Mii de liceeni nu știu ce carieră să aleagă

 * într-un oraș care se mândrește cu titlul de capitală universitară a Moldovei, mii de adolescenți termină liceul fără să știe ce carieră li s-ar potrivi * nu pentru că n-ar fi inteligenți, curioși sau ambițioși, ci pentru că sistemul educațional ieșean încă tratează orientarea profesională ca pe un lux, nu ca pe o necesitate * la vârsta la care ar trebui să descopere ce-i motivează și ce meserii li s-ar potrivi, mulți tineri din Iași se simt singuri în fața unei alegeri decisive

Consilierea vocațională în școlile ieșene este, de cele mai multe ori, formală și insuficientă. Elevii aud poate o dată pe an despre testele de interese, completează un chestionar pe hârtie, apoi sunt lăsați să se descurce. Consilierii școlari, acolo unde există, sunt prea puțini pentru nevoile reale ale liceenilor. În multe cazuri, un singur consilier deservește între 500 și 800 de elevi, ceea ce face imposibilă o discuție reală, personalizată, despre carieră.

Realitatea e că majoritatea adolescenților din Iași ajung să aleagă o facultate din inerție, sub presiunea părinților sau a anturajului. Iar părinții, la rândul lor, nu sunt mereu conectați la transformările pieței muncii sau la meseriile emergente. Din lipsă de informații, mulți împing copiii spre profesii tradiționale – medicină, drept, inginerie – fără să se întrebe dacă acele domenii chiar li se potrivesc. Ce se întâmplă, în schimb, cu cei care visează la antreprenoriat, tehnologie, design, sustenabilitate, psihologie aplicată sau industrii creative? De cele mai multe ori, sunt etichetați drept „visători”.

Ce vor angajatorii, ce oferă tinerii

În Iași există inițiative izolate care încearcă să schimbe lucrurile. Există consilieri specializați, dar activitatea lor e puțin cunoscută și slab promovată. ONG-urile și unele start-up-uri din domeniul educației încearcă, pe cont propriu, să umple acest gol prin workshopuri, testări vocaționale și mentorat – dar lipsesc finanțarea, colaborarea cu autoritățile și accesul sistematic în școli. Angajatorii locali, mai ales din IT, inginerie, educație alternativă sau sănătate, au început să semnaleze problema. „Avem nevoie de tineri care știu ce vor, care înțeleg cum să lucreze în echipă, care gândesc creativ. Dar ei vin de multe ori dezorientați, neîncrezători și cu așteptări nerealiste”, spune un antreprenor dintr-un hub tehnologic ieșean. Piața muncii cere adaptabilitate, soft skills, gândire critică – lucruri pe care școala le oferă rar, iar consilierea vocațională aproape deloc.

Într-un oraș cu atâtea licee de elită, cu mii de studenți și zeci de facultăți, e paradoxal cât de puțin se discută public despre orientarea profesională ca proces esențial. Nu mai e suficient să organizezi un târg al facultăților o dată pe an sau să lipești afișe cu „alege-ți cariera”. Tinerii au nevoie de dialog, de explorare ghidată, de oameni care să-i ajute să-și descopere punctele forte și să le conecteze la realitatea economică a orașului și a lumii. „Familia pune presiune pe mine să-mi aleg o facultate, dar eu chiar nu știu ce să fac. Îmi place arta, îmi place muzica, eu cânt și la chitară, dar nu mă văd cu o carieră în acest domeniu”, ne-a spus Andrei, elev ]n clasa a X-a la un liceu din Iași.

Ceea ce lipsește, în fond, este o strategie clară a Iașului pentru cariera tinerilor săi. O rețea funcțională între licee, universități, angajatori, părinți și consilieri. Un centru municipal de consiliere vocațională care să fie deschis tuturor, un spațiu în care să poți discuta, explora, testa, recalibra. Un program real de educație vocațională în licee – nu o oră pierdută, ci o experiență care contează. „Dacă vrem ca Iașul să nu fie doar un oraș care formează absolvenți, ci un oraș care inspiră cariere, trebuie să începem cu vocația. Pentru că un adolescent care-și descoperă drumul devine un adult care nu-și caută salvarea în altă parte. Iar o comunitate care își ghidează tinerii cu grijă va avea întotdeauna profesioniști motivați, creativi și loiali”, ne-a spus psihoterapeutul Letiția Popa.

Vocația nu e un lux. E infrastructura invizibilă a unei economii vii. Iar Iașul, cu toată forța sa academică, are de ales: ori investește serios în orientarea profesională, ori continuă să piardă, an după an, generații care pleacă fără să se uite înapoi.

Maura ANGHEL