Consiliul Judeţean Iaşi, care păstoreşte cum ştie, sau cum poate mai bine Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie din Iaşi, s-a luptat şi a reuşit chiar să facă unele lucruri declarate, altădată, imposibile. Chiar acolo, la Pneumo, unde a insăilat in timp record un proiect, prin 2013, l-a implementat şi, in ciuda pesimismului general, a repus in funcţiune vechiul Ambulatoriu, răpus in timp de indolenţa generală, de lipsa banilor şi mai te miri din ce alte motive prescrise de uitarea generală. Un singur lucru n-au reuşit cei care au chivernisit, pentru spital, an de an, fieca ...
Pe 17 aprilie, la Primăria ieşeană a avut loc „şedinţa de dezbatere publică” a noului Plan Urbanistic General al municipiului nostru. Dincolo de faptul că a intarziat cu două decenii, că a fost dezbătut formal, să parcurgem cateva puncte importante din conţinutul său. Nu fără a face o precizare. Ieri promiteam o trecere in revistă indeosebi a acelor prevederi care să justifice titlul acestui mini-serial. Înainte de asta - ceea ce, in opinia mea, este o datorie a unui jurnalist, care trebuie să semnaleze lucrurile perfectibile sau imperfecte, nu să le la ...
Pe 17 aprilie, la Palatul Roznovanu (pentru cine nu ştie incă, sediul Primăriei ieşene) a avut loc un eveniment: Pană aici, nimic deosebit – evenimente au loc in fiece zi, chiar dacă nu şi in locul amintit. Cel de pe 17 aprilie generează, insă, nu mai puţin de două intrebări importante (dar care, desigur, vor rămane fără răspuns). Dar să precizez despre ce e vorba. În ziua cu pricina, pe ordinea de zi a fost noul Plan Urbanistic General al Municipiului Iaşi. Prima intrebare: cum a fost posibil să treacă două decenii de la aprobarea PUG actualmente in vigoare ...
Dacă oricine poate cădea, din neatenţie, in eroism, cum spun americanii, in lumea politicii romaneşti butada nu-şi găseşte axiomă, precedent. Oricat s-ar căzni randaşii cu obrazul scrobit, vremelnic indestulaţi cu putere, să-şi dovedească priceperea in a se face de folos, nu reuşesc decat a stramba şi mai mult stricăciunile. Cinici şi mai mereu mediocri in exprimare, rudimentari la ora de a schimba problemele cu soluţii, politicienii nu ostenesc in a promite, vorba sinistrului Hruşciov, poduri acolo unde nici măcar rauri nu există. Cum ar putea, oare, cineva să lase in g ...
Despre Cassian Maria Spiridon nu pot spune, spre deosebire de alţi oameni, ca mă leagă „o amiciţie veche şi trainică”. Dacă fac trimitere la supratitlul sub care apar randuri/ganduri despre personaje pe care am avut privilegiul să le cunosc, acela de „prieteni de ieri, pentru astăzi şi maine”, in cazul lui CMS „ieri” inseamnă destul de recent, Mai precis, 2016, cand, aflat in preajma lansării unui nou volum al meu de poeme, l-am abordat, in calitatea sa de director al publicaţiilor „Convorbiri literare” şi „Poezia”, pent ...
...asta in cazul in care nu sunt deja pline de azi sau ieri. Titlul de mai sus aparţine celui de al doilea episod al subiectului „traficul ieşean – extremă urgenţă!”. Subliniez, reluand şii dezvoltand o serie de date apărute in prima parte, că la situaţia dezastruoasă care e de prevăzut că se va agrava şi mai mult) din acest domeniu s-a ajuns din cauza a trei factori principali. Primul: faţă de 1990, numărul maşinilor inmatriculate la Iaşi a crescut de 5-6 ori, depăşind cu mult cifra de 100.000 şi sporind cu cateva sute pe săptămană (precizez că pest ...
Să ţi se pună prenumele de Nichita nu e nimic ieşit din comun, mai ales cand numele de familie este Danilov (devoaland originea ruso-lipoveană), şi eşti născut cu doar un an inainte (1952) ca un alt purtător al acestui prenume să devină, pentru aproape un deceniu, cel mai puternic om din URSS. Dar să ai acest prenume şi să te apuci de scris versuri (deşi nu numai...), intr-o vreme – perioada anilor 70-80 ai secolului trecut – cand acesta era asociat numai şi numai cu unul dintre geniile liricii romaneşti, mă refer, desigur, la Nichita Stănescu, este sinonim cu a ...
Promiteam să revin, acum două luni, cand scriam un alt editorial dedicat aceluiaşi subiect, atunci sub titlul „cine are interes să nu existe parcări la Iaşi?” - subliind că este vorba de spaţii adecvate definiţiei, adică civilizate, dar şi in număr suficient. La data respectivă, semnalam faptul că autorităţile locale pasează rezolvarea problemei pentru un viitor tot mai indepărtat - atunci cand nu se vehiculează soluţii aberante, precum defunctul, sper pentru vecie!, proiect al unei parcări subterane in zona dintre Teatrul Naţional, şi Mitropolie. Asta dup ...
Dacă este să ne luăm după zvonuri, in cimitirul ieşean Eternitatea, la mai multe lăcaşuri de veci s-au inregistrat micro-mişcări seismice, ceea ce demonstrează că acei aflaţi acolo se intorc in morminte. Fiind vorba de personalităţi al căror punct comun e că au fost, in afară de profesiile/domeniile in care au excelat (şi) merituoşi primari ai Iaşului – se poate trage concluzia că cei menţionaţi sunt nemulţumiţi nu doar de ajungerea in fruntea urbei acesteia a unor epigoni (conform dicţionarelor = descendenţi inferiori predecesorilor), dar şi prin darea in sta ...
M-a amuzat, intr-o anume măsură, dar m-a şi pus pe ganduri un tip de reacţie la prima parte a acestui mini-serial despre procurori (mă refer la apariţia in pagina mea de „Accente”): impact foarte bun, de 3-4 ori mai mare decat la subiecte mai „blande”, dar foarte puţini emiţători de „like”-uri. M-ar bucura ca adevărata cauză să fie diferenţele de viziuni şi apreciere a categoriei in discuţie. E dreptul oricui să creadă, dorească şi susţină ca procurorii să fie consideraţi magistraţi, să se bucure de inamovibilitate şi să stea, i ...
În toată viaţa mea, m-am intersectat doar de două ori cu membri ai categoriei amintite in titlu. Prima dată, inainte de 1989, cand, ca ziarist, a trebuit să asist la un proces public, in care cateva biete femei erau aspru infierate de către reprezentanţi ai Prokuraturii şi, apoi, condamnate pentru vina de a se fi supus unor intreruperi de sarcină – acţiune ilegală atunci. Mă rog, aşa erau vremurile, funcţionarul instituţiei işi făcea datoria, nu? A doua oară, acum vreo două decenii. În calitate de depunător al unei plangeri penale. După destul de multă ...
Din cuplul constituit la un moment dat intre Zeus şi Mnemosyna (zeiţa memoriei) au rezultat nouă muze. Mi se pare nedrept ca şi presa să nu fi avut/aibă o muză. Dar cred că patru au putut fi motivele care să explice această regretabilă lipsă: 1.Faptul că pe atunci nu exista presă, veştile circuland din gură in gură; 2. Despărţirea intempestivă a lui Zeus de Mnemosyna, inainte de intregirea misiunii, adică de conceperea şi a celei de a zecea muze; 3. Grutatea in a o defini pe cea aflată intr-o asemenea ipostază, care, in mod cert, ar fi trebuit (şi trebuie!) să să pr ...
Aminteam, ieri, că trei sunt maladiile epidemice pe reţelele de socializare, subliniind că cea mai periculoasă mi se pare a fi „imposturita” (readuc aminte că intenţionat şi ludic inventez nişte termeni).Astăzi, cate ceva despre celelalte două... „Postatita” ar putea fi definită drept echivalent al unui simptom ce se manifestă atunci cand eşti atins de dizenterie, şi anume o, scuzaţi termenul, dar ăsta e, diaree severă şi continuă. Lucrurile se petrec aproximativ in felul următor. Personajul in discuţie, liber de orice obligaţii sau cu un servici ...
Nu peste multă vreme, se vor implini trei ani de cand mi-am făcut cont pe o reţea de socializare. Data respectivă, candva prin aprilie, ar putea fi, nu chiar in egală măsură, aniversată şi comemorată. Prima acţiune in special datorită unor motivaţii subiective şi sentimentale, dar şi unora obiective, constand in descoperirea unor oameni de calitate, cu care m-am imprietenit, insă şi că am reuşit să aflu lucruri importante şi, mai ales, să comunic – acestea părandu-mi-se a fi atu-urile majore ale reţelelor cu pricina. Toate aceste motive mă determină, ca, dacă ...
Aş fi vrut să scriu astăzi despre fotbal, despre CSM Politehnica şi despre disputa din această seară cu constănţenii lui Hagi. Un eveniment mai important poate decat nebunia generală iscată de planurile prin care misteriosul domn Tudorel ne-a demonstrat că tactica cea mai nimerită pentru a caştiga meciurile tari este aceea de a-i prosti pe nătăfleţii care simt mai dulce atracţia telecomenzii decat a icoanelor. Fasoleala cu care un ministru predispus la democraţie a pus pe jar toate iscoadele totalitarismului iluminat, dar i-a lăsat cu portocalele necoapte pe răzgaiaţii ...
Indubitabil, dintr-un anume punct de vedere, romanii pot fi impărţiţi in trei categorii. Majoritatea – să zicem aproape 16 milioane (asta dacă e să luăm in calcul şi minorii) – este cea cunoscută sub numele de tăcută. Eu aş spune, cerandu-mi anticipat scuze pentru duritatea termenului, dar trebuie utilizat unul adecvat, că e vorba de romanii fraieri, care amană momentul deşteptării - respectiv al conştientizării că pot fi o forţă, principala forţă care să decidă ce şi cum şi cand să se intample in ţară, nelăsand desfăşurarea şi chiar amplificarea ...
Într-un anume fel, prin decalarea (absolut nefericită, se poate trage concluzia acum, după vreo două mandate) alegerilor pentru Parlament de cele prezidenţiale, ne aflăm la jumătatea unui ciclu. La anul, ar urma să aibă loc scrutinul pentru desemnarea viitorului principal locatar al Palatului Cotroceni, iar in 2020, cel pentru stabilirea componenţei următorului legislativ. Potrivit celui de-al patrulea paragraf al celui dintai articol din Legea fundamentală a Romaniei: „statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislat ...
Am inceput să realizez că bunul-simţ este din ce in ce mai contrariat, mai complexat intr-o patrie in care politica s-a impănat cu potlogari. Fidelă principiului „critică-i, pană incep să creadă că-i ajuţi!”, selecţionata naţională a politicienilor decoraţi cu noroc a trecut la faza punerii la punct la dreptăţii. Caţiva voinici cu frunţile inguste s-au prins de vreo două zile cu forţă de gatul justiţiei şi nu-o slăbesc, vrand nu s-o răpună, cum urlă puţinii ei logodnici de conjunctură, ci s-o domesticească, găsind-o prea sălbatică pentru gustur ...
77 la 95 din 286