Dulcele fără de păcat. Cele mai populare deserturi de post

Când Postul Mare își intră în drepturi, iar frigiderul se golește de ouă, lapte și brânză, românii nu renunță la pofta de dulce. Din contră. În locul deserturilor bogate în unt și smântână apar adevărate comori vegane, moștenite din vechile postiri ale bunicilor, reinventate de patiseri curajoși sau descoperite în bucătării orientale. Cu ingrediente puține, dar multă pricepere, dulciurile de post devin un test al răbdării și al imaginației culinare.

Cozonacul de post – legenda continuă

La brutăria „La Tanti Gherghina”, dintr-un cartier liniștit din Puieștii Vasluiului, cozonacul de post iese din cuptor la fel de parfumat ca în Ajunul Crăciunului. Fără ouă, fără lapte, dar cu nucă, rahat, scorțișoară și lapte de migdale sau apă minerală, cozonacul e frământat la mână și lăsat la crescut în tihnă, ca pe vremuri. „Secretul nu e neapărat în rețetă, ci în răbdare și bucuria de a-l face. Dacă-l frămânți cu drag, se simte. Și postește și sufletul, nu doar trupul”, spune cu un zâmbet larg tanti Gherghina, în timp ce pudrează cu zahăr un cozonac proaspăt scos din tavă.

Vedetele de post online

Pe grupurile de rețete, negresa de post are fani dedicați. Făcută cu făină, zahăr, cacao, ulei, apă minerală și oțet, se umflă frumos și prinde o crustă lucioasă, iar uneori e îmbogățită cu gem de prune, nuci sau coajă de portocală. E rapidă, accesibilă și ideală pentru un desert de weekend.

„Nici nu zici că e de post”, comentează o doamnă pe un grup culinar, iar alte zece utilizatoare îi răspund cu inimioare și poze cu propria lor negresă, rumenită uniform în tăvi de email vechi.

Umplute cu rahat, gem acrișor sau magiun, cornulețele de post se topesc în gură. Făina se amestecă cu borș sau bere, ulei și puțină sare, iar aluatul se frământă până devine moale ca o pernuță. Apoi, cu miros de vanilie și zahăr pudră, cornulețele devin dulcele ideal de pus pe masă la o cafea între vecine.

„Mama le făcea în fiecare post, și tot satul venea să le guste. Acum le fac și eu cu fetele mele. Le umplem cu gem de trandafiri, ca pe vremuri”, povestește Oana, o tânără mămică din Piatra Neamț.

Halvaua – gust oriental, tradiție românească

Deși nu e românească la origine, halva a devenit nelipsită în perioada postului. Fie că e de floarea-soarelui sau de susan (tahini), cu fistic, cacao sau vanilie, acest desert dens, ușor uleios și foarte dulce este adesea tăiat în bucățele mici, păstrate în cutii metalice, ca un premiu pentru zilele mai dificile ale postului.

„Când eram copil, era desertul de sărbătoare în post. Tata îl tăia atent cu un cuțit încălzit la flacără, să nu se sfărâme. Era ceva aproape solemn”, își amintește cu nostalgie un domn în vârstă, pe banca din fața unei cofetării din Bacău.

Dacă ne întoarcem spre satele Moldovei, găsim dulciuri de post mai simple, dar de o delicatețe aparte. Turtă dulce cu miere și scorțișoară, plăcinte cu mere sau dovleac unse cu ulei și coapte direct pe plită, foi umplute cu magiun sau dulceață de vișine, toate sunt dovezi că sărăcia aparentă a ingredientelor nu înseamnă lipsă de gust.

„Postul e și un exercițiu de memorie. Când faci dulciurile astea, îți amintești cine ai fost. Te întorci puțin la începuturi”, spune o profesoară pensionară din Iași, care organizează ateliere culinare cu elevii de gimnaziu.

Dincolo de reguli alimentare, postul e un spațiu de respiro. Iar dulciurile de post, în simplitatea lor, sunt dovada că bucuria nu trebuie să fie complicată. Un cozonac fără ou, o prăjitură cu gem, o halva tăiată în tăcere pot deveni semne ale unei liniști mai profunde, ale unei regăsiri cu sine.

Așadar, în loc să ne plângem de lipsuri, poate că am putea redescoperi rețetele bunicilor. Cu lingura de lemn, cu miros de scorțișoară și cu un pic de răbdare, postul poate fi dulce. Chiar foarte dulce.

Tania DAMIAN