Canalele care brăzdează pămantul Angliei nu mai sunt de mult străbătute de vapoare burduşite cu felurite mărfuri şi materii prime necesare industriei. Aceste cărăuşii pe ape au căzut de ceva vreme in desuetudine. Dezvoltarea transporturilor auto şi aeriene, precum şi modernizarea celor feroviare au scos din competiţie aceste căi de navigaţie, candva fremătătoare, pulsand de corăbii ca nişte căi lactee. Deşi nu au grandoarea celor din oraşele lacustre, cu poezia lor unică, canalele Angliei au ravnit, odată cu pierderea rolului jucat in traficul comercial, să se ...

 Dacă pustietatea ogrăzilor, a caselor e atotstăpanitoare duminica in Saint Vincent, Valled'Aosta, pe străduţele ce haşurează colina suitoare spre varful Zebrionului, in schimb la hotelul Billia este ceva animaţie chiar şi la orele pranzului. Grădina cu tihna şi splendoarea sa este plină ochi. Silueta hotelului imi aminteşte, cum mai remarcasem, de hotelurile vechi ale Sinaiei. Seamănă izbitor cu un castel. Stilul nu e nici gotic, nici baroc. Linia sa simplă are o majestuozitate conferită de turnurile clopotniţă, străjuind laturile, crescand din insăşi masiva, dar z ...

 Nu departe de piaţa din faţa primăriei din Bonn, unde negustorii strigă ca smintiţii, doar, doar, or mai prinde caţiva clienţi, să nu rămană cu sparanghelul nevandut şi să fie nevoiţi să-l arunce la gunoi a doua zi, pe strada principală de promenadă chemările acestea răzbat vătuite. E un tăram in care sunetele se aud miraculos in surdină. Se petrece cam la fel ca atunci cand un trompetist pune un dispozitiv la palnia de ieşire a cantului şi acesta se indulceşte, are moliciuni de catifea şi chiar capătă lascivităţi viscerale. În mijlocul uliţei mari se ...

 Romanii s-au aflat de-a lungul istoriei in calea tuturor răutăţilor. Între cei care au pătimit cel mai aprig au fost de bună seamă trăitorii pămanturilor de-a stanga Prutului, din ţinuturile de pană la Nistru, cele cotropite in 1812 de Rusia, smulse in acel fatidic an din trupul voievodal al Moldovei lui Ştefan, numite de cuceritori Basarabia, gubernie a imperiului ţarist, apoi republică sovietică vreme de peste 40 de ani. Atunci, in 1991, Moldova, cioparţită de diabolicul „carandaş” al lui Stalin, şi-a proclamat independenţa, a cărei proclamare de i ...

 Carciumioarele italiene au şarmul lor tipic. Li se potriveşte sintagma intalnită şi pe la noi, „ca la mama acasă”. O atmosferă intimă şi o căldură sufletească te intampină din partea patronului, foarte prezent alături de clienţii lui, cat şi a personalului. E ceva necăutat, natural pe de-a intregul. Se intamplă asta poate pentru că fără un asemenea comportament nu rezişti pe o piaţă supraaglomerată. Locantele sunt puzderie, dar nu duc lipsă de meseni. Aceştia sunt primiţi şi trataţi nu in silă, ca in Romania de ieri şi de azi, ci precum nişte m ...

 Secolul al XVIII-lea al picturii engleze reprezintă timpul cand manuitorii penelului, remarcabili portretişti, descoperă, mai ales prin Richard Wilson şi Thomas Gainsborough, voluptatea zugrăvirii peisajului. Influenţaţi de spiritul italic, unde au lucrat ani indelungaţi intr-o ucenicie iniţiatică, frenetică şi pătimaşă, aceştia au aruncat peste bord, odată intorşi in ţara lor, lestul ce le greva plutirea. Au dat deoparte convenţiile ce-i stăpaniseră şi au trecut la transcrierea sinceră a lumii inconjurătoare, intr-o lectură adeseori poetică. În cazul lu ...

 Tripleta de aur din Ostende, Ensor, Permeke, Spilliaert, nu a fost una a unităţii de monolit, ci a diferenţelor specifice. Ensor s-a afirmat ca deschizător de partie in expresionism, dar şi promotorul expresionistului flamand, al cărui principal mesager s-a dovedit a fi Permeke. Cei doi şi-au croit insă repede drumul propriu. Plămada lor diferită a impus această evoluţie. Ensor era mai caustic, Permeke vulcanic şi viguros, iar Spilliaert, al treilea din grup, introvertit, tăcut. N-au fost toţi trei prieteni. Legătura prietenească a funcţionat bilateral, Ensor cu Permeke ...

 Comparaţia lui Eminescu din „Epigonii” referitoare la Anton Pann, dincolo de strălucirea sa de bijuterie poetică, e talcuitoare pană-n adancuri in privinţa a ceea ce-a fost unicitate in scăpărătorul spirit pannesc. „S-a dus Pan, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb”. Dacă printr-o minune s-ar fi intamplat să vieţuiască in acelaşi timp şi să-l fi cunoscut pe părintele Cleopa, poetul pelerin pe la chinoviile Neamţului poate n-ar mai fi oftat mahnit: „S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale neinturnată”. Acea isteţime de proverb ...

 Midlans, inima insulei locuită de englezi, pămantul anteic al lui Shakespeare, respiră prin toţi porii duhul cel de adanc al Angliei. Peisajul e tipic şi are valoare de paradigmă. Campurile sunt verzi şi smălţuita lor tipsie fumegă aproape dimineaţă de dimineaţă intr-un cocon de griuri, din care işi trage firul mătasea fără de seamăn a panzelor lui Turner. Imensitatea campiei e frantă din loc in loc de palcuri păduroase ori de copaci singurateci, cu ale lor rotate coroane caracatiţă. Drumuri şerpuitoare se aştern nostalgic, picurand tristeţi şi plăsmuind visă ...

 Din Salonul Albastru, printr-un mic culoar, se păşea in sufragerie, dominată de un mare dulap neo-baroc, regăsit in picturile, desenele şi gravurile semnate de Ensor. În afară de masa solidă, rotundă, la care se dejuna şi cina, alte piese de mobilier nu existau, dar cadrul era conturat seducător, cu lucrări ce evocau pitoresc o lume şi creau acel mediu ce te ajută să arunci privirile spre ceilalţi. Între aceste piese se aflau „Mancătoarea de scoici”(1882), „Fumătorii ciudaţi” ( 1920), „Băiaşii din Ostende”(1901), &bdquo ...

Un faimos hermeneut francez al artelor frumoase, Henri Focillon, scria in marginaliile sale privitoare la prezenţa plină de strălucire a picturii romaneşti la Paris in 1961 cu expoziţia "Arta romanească din secolul al XIX-lea pană-n zilele noastre", de la Muzeul de la Artă Modernă, că Romania e o "ţară de pictori". De bună seamă că reputatul critic francez nu se gandise că pictura ar fi principala indeletnicire a romanilor, ci avusese in vedere faptul că acest popor dunărean era sălaş de mari artişti, care puteau sta demni langă valorile artei universa ...

Şederea lui James Ensor pe strada Flandra coincide cu schimbarea la faţă a picturii sale, cu deplasarea spre un expresionism in cheie proprie. Paleta se inflăcărează, accentele de sarcasm ajung a fi dominante in textura tablourilor. Panza in care redă imaginea străzii datează din 1981, din vremea cand domicilia la nr. 23. Pulsiunile ei cromatice sunt şăgalnice. Siluetele clădirilor nu se indepărtează de original, incat, la o ipotetică şi de nedorit dispariţie a lor, edilii ar avea la dispoziţie un preţios document pentru reconstituire. Starea de spirit a lui Ensor din timp ...