumul, simţind o repulsie organică. Mi-a fost groază intotdeauna să văd cum ţaşneşte şi curge sangele din orice vietate şi eram convins că n-aş fi avut tăria să privesc cu ochii mei uzina perfecţionat de sinistră a morţii, despre care citisem destule, văzusem filme, auzisem istorii mai puţin din gura supravieţuitorilor, mai mult de la cei care avuseseră acolo rude, prieteni, majoritatea dispăruţi in humusul ...

Acasă la prieteni de departe, de aproape
03/01/2015 04:40

Pentru doamna Irene Kawalec, Romania este a doua patrie. A nu se inţelege că deţine dublă cetăţenie şi poartă in buzunare şi un paşaport romanesc. Sufletul ei face din plin dovada acestei legături, ce nu trebuie să fie neapărat inscrisă in hartii, in acte. Sunt intamplări in viaţă pe care nu le poţi uita niciodată. Te leagă pană la moarte de anumite locuri, de anumiţi oameni. În cazul Irenei Kawalec locurile poartă numele de Romania, iar oamenii sunt romani. Cum i-ar putea uita vreodată? Irene, ca atatea milioane de polonezi care-şi pierduseră ţara invadată de ...

În cuibul „Madonei cu hermină”
20/12/2014 04:40

 Familia nobiliară Czartoryschis a ravnit zadarnic, vreme de secole, să urce pe tronul Poloniei. Ar fi indreptăţit-o să-l ocupe nu atat bogăţiile fără seamăn, cat spiritul luminat al acestor aristocraţi polonezi, care s-au situat de fiecare dată de partea progresului ţării. Numele lor era cunoscut lumii intregi. Demersul pentru independenţa Poloniei găsea ecou in cancelariile de la Londra sau de la Paris. Albionul reprezenta pentru aceşti nobili o a doua patrie. În 1800, la Puta Wuch, pe domeniile Czartoryschis, se infiinţa un muzeu in care era expus tezaurul acest ...

Magicianul Fănuş
06/12/2014 05:03

 Fănuş era nu doar cand scria un gheizer de cuvinte. Parcă se scăldase „În văpaia lunii”. În clipa in care se apuca să vorbească cu un fel de bolboroseală de clocot aveai senzaţia că dă la iveală cuvinte pană la dansul nerostite. Erau cele mai multe ştiute şi chiar răsştiute, dar scriitorul le combina cu o magie care le transforma in bijuterii de limbă cel mai adesea „afurisit” de frumoase şi expresive. Era om de condei şi fabulos „genitor” de limbă literară din tălpi pană-n creştet. Talentul respira la Fănuş prin ...

Scene teatrale la Cracovia (II)
08/11/2014 04:00

 „Stu” este unul dintre teatrele liliput ale Cracoviei. Situată la parterul unei clădiri mătăhăloase de pe Krasinskiego 16, sala nu respectă tipicul ştiut. Scena se află in mijlocul spectatorilor, incinsă de amfiteatrul celor o sută de locuri, de la care teatrul işi trage şi numele. Scenă e un fel de a spune. Se joacă de-a dreptul pe podea. De sus,din ultimele bănci, ţi se pare că actorii s-au scufundat intr-o grotă. Scena e delimitată de coloanele groase, butucănoase chiar, ce sprijină tavanul. Apropierea asigură, totuşi, vizibilitatea. Se vede că n-a ...

Scene teatrale la Cracovia
25/10/2014 05:03

Teatrul are o atat de mare şi viguroasă tradiţie la Cracovia, incat aceasta ar putea fi la un moment dat impovărătoare. Vechimea nu e sinonimă insă cu oboseala. La Cracovia, ca şi in celelalte mari centre teatrale poloneze, mereu un vant innoitor. Cei care nu-l prind in panze sunt ameninţaţi să devină anacronici. Desigur, nu orice innoire reprezintă o valoare autentică, dar confruntarea e benefică. Receptiv la nou, pasionat chiar de limbajele novatoare, publicul este exigent şi refuză ceea ce este improvizaţie sau noutate de dragul noutăţii. Între cele 30 de teatre e ...

Muntele ce atinge cerul
27/09/2014 05:00

 Iubirea de trecut nu e abstractă, ceva volatil ca aburii unui alcool ce se incălzesc şi apoi dispar, se evaporă. Arderea sufletească se insoţeşte de un demers al faptei, de puterea de jertfire, care nu apare doar in momentele limită, cand fiinţa naţională este ameninţată cu distrugerea şi neantul. Duşmanul i-a invins in nenumărate randuri pe polonezi, dar nu i-a incovoiat. „Capul plecat sabia nu-l taie”. Celebra maximă nu s-a potrivit niciodată firii polonezului. Acesta a crezut intotdeauna că tocmai pe cel supus sabia il retează. O asemenea credinţă, ne ...

Stampă cracoviană
30/08/2014 05:01

 Ireală, ameţitoare intalnire a veacurilor. Hăt de la Evul de Mijloc pană-n ziua de astăzi. Însă nu ca in Turnul Babel, ori in corabia lui Noe, claie peste grămadă, secole aruncate de valurile timpului, intr-o demenţială incolăcire de graiuri, de simţuri, chipuri, timpuri, inghiontindu-se, stingherindu-se, sufocandu-se, ci crescand din unul in altul, logodindu-se, impreunandu-se ca perechile nupţiale. Nu e un talmeş-balmeş, dimpotrivă, o coerentă alcătuire nestanjenitoare, vie, pulsand de viaţă, chiar acolo unde nu te-ai aştepta, in ruinele păstrate cu sfinţen ...

Civism şi civilitate la Köln
16/08/2014 05:05

 Kölnul e curat pahar. Nu-i nimic neobişnuit pentru oamenii locului, ci ceva in firea lucrurilor. O normă de existenţă intrată in reflex. Şi străinii, mai ales sudicii, care nu-s deloc puţini in Germania, mai libertini şi chiar nepăsători privitor la infăţişarea mediului in care trăiesc, se adaptează repede nu atat regulilor jocului, ci unui mod de viaţă, ce este de multă vreme o a doua natură. N-ai să vezi oameni răsturnand hardăul drept in stradă, debarasandu-se de borcanele nespălate, aruncandu-le cu o indolenţă tipic orientală de la ultimul etaj direc ...

Duminică pascală vieneză
02/08/2014 04:50

 Duminică de Paşte tihnită ca intr-un oraş pierdut in blanda provincie. Dar nu suntem pe uliţele vătuite de spleen ale targurilor de candva şi de azi, de aici şi de aiurea. Paradoxal ne aflăm puţin după miezul zilei in Viena, oraşul unde s-a făcut şi desfăcut lumea, unde viaţa a spumegat şi mai şi mai spumegă şi acum in ritmurile Dunării năvalnice, ale valsurilor şi polcilor purtand semnăturile faimoşilor Strauss. E ciudat de liniştit marele oraş in prima zi a Paştelui catolic. Lumea a ieşit la soare precum albinele dintr-un buduroi şi leneveşte sub căldur ...

Descoperirea unui artist
19/07/2014 05:09

Îl vedeam mereu in sălile de expoziţii. Era nelipsit de la toate vernisajele şi părea un rugător cuminecandu-se la Liturghie. Îl bănuiam un iubitor de artă din cei mistuiţi de pasiunea lor, dar pe care o trăiesc discret, in taina tainelor. Figura acestui bărbat fin, subţiratic, visător precum eroul lui Mihail Sebastian, profesorul Miroiu, imi atrăgea de fiecare dată luarea aminte. Într-un tarziu am aflat că de fapt aveam de a face cu un artist din cei veritabili, un meşter al liniei, culorii şi modelării lutului, un dascăl la cea mai inaltă şcoală de art ...


58 la 76 din 98

Aboneaza-te la cele mai noi stiri din Regiunea Moldovei