Curtea de Apel Iaşi salvează un brazilian dat de şase ani în urmărire internaţională

 * în ţara natală, acesta fusese inculpat pentru viol şi pornografie infantilă * risca 15 ani de închisoare * el susţine că întregul dosar a fost o înscenare grosolană * e profesor de geografie, s-a căsătorit cu o româncă, femeia e specialistă în IT, cei doi au deja un copil * magistraţii ieşeni au refuzat extrădarea

Pentru Rodrigues Guimaraes Neto Raul (35 de ani), profesor de geografie din Salvador, statul brazilian Bahia, data de 3 iunie 2016 a însemnat începutul unui calvar ce a durat aproape şase ani şi jumătate. În dimineaţa respectivă, în timp ce se afla singur acasă şi se uita la televizor, a bătut cineva la uşă, a deschis şi a constatat că erau cinci persoane îmbrăcate civil, patru bărbaţi şi o femeie, iar aceasta din urmă i-a prezentat o hârtie de la un judecător în care se spunea că trebuie să predea telefonul mobil. A predat imediat telefonul mobil, după care femeia i-a spus că trebuie să-i însoţească la poliţie. Iniţial a refuzat, pentru că nu era nicio hârtie de la judecător în care să scrie că ar trebui să facă asta, a vrut să sune un avocat, dar nu a fost lăsat. N-a avut încotro şi s-a dus acolo. A fost introdus într-o cameră, aşezat pe un scaun, cei patru bărbaţi stăteau în spatele lui, într-o parte şi în cealaltă, iar femeia în faţa lui, la un birou. Ea a scos dintr-un sertar o hârtie şi i-a spus să o semneze. A refuzat şi a solicitat din nou să îşi sune avocatul, însă femeia a spus că nu are nevoie de avocat. Când a refuzat din nou să semneze acea hârtie, unul dintre bărbaţii din spatele său, din dreapta, l-a lovit cu pumnul în coaste, în partea dreaptă. Aflându-se într-o situaţie dificilă, cu cinci persoane în jurul lui, şi după ce femeia i-a spus „semnezi sau jos" (jos aflându-se arestul), a iscălit, în josul paginii, în partea dreaptă. I s-a spus că poate pleca acasă şi nici până astăzi nu ştie ce scria pe acea hârtie pe care a semnat-o.

 Nici vorbă de o decizie de moment. Să fugă pentru a scăpa de puşcărie

Tocmai i se deschisese dosar penal pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi pornografie infantilă, Raul fiind acuzat că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu o elevă de-a sa, o minoră în vârstă de 13 ani, la vremea aceea. Anchetatorii brazilieni susţin că idila a început în maşina profesorului, acolo s-ar fi derulat, ceva timp, partidele de amor. Mai apoi, Raul a închiriat un apartament în apropierea şcolii. Era mai uşor şi mai discret, cei doi nu prea puteau fi văzuţi împreună, în public. Acesta este scenariul pe care-l susţin acuzatorii.

Cert estă că Raul era deja căsătorit atunci. În 2013, se afla în Portugalia, unde s-a cunoscut cu o româncă venită să-şi dea masterul în I.T. S-au căsătorit pe 6 ianuarie 2014, el a mai stat în ţara natală încă doi ani şi jumătate, şi-a găsit ceva de lucru în Bucureşti şi a venit în România pe data de 27 iulie 2016. La mai bine de o lună după vizita silită la secţia de poliţie din Salvador.  

Nimeni nu l-a împiedicat să se suie în avion, avea biletul cumpărat încă din decembrie 2015, n-a fost nici vorbă de o decizie de moment. Să fugă pentru a scăpa de puşcărie.

Abia în luna august a acelui an, autorităţile braziliene l-au dat în urmărire internaţională, emiţând notiţa roşie. Mandatul e valabil până în 2036.

 „Este o persoană integrată în societatea românească”

Raul habar n-avea că are statut de proscris, şi-a văzut liniştit de viaţa lui. Lucrează în asigurări, câştigă suficient de bine, a cumpărat un apartament în Bucureşti, încă unul în Huşi, unde locuieşte acum, precum şi o suprafaţă de teren în Zărneşti. Soţia i-a dăruit un fiu, uitase de coşmarul trăit în Bahia natală...

Pe  9 iulie a.c. s-a rupt din nou filmul. Raul a fost chemat la Poliţia Municipiului Huşi, i s-a arătat mandatul internaţional şi cererea de extrădare. A apelat imediat la un avocat şi a precizat că nu este de acord să fie extrădat în Brazilia, pentru că acolo deţinuţii sunt trataţi într-un mod dezumanizant, iar cei care sunt arestaţi preventiv pot să rămână în această stare chiar şi pentru şapte ani, foarte puţini ajung să obţină o soluţie definitivă. A mai susţinut că toată viaţa sa este în România, aici are casă, soţie, copil, în Brazilia nu are rezidenţă, iar dacă ar fi trimis în Brazilia nu i-ar fi respectat un drept fundamental. Acela ca soţia şi copilul să vină în vizită.

Cazul său a ajuns spre judecare la Curtea de Apel Iaşi. Raul s-a prezentat la audieri, a vorbit o română fluentă, dar, ca să nu fie discuţii, a avut parte şi de un translator autorizat. Şi-a povestit epopeea cu lux de amănunte, iar magistraţii ieşeni i-au dat crezare. „Aşa cum s-a reţinut, se constată că persoana extrădabilă este căsătorită cu un cetăţean român încă din anul 2014, locuieşte în România din anul 2016, deţine permis de şedere temporară şi drept de muncă în România, este membru de familie al unui cetăţean român, are un copil minor, deţine proprietăţi imobiliare, nu a intrat în conflict cu legea penală pe teritoriul României, doreşte să aplice, în viitorul apropiat, pentru obţinerea cetăţeniei române, prin urmare, este o persoană integrată în societatea românească”. Ca atare, prin sentinţa definitivă dată zilele trecute, Curtea de Apel Iaşi a refuzat extrădarea lui Raul. Marcel FLUERARU