„Ar trebui regândit întreg sistemul de învăţământ care era performant, dar pe care l-am distrus odată cu industria românească”

Dialog cu prof. univ. dr. Bogdan Simionescu, vicepreşedintele Academiei Române

 

 

Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” a împlinit 70 de ani de la înfiinţare. În acest răstimp, instituţia, emblematică petru cercetarea românească, a repurtat multe succese, despre care am stat de vorbă cu prof. univ. dr. Bogdan Simionescu, vicepreşedinte al Academiei Române, care a condus institutul foarte mulţi ani.

- 70 de ani de excelenţă. Ce a însemnat pentru Iaşi existenţa acestui institut? Ce a adus important Moldovei?

- Institutul reprezintă o filă importantă a istoriei oraşului. De-a lungul celor 70 de ani de existenţă activitatea lui a fost coordonată de oameni de ştiinţă de prestigiu, creatori de şcoală, membri ai Academiei Române - academicianul Radu Cernătescu, căruia i-a aparţinut iniţiativa construirii institutului, academicianul Cristofor I. Simionescu, profesorul Ilie Matei şi profesorul Ioan Zugrăvescu, membri corespondenţi. Fără a face aprecieri asupra activităţii mele, trebuie să mă includ şi pe mine în listă. În anul 1956, institutul a primit numele chimistului şi mineralogului Petru Poni (1841-1925), fondator al şcolii ieşene de chimie şi al şcolii româneşti de chimie anorganică, preşedinte al Academiei Române între 1898-1901 şi 1916-1920, iar orientarea activităţii sale spre ştiinţa polimerilor a fost decisă în anul 1964.

Statutul de institut de excelenţă – dobândit prin muncă, perseverenţă, inteligenţă creativă şi seriozitate, trudă şi chiar sacrificii – a însemnat situarea Iaşiului şi implicit a României pe locuri de cinste în cercetarea europeană în mai multe domenii. Statisticile americane au indicat în mod repetat Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” drept cel mai important actor român pe scena ştiinţifică internatională. Cercetările efectuate în cadrul institutului au reprezentat şi reprezintă prin rezultatele, vizibilitatea şi prestigiul lor unul dintre cei mai importanţi ambasadori ai României. Fără excepţie, personalităţile ştiinţifice din străinătate care sunt, cu diferite ocazii, oaspeţi ai institutului (şi vorbim despre 30 – 40 de vizitatori anual) subliniază excelenţa cercetărilor efectuate în Institut, a colectivelor care îl compun, actualitatea subiectelor abordate, dotarea experimentală a acestuia.

Nu putem omite nici faptul că, odată cu dezvoltarea sa, a crescut şi numărul locurilor de muncă, a crescut contribuţia sa ştiinţifică şi tehnică la progresul industriei şi economiei ţării. Mă bucură faptul că, în ultimii ani, mai mulţi tineri români care nu lucraseră anterior în Institut au revenit din diaspora şi s-au stabilit în Iaşi datorită condiţiilor profesionale excelente oferite. Sunt doar câteva răspunsuri.

„ În domeniul nostru, fără aparatură de ultimă generaţie nu eşti competitiv”

- De numele dumneavoastră se leagă multe realizări ale institutului. Vă invit să trecem împreună în revistă proiectele cele mai importante din ultimii ani.

- În anul 2000 am câştigat concursul de director al acestui institut, construit de către predecesorii mei pe baze solide şi având cercetători valoroşi. Mi-am propus să obţin finanţări pentru a moderniza aparatura - cea existentă era deja depăşită şi competitivitatea noastră pe plan internaţional era afectată. Am învăţat să scriu proiecte, am format în timp o echipă care s-a specializat în pregătirea acestora, am muncit mult, ne-am asumat riscuri. Începutul a fost foarte dificil, dar în timp am reuşit, cu ajutorul colegilor mei, să câştigăm competitiv proiecte foarte mari, am modernizat dotarea experimentală, am angajat tineri pe care i-am specializat în diferite domenii prin stagii în străinătate ajungând în prezent să dispunem de cercetători bine pregătiţi şi de cea mai performantă bază de cercetare interdisciplinară din ţară, înalt competitivă la nivel european şi internaţional.

Ȋn rest, am introdus direcţii noi în tematica institutului, am eficientizat activitatea compartimentelor administrative, am format cercetători adevăraţi care s-au afirmat atât în ţară, cât şi în străinătate.

- Proiectele europene au ajutat foarte mult la dezvoltarea institutului. Ce ecouri au avut realizările obţinute cu sprijin european?

- În domeniul nostru, fără aparatură de ultimă generaţie nu eşti competitiv, deci nu exişti, astfel încât am utilizat finanţările europene - câştigate competitiv - pentru formarea cercetătorilor şi dotarea cu aparatură şi echipamente performante. Ar fi multe de spus dar, rezumând, în anul 2016 (si nu numai) Comisia Europeană a introdus Institutul pe lista „exemplelor cu care ne mândrim” - şi am fost unica unitate de cercetare din România din această listă. Cred că această poziţie spune multe.

- Revenind la profilul institutului, ce loc ocupă cercetarea în România? Dar cea din Iaşi? Unde ne situăm în Europa? De ce ar fi nevoie ca lucrurile să meargă mult mai bine?

- În ultimii ani Institutul s-a îmbogăţit cu noi laboratoare care răspund unor provocări ştiinţifice interdisciplinare şi pluridisciplinare – în primul rand, Centrul de Cercetări Avansate pentru Bionanoconjugate şi Biopolimeri (IntelCentru), baza primului pol de nanotehnologie aplicată în medicină din România, cu şanse reale de integrare în reţeaua centrelor de excelenţă europene din nanomedicină. Mai pot fi citate laboratoarele de sinteză și caracterizare nou înființate sau modernizate prin implementarea proiectului Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” – Pol interdisciplinar de specializare inteligentă prin cercetare-inovare şi transfer tehnologic în bio(nano)materiale polimere şi (eco)tehnologii” (InoMatPol) cu finanţare din fonduri structurale.

Ar fi multe de îndreptat pentru a încuraja cercetarea în România. În primul rând, ar trebui să existe o finanţare serioasă (în anul care se încheie, finanţarea s-a limitat la 0,2% din PIB), predictibilitate, stabilitate şi coerenţă la nivel decizional. Lipsa acestora face aproape imposibilă orice încercare de a face performanţă în adevăratul sens al cuvântului. Şi ar trebui recunoscute şi încurajate în mod real, constant, colectivele şi centrele de excelenţă.

„Visam să deschid noi şantiere arheologice, să descopăr civilizaţii vechi”

- V-aţi dedicat o viaţă educaţiei şi cercetării. Cum aţi ales profesia? Care au fost momentele importante al parcursului academic?

- Prima mea dragoste a fost istoria. Am renunţat după o discuţie cu tatăl meu care mi-a spus direct, aşa cum era el, că după terminarea facultăţii aş fi fost obligat să denaturez realitatea şi să prezint variante distorsionate ale evenimentelor mai vechi sau contemporane. Eu visam să deschid noi şantiere arheologice, să descopăr civilizaţii vechi. Mi-a vorbit despre principiile în care credeam şi pe care aş fi fost nevoit să le încalc, despre concesiile pe care aş fi fost obligat să le fac. Am reflectat şi am decis să urmez chimia care, la rândul său, mă atragea, dar care era şi susţinută de o industrie românească de profil în plină dezvoltare. Era o ştiinţă exactă, neinterpretabilă subiectiv, un domeniu care m-ar fi ferit de minciuni şi concesii. Doctoratul la Leuven, în Belgia, într-o universitate fondată cu secole în urmă, conferinţele în străinătate, întalnirile cu mari oameni de ştiinţă - unii dintre ei laureaţi ai premiului Nobel, contactul cu studenţii, parcurgerea tuturor treptelor universitare, intrarea în Academia Română, decizia de a renunţa la alte oferte în ţară şi în străinătate pentru a coordona Institutul „Petru Poni”, pentru a clădi ceva solid în ţara mea, acestea au fost câteva dintre momentele care îmi definesc evoluţia profesională.

- Credeţi că în jurnalul dumneavoastră ar fi loc şi de regrete?

- Sigur. Nu îi consider credibili pe cei care declară că nu regretă nimic. Există momente pe care aş fi vrut să le gestionez altfel, cu mintea şi experienţa de acum, dar nu am regrete importante. Mi-am ales singur parcursul şi nu regret paşii făcuţi.

„Contrar unor opinii, cererea de ingineri, inclusiv chimişti, este în creştere şi, în ultimii ani, ea depăşeşte oferta”

- Multe voci susţin că învăţământul tehnic are nevoie de relansare. Susţineţi această opinie? Cum îi putem atrage pe tineri către o carieră de inginer? Cum îi putem aduce acasă pe tinerii plecaţi peste hotare?

- Deşi industria românească a fost distrusă aproape în totalitate după 1989, ar trebui să înţelegem, mai ales la nivel decizional, că o societate dezvoltată nu poate evolua doar cu economişti, jurişti şi specialişti în public relations. O ţară, orice ţară, are nevoie de ingineri, de cadre didactice, de medici, de profesionişti în multe, multe domenii. Şi, contrar unor opinii, cererea de ingineri, inclusiv chimişti, este în creştere şi, în ultimii ani, ea depăşeşte oferta. Ar trebui regândit întreg sistemul de învăţământ care era performant, dar pe care l-am distrus odată cu industria românească. Legat de tineri, eu sunt mândru de realitatea din Institutul de Chimie Macromoleculară care, de mulţi ani, a aplicat constant o politică de atragere a tinerilor – astăzi, mai mult de 30% dintre cercetători au vârsta sub 35 de ani. Avem şi tineri care au revenit în ţară exclusiv datorită şansei de a lucra şi a se dezvolta în Institutul „Petru Poni”. Aşadar, se poate.

- Ce vă doriţi pentru institut? Dar pentru Academia Română?

- Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” îi doresc, din inimă, lideri vizionari şi dedicaţi, cercetători pasionaţi şi decidenţi politici întelepţi. Academia Română a fost, este şi îmi doresc să rămână unul dintre stâlpii naţiunii române, alături de Biserica Ortodoxă Română şi Armata Română. Ȋi doresc să-şi continue menirea în slujba naţiunii române şi să îşi poată desfăşura activitatea înalt culturală şi ştiinţifică fără sincope şi probleme, de care nu a fost scutită în trecut.

Academia Română şi unităţile din subordinea sa vor continua să elaboreze operele fundamentale atât de necesare, mai ales astăzi, naţiunii române, să întărească poziţia cercetării româneşti în plan internaţional prin abordarea unor studii interdisciplinare şi a temelor aflate în „hot areas”. După cum sublinia unul dintre iluștrii noştri înaintași, Dimitrie Gusti, Academia Română, în ansamblul ei, va rămâne „reprezentanta permanentă a intereselor înalte științifice și artistice ale națiunii”.

A consemnat Maura ANGHEL

 

Cu prilejul aniversării, la institutul din Dealul Copoului s-au inaugurat laboratoarele de sinteză şi caracterizare nou înfiinţate şi modernizate prin implementarea proiectului „Institutul de Chimie Macromoleculară «Petru Poni» - Pol interdisciplinar de specializare inteligentă prin cercetare-inovare şi transfer tehnologic în bio(nano)materiale polimere şi (eco)tehnologii“ (InoMatPol). Proiectul este cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Competitivitate 2014-2020, valoarea totală fiind de aproximativ 70,5 milioane de lei. }n total, sunt 21 de laboratoare de cercetare, dezvoltare, inovare nou-construite, 15 modernizate integral şi 19 echipamente de cercetare, dezvoltare, inovare cu valoarea de achiziţie mai mare de 100.000 de euro. În cei 70 de ani, instituţia a avut peste 52.000 de citări în articole ştiinţifice internaţionale, dintre care mai bine de 5.600 au fost doar în 2018.