O familie de bucureşteni împodobeşte, an de an, baldachinul Cuvioasei, de la Mitropolie!

În fiecare an, de Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva bandachinul în care se află aceasta este îmbrăcat în straie de sărbătoare. De fiecare dată altă culoare, de fiecare dată alte specii de flori, însă mereu este făcut cu multă dragoste de o familie din Bucureşti. Cu o lună înainte de hramul Sfintei încep primele pregătiri, se fac comenzi de flori tocmai în Olanda, după care urmează câteva zile în care, cu mic, cu mare, de la angajat la şefi, de la copii la bunici, cu toţii lucrează la decorurile florale pentru Sfântă.

În acest an, au pregătit o combinaţie de culori luminoase. „Avem un tip de aranjament care conţine crini, două feluri de crizanteme, delfinium albastru, două tipuri de eucalipt, trandafiri şi antirrhinium. Este prima oară când predomină culoarea galben. Am considerat că această culoare este foarte luminoasă. Am vrut ca anul acesta să avem foarte multă lumină. Avem aceleaşi tipuri de aranjamente în fiecare an. Sunt 14 coşuri cu flori, cât e şi data zilei Sfintei Parascheva, şi câţiva metri de ghirlandă de flori şi de brad”, spune Maria Bulat, fiica familiei din Bucureşti care de 16 ani împodobeşte, an de an, baldachinul în care este scoasă racla Sfintei Parascheva. „Începem să ne gândim la decoruri cam cu o lună înainte. Alegem foarte multe variante de flori, de sortimente, dar totul se schimbă cu o zi - două înainte de a cumpăra florile. Anul acesta am plecat de la galben, portocaliu şi cu verde şi nu prea avem decât galben. Cam atât am păstrat”, ne spune Florentina Buştei, mama Mariei.

„Dacă nu am nimic din toate florile astea nu e o problemă, însă eu trebuie să am brad”

În familia Buştei din Bucureşti nu este sărbătoare cu mai mare bucurie decât cea a Sfintei Parascheva. Atunci când le-a fost mai greu în viaţă au bătut cale lungă tocmai de la Bucureşti până la Mitropolia Moldovei pentru a se închina la racla Sfintei Cuvioase Parascheva şi a o ruga să îi ajute. Şi Sfânta i-a auzit. Şi pentru că le-a ascultat rugile şi i-a ajutat, de atunci în fiecare an familia Buştei se tot întoarce la Iaşi şi aduce un semn de recunoştinţă din prinosul lor: un camion cu decoruri florale şi sute de metri de ghrilande din crengi de brad pentru împodobirea baldachinului în care este scoasă racla cu moaştele Cuvioasei, de ziua ei. „Este al 16-lea an de când revenim cu dragoste doar pentru Sfântă. Pentru noi, Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva este la fel de mare şi importantă ca Paştele şi Crăciunul. Tot ceea ce facem facem din suflet şi cu tot dragul, deşi este foarte puţin în comparaţie cu ceea ce face Sfânta pentru noi şi oamenii din jurul nostru”, povesteşte, plină de modestie, Florentina Buştei.

Ea îşi aminteşte plină de nostalgie şi cum a ajuns pentru prima oară la Iaşi, la Sfântă, după care a devenit dependentă de binecuvântările Prea Cuvioasei. „Prima dată când am venit la Iaşi aveam trandafiri roşii cu crini albi, crizanteme albe. Toată lumea de aici era supărată că nu aveam brad. Nu ştiam că bradul are o semnificaţie foarte importantă. Veneau preoţii, care nu ne cunoşteau pe vremea aceea. Era şi normal, veneam pentru prima dată. Nici nu cred că pe atunci se îmbrăca baldachinul în flori. Treceau preoţii, se uitau la noi foarte miraţi. Nu înţelegeau ce se întâmplă. Când am început să lucrăm ne-au spus: da, e foarte frumos! Mai ieşeau după o oră-două şi spuneau: parcă e şi mai frumos! Dar n-aveţi brad! Şi plecau mai departe. După o jumătate de oră, o oră, a venit un alt preot şi ne spune: E foarte frumos, dar n-aveţi brad? Vai ce păcat că nu aveţi brad. La un moment dat, ne-am dat seama că trebuie să avem brad. La vremea aceea aveam clienţi în Iaşi care se ocupau cu florile. Noi ne ocupăm doar de vânzări. Soţul meu, care e un perfecţionist, a plecat prin oraş la clienţii pe care îi aveam aici şi le-a spus că are nevoie în 2 ore de 100 de metri de ghirlandă de brad. Ghirlanda asta se face cam în 2 zile dacă lucrează 7-8 oameni la ea. I-au răspuns că e cam imposibil ceea ce îi cer, că nu se poate. Soţul meu a insistat că în două ore are nevoie de 100 de metri de brad. S-au adunat fiecare cum a putut. Au chemat şi copiii. În două ore soţul meu a venit înapoi la Mitropolie cu 100 de metri de ghirlandă de brad. Când am terminat de împodobit bradul au venit preoţii şi au spus Vai ce minunat e! Şi ce bine e că aveţi şi brad! De atunci ştiu că primul lucru pe care trebuie să îl fac este să fiu sigură că am brad. Dacă nu am nimic din toate florile astea nu e o problemă, însă eu trebuie să am brad”, ne povesteşte nostalgică şi amuzată Florentina Buştei.

„Ne-am trezit în Iaşi, pe o vreme ploioasă, cu un camion plin de flori”

Cei din familia Buştei cred că trebuie să fim destul de înţelepţi ca să înţelegem ce se întâmplă lângă noi, să înţelegem şi să privim totul ca pe nişte minuni. „Totul a pornit de la un vis, de la faptul că Sfânta îşi dorea să vin aici şi să mă închin la dânsa. Am venit. Şi m-am îndrăgostit de locul ăsta şi de sentimentul pe care l-am avut şi am revenit după două săptămâni, şi încă o dată, şi încă o dată, şi tot aşa din aprilie până în septembrie la 2-3 săptămâni veneam la Sfântă. Era ca efectul unui medicament. Simţeam că trebuie să revenim. Devenise o dependenţă. Soţul meu spunea că atât de bine se simte şi că e atât de fericit că vine aici încât atunci când vine ziua ei vreau să îi îmbrace baldachinul în flori. Ştiu că el ce zice aia face. La jumătatea lunii septembrie am căutat numărul de telefon de la Mitropolie, am sunat, mi-a răspuns părintele Dosoftei. I-am spus că sunt de la Bucureşti şi aş vrea să îmbrac, pe vremea aceea nici nu ştiam că se numeşte baldachin, de ziua Sfintei, cu flori, suportul acela în care aşezată. Nu prea a înţeles la început părintele ce vrem noi, cred că era şi puţin ocupat, dar mi-a spus: nu ştiu doamnă ce să zic, dacă vreţi să veniţi, venţi, că, na, asta e! Am încărcat o maşină cu flori vrac, nu prea ştiam nici dimensiuni, nici nu prea înţelegeam ce se întâmplă aici. Am luat-o şi pe doamna Ica, pentru că e decorator floral. Ne-am trezit aici, în Iaşi, pe o vreme ploioasă, cu un camion plin de flori. Era imposibil să facem ceva într-un timp aşa de scurt. M-am supărat, am început să plâng, mă întrebam ce a fost în capul meu, ce caut eu aici, cum de am venit cu o maşină de flori vrac, pentru că e absolut imposibil să faci ceva o persoană. Acum avem 8-12 persoane care lucrează câte 12 ore, timp de două zile, la Bucureşti, şi 20 de persoane care lucrează o zi în Iaşi la montat aranjamentele. Eu voiam să fac totul într-o zi, cu o persoană. Cu nod în gât, supărată fiind, nimeni nu înţelegea de ce am venit până aici cu o maşină plină de flori. Nici noi nu ştiam ce trebuie să facem, cum să facem, când mă sună Nicu Marin, care acum este şeful decorator, să îmi spună că vrea să îmi facă o comandă. Lasă-mă în pace, Nicule, i-am spus, că sunt foarte stresată şi supărată. El îmi zice nu, şi nu, şi nu, că nu sunt în Bucureşti şi trebuie neapărat să îţi dau o comandă pentru că nu am cum să ajung până diseară în capitală. I-am spus că nu am cum să îl ajut pentru că sunt în Iaşi. Tu ştii unde sunt eu?, îmi zice, Sunt la Iaşi cu toată echipa, că am avut o nuntă la Palat, cu prinţul Sturdza. L-am întrebat unde se află în acel moment. Când mi-a spus că e în faţa Mitropoliei l-am chemat să vadă şi dacă ne poate ajuta. S-au dat cu toţii jos din maşină şi s-au apucat de treabă. Până seara am terminat. De atunci ne ajută mereu şi revenim în fiecare an. Sunt sigură că i-a trimis Sfânta să ne ajute. De asta spun că există minuni. Sfânta să ne dea înţelepciune, să le înţelegem, să le apreciem, şi să fim cuviincioşi şi să venim şi să mulţumim pentru ele”, povesteşte Florentina Buştei.

În ceea ce o priveşte, femeia ne spune plină se simplitate „sunt fericită şi mulţumită că măcar 2-3 secunde aduc o bucurie în sufletul oamenilor”. Poate de aceea, cei din jurul ei sunt foarte fericiţi şi mulţumiţi şi se oferă să vină voluntar la Iaşi, să ajute la împodobitul baldachinului, indiferent de vreme. „Tot ceea ce se face se face voluntar şi ar veni şi mai mulţi, dar nu putem veni cu toţii”, ne spune Florentina Buştei.

Laura RADU