OGLINDA DEFINIRILOR DE SINE

Dimensiune font:

| 15-02-2013 05:03

COLEGIUL NAŢIONAL „MIHAI EMINESCU”

Absolvenţi

Horia Victor Lefter: „Eu, el, ea şi noi” /„Moi, lui, elle et nous” – volum de debut, ediţie bilingvă română-franceză, editura Fides, 2004

Anca Matcovschi: „Libertate, povară scumpă” – volum de debut, editura Studis, 2009

Mărioara Baciu: „Întoarcerea străinului” – proză scurtă, Editura Cronica 1998

Creaţii ale elevilor actuali

Mădălina Donos, clasa a X-a D

Şirag de amintiri – fragment

Mi-e dor de şoaptele spuse cu sfială

la margini de lac şi timp,

nuferi, mai albi ca speranţa,

îşi închid pleoapele spre iubirea de mâine,

am rămas doi străini – orgoliu la dreapta

şi la stânga...

Eu, mai grăbită ca ieri, caut în prezent

trecutul uitat sub clar de lună,

când picăturile calde de toamnă au devenit

reci şi pustii.

Camelia Vasilov, clasa a XII-a D

Când se iubeau planetele

Când se iubeau planetele

La germinarea lumii,

Şoptindu-şi lin versetele,

Aprinzându-şi cărbunii;

Când se roteau în sfere

Inocente, buiestre,

Absorbindu-şi materie

Din înălţimi celeste.

Moisă Bogdan, clasa a XII-a E

Laura – fragment

Laura ciupea corzile chitarei cu fiecare deget, iar valurile mării mă muşcau de călcâi, chemate parcă de sunetele oarbe ce trosneau sub cer. (...)

Stăteam în blugi pe plajă. Focul mă pişca de ureche în timp ce-mi ardea câte un fir de păr, încet şi fără să mă doară, până ce rămâneam chel, iar Laura râdea de mine, zicea că-s luna, iar eu ziceam că sunt oul primordial, iar ea râdea, deşi eu aş fi preferat să mă spargă şi să mă facă ochi să pot vedea printre corzile chitarei şi să-mi astâmpăr foamea mâncând din mine.

În buzunarele rupte aveam cer senin de primăvară şi aş fi vrut să-l ofer Laurei, dar cerul mi se scurgea printre degete şi plângeam. Şi pe ochi ieşindu-mi inima, s-a rătăcit printre corzile chitarei din care ciupea Laura şi de-ar fi încetat cântecul ar fi încetat şi marea să muşte din călcâiul meu, ar fi încetat şi marinarii să râdă printre bulgări de sare şi viaţa mea s-ar fi risipit precum cerul senin de primăvară din buzunare. (...) Noaptea se sprijinea pe mare, iar marea se sprijinea pe nisip iar nisipul pe corzile chitarei din care ciupea Laura. Iar inima mea se ascunde în caverna sunetelor din degetele ei.

Miroase frumos a vis. Din spuma mării iese Laura ciupită uşor de corzile chitarei.

COLEGIUL NAŢIONAL DE ARTĂ „OCTAV BĂNCILĂ”

Elleny Pendenfunda, clasa a V-a B

De ce?

Ştiu că i-ai trimis pe îngeri să răstoarne

din sacii dintre stele seminţele de munţi.

I-am văzut plantaţi printre râuri şi ape adânci,

trecând dincolo de nori.

Am trecut peste ei ca un zbor dintr-un vis.

M-am oprit împlinită de o tandră frumuseţe...

Nu mă întreb cine a îngrijit răsadul munţilor

şi nici cum au crescut

sau ce se va întâmpla când vor îmbătrâni,

ci doar:

de ce?

Dobândă Ioana, clasa a XI-a D

Anacronic

Mi se descompun treptele,
două cutii: de lemn şi fier,
din care smulg ceasuri, dureroasele
Stafii...
se-nvârt, se-agită şi iar pier,
Mesageri,
Ai unui răpus de soare-
creier. Negre fierberi
ţâşnesc din ţesuturi
neînţelese. O ardoare
îmi năpăstuieşte ochii...
Mă-mbie, veşnic,
cinci crăiese...
şi-mi răstoarnă palide stihii
pe obrazul brăzdat
Anacronic, scufundat
în roase frânghii....

Pintilie Andra Elena, clasa a VII-a C

Prima iubire

Deşi sufletu-mi arde, îmi e frig,
Mă învelesc cu gânduri ude,
Îţi dăruiesc suav, zâmbete mute
Şi în tăcere numele ţi-l strig.

Sub valul de emoţii mă ascund
Pe lângă ziduri vechi de cărămizi
Printre-amintiri noi e plimbăm timizi
Plutind, deşi picioarele-s de plumb.

Opresc iar timpul să ard orice secundă.
Încerc să te ating, dar te preschimbi în fum,
Pe caldarâmul prefăcut în scrum,
Umbrele noastre albe se săruta.

Eu în tăcere numele ţi-l strig,
Îţi dăruiesc suav, zâmbete mute
Mă învelesc cu gânduri ude,
Deşi sufletu-mi arde, îmi e frig.