Cooperativele de consum – scurtul drum de la gazul lampant la cecul neomologat

 * preţuri mici, marfă „la caiet”, peisaj rustic: fostele cooperative de consum, devenite apoi magazine mixte, au evoluat, ajungând acum un fel demall-uri, cu terasă şi umbrele la mese * există în aproape fiecare sat, iar afacerea pare a merge din plin

 Pe vremuri, în grai popular, li se zicea „cooperativă”, apoi au fost botezate magazine mixte, iar de câţiva ani buni îşi zic marketuri. Cu mini, super sau nimic la prefix. E vorba de prăvăliile de la ţară, unde pe vremuri se vindeau gaz lampant şi stofe, laolaltă cu conservăraie de toate genurile. În primii ani ai tranziţiei au avut câteva momente de cumpănă. Unele au tras heblu, dar, în marea lor majoritate, au depăşit cu brio obstacolele. După care au găsit o cale ingenioasă nu doar de a supravieţui, ci chiar de a se dezvolta impetuos în plină expansiune a mall-urilor şi hipermarketurilor. Asta în ciuda puternicei concurenţe locale, că an de an, apar dughene noi.

Reţeta e simplă şi s-a răspândit rapid în mai toate satele din judeţ. S-au lipit ori de vreo curte lângă magazin, ori au făcut terasă din trotuarul din faţă. Câteva mese, câteva umbrele şi gata mall-ul sătesc. Cu o ofertă mult mai generoasă. Nu-i prea mare diferenţa de confort, uneori chiar deloc, dar se simte din plin la buzunar. Că una-i să dai 15 lei pe-un shot de două linguriţe, pe-un cocktail indescifrabil, pe-un pahar de vin, 7-8 lei pentru 400 ml de bere şi cu totul altceva-i când, în aceeaşi bani, te bucuri de belşug. Preţuri de alimentară: 12-15 lei litrul de vin, 6-7 lei petul de bere la 2,5 litri, sandwich preparat în faţa ta, seminţe la un leu găleata, cafea, pop-corn, cam orice-ţi pofteşte inima. Mai mult, în caz de criză, plăteşti „virtual”, cec neomologat, adică „la caiet”.

Bineînţeles, e şi o limită de creditare, funcţie de solvabilitatea persoanei. Media se învârte în jurul valorii de 500-600 lei, scadenţa cam la 30 de zile. Banii aceştia, la un bar mofturos de prin Palas, nu permit mai mult de două relaxări cotidiene. În schimb, la terasa ţărănească ajung de-un chef perpetuu, de la o leafă la alta. Poate intra chiar şi-o cumătrie, aniversare, ceva... suma nu creşte considerabil. Patronii s-au adaptat la modul inteligent al noilor conjuncturi de pe piaţă, au înţeles rapid că pot câştiga mult mai bine din rulaj decât din preţ şi vând ieftin, ca la supermarket. Iar condiţiile ambientale nu diferă semnificativ faţă de cele ale teraselor din centrul Iaşului. Inconvenientul major e că, deseori, nu găseşti loc. Toate scaunele de la cele 2-3-4 mese sunt ocupate cu ceasurile, nu doar în weekend, ci şi-n restul săptămânii, de dimineaţă până seara. Mai ales acum, când vin „stranierii” să-şi petreacă ale lor concedii alături de prietenii din copilărie. Cam peste tot există însă şi remediu la aglomeraţiile de moment: o bancă, o bordură, un şanţ. Pentru relaxare rustică. Şi consumaţie cât cuprinde...

Estimativ, la nivelul judeţului funcţionează din plin aproximativ 800 de asemenea mall-uri. N-au trecut încă la nivelul funcţionării non-stop, dar nici prea departe nu pare vremea aia. Marcel FLUERARU