Clinica Susanu- Liftingul cervical si liftingul sprâncenelor

 Liftingul cervical

Rezultatele liftingului se menţin pentru o perioadă de 10 ani, dar această perioadă de timp este variabilă în funcţie de particularităţile fiecărui pacient.

Procesul natural de îmbătrânire, desfăşurat la nivelul întregului organism, este, cu siguranţă, cel mai evident la nivelul pielii. Una dintre caracteristicile la nivel microscopic ale procesului de îmbătrânire îl reprezintă reducerea cantităţii şi calităţii fibrelor elastice şi de colagen, precum şi a matricei extracelulare (amestec de substanţe care formează buretele în care se găsesc celulele şi fibrele din care este alcătuit fiecare organ al corpului uman). Datorită acestor modificări are lor un fenomen de „îndepărtare” a pielii faţă de straturile musculare profunde, atât la nivelul feţei, cât şi la nivelul întregului organism. Prin creşterea laxităţii structurilor de legătură între piele şi muşchii de sub aceasta, pielea împreună cu stratul său adipos suferă, sub acţiunea gravitaţiei, un proces de deplasare înspre în jos.

La nivelul feţei acest fenomen este foarte uşor vizibil, faţa căpătând un aspect îmbătrânit şi mohorât. De exemplu, deplasarea înspre în jos a sprâncenelor, chiar şi numai cu 3-4 mm, împreună cu relaxarea pielii de la nivelul pleoapei superioare şi inferioare cu formarea pungilor de sub ochi dau regiunii periorbitare un aspect îmbătrânit, mohorât şi apăsător. La acestea se asociază de regulă şi deplasarea grăsimii geniene, cu accentuarea şanţurilor dintre obraji şi nas sau bărbie, precum şi formarea pungilor de la nivelul mandibulei. Astfel apare faciesul general îmbătrânit, uneori chiar înainte de vreme.

La nivelul membrelor superioare, cele mai afectate sunt braţele (regiunea dintre umăr şi cot), formându-se un fel de fald inestetic şi de cele mai multe ori supărător care atârnă sub braţ.

Toracele şi abdomenul cunosc aceleaşi modificări, care duc la formarea unuia sau mai multor „colaci” sau chiar al unui veritabil „şorţ” care „atârnă”, dând un aspect deplorabil siluetei.

La nivelul membrelor inferioare coapsele sunt cele mai afectate, „colăcelul” formându-se mai frecvent în partea cea mai de sus a feţei interne a acestora.

De cele mai multe ori, procesul de „laxare” tegumentară este determinat nu numai de pierderea suportului colagenic, dar şi de reducerea stratului de grăsime de sub piele. În acest fel se formează un exces de derm faţă de straturile subadiacente, care trebuie îndepărtat. Este foarte important de delimitat clinic când este nevoie doar de repoziţionat pielea în poziţia sa naturală, când este suficientă o umplere cu substanţe autologe (de exemplu grefa de grăsime) sau de sinteză (există o multitudine de produse în acest scop) şi când este necesară îndepărtarea pielii în exces.

Liftingul reprezintă o metodă de rejuvenare facială şi corporală prin care se realizează repoziţionarea pielii şi a stratului de grăsime deplasate, împreună cu îndepărtarea surplusului relativ de piele.

Liftingul facial include tehnici de tratare a uneia sau mai multe regiuni ale feţei, eventual asociate cu proceduri la nivelul gâtului (regiunea cervicală).

 Liftingul cervical

Se poate realiza împreună cu liftingul facial clasic, sau ca procedură în sine, simplu sau combinat cu liposucţie. Se adresează excesului de piele şi/sau grăsime de la nivelul feţei anterioare a gâtului. Incizia este similară cu cea de la liftingul facial clasic. După ce se realizează „separarea” pielii de pe straturile profunde, acestea sunt repoziţionate şi fixate într-o poziţie anatomic normală. Pielea este tracţionată superior, lateral şi în spate, îndepărtându-se excesul, şi se suturează. În cazul în care se consideră că la nivelul bărbiei există un volum prea mare de grăsime, intervenţia începe prin liposucţia acesteia cu ajutorul unei canule, similar cu liposucţia celorlalte zone ale organismului.

În marea majoritate a cazurilor, liftingul cervical este completat de repoziţionarea benzilor de platisma (muşchi subţire care tapetează pe toată lăţimea faţa anterioară a gâtului). Printr-o incizie minimă efectuată în şanţul de sub mandibulă se evidenţiază marginea anterioară a muşchiului, care ulterior se pune în evidenţă pe toată lăţimea sa, dinspre zona centrală spre părţile laterale. Cele două porţiuni laterale ale muşchiului se suturează pe linia mediană şi împreună se reancorează la osul hioid (os al gâtului). Resutura şi reancorarea platismei permite refacerea unghiului delicat şi ferm al gâtului, efectul obţinut fiind de durată. În absenţa reancorării platismei, simpla tracţionare laterală şi excizia pielii în exces va permite un rezultat evident favorabil, dar de scurtă durată (sub un an de la intervenţie).

Postoperator, se recomandă purtarea unui pansament uşor compresiv, sub forma unui guler, pentru 14 zile. Edemul şi echimozele se diminuă progresiv până la dispariţia completă la 14-21 de zile.

În funcţie de amploarea intervenţiei chirurgicale preconizate, liftingul cervical se poate realiza în condiţii de anestezie locală şi sedare intravenoasă sau anestezie generală. Recuperarea postanestezică este în general de scurtă durată.

Rezultatele liftingului cervical sunt în general de lungă durată. Deşi nu anihilează procesul natural de îmbătrânire, totuşi liftingul cervical, realizează reconturarea profilului facial, oferind acestuia un aspect armonios, luminos, revitalizat. În general se consideră că efectele benefice ale liftingului se menţin pentru o perioadă de 10 ani, dar această perioadă de timp este variabilă în funcţie de particularităţile fiecărui pacient.

Liftingul sprâncenelor

Procesul natural de îmbătrânire, desfăşurat la nivelul întregului organism, este, cu siguranţă, cel mai evident la nivelul pielii. Una dintre caracteristicile la nivel microscopic ale procesului de îmbătrânire îl reprezintă reducerea cantităţii şi calităţii fibrelor elastice şi de colagen, precum şi a matricei extracelulare (amestec de substanţe care formează buretele în care se găsesc celulele şi fibrele din care este alcătuit fiecare organ al corpului uman). Datorită acestor modificări are lor un fenomen de „îndepărtare” a pielii faţă de straturile musculare profunde, atât la nivelul feţei, cât şi la nivelul întregului organism. Prin creşterea laxităţii structurilor de legătură între piele şi muşchii de sub aceasta, pielea împreună cu stratul său adipos suferă, sub acţiunea gravitaţiei, un proces de deplasare înspre în jos.

Liftingul sprâncenelor se poate realiza chirurgical prin secţionarea muşchilor care favorizează coborârea sprâncenelor. Tehnica presupune efectuarea unor incizii la nivelul pielii scalpului (de regulă trei) la circa 2 cm faţă de linia părului (în zona păroasă a capului). Se disecă pielea frunţii până la nivelul sprâncenelor şi în porţiunea cea mai dinspre nas şi se secţionează inserţia muşchilor pe os. În acest fel se anulează efectul de coborâre şi încruntare a sprâncenelor. După această etapă se fixează sprâncenele în poziţia dorită, de regulă imediat deasupra rebordului orbitar (marginea osoasă a orbitei). Inciziile de la nivelul scalpului se suturează obişnuit, fără a exciza din piele.

Se obţine o deschidere a unghiului extern al ochiului şi creşterea luminozităţii în general a regiunii perioculare, dând întregului facies un aspect mai luminos, întinerit.

Această tehnică este indicată la pacienţii care au o deplasare exagerată a sprâncenelor faţă de poziţia lor normală înspre în jos, spre ochi (de cele mai multe ori mai accentuată în jumătatea lor laterală) şi spre central, formând riduri importante la rădăcina nasului, dar care nu au un exces de piele la nivelul frunţii. În caz contrar, ridicarea sprâncenelor realizată prin această metodă agravează aspectul inestetic determinat de pielea în exces, ducând la frustrarea atât a pacientului, cât şi a medicului.

Complicaţiile metodei descrise sunt în general rare şi minime. În afară de complicaţiile legate de metoda anestezică folosită, pot apărea complicaţii legate de vindecarea plăgii chirurgicale (formare de hematoame, seroame, infecţii). Acestea pot fi prevenite printr-o tehnică chirurgicală corectă şi antibioterapie profilactică, iar în cazul instalării lor pot fi tratate prin drenare, tratament antibiotic şi antiinflamator.

Postoperator, pot apărea edeme (umflături) şi echimoze (vânătăi) care, în funcţie atât de suprafaţa de disecţie cât şi de particularităţile fiecărui pacient, se pot localiza doar la nivelul frunţii sau pot coborî până la pleoapele inferioare, până la mijlocul obrajilor. În general edemele dispar în 7-10 zile, iar echimozele în 14-21 de zile.

Liftingul sprâncenelor cu excizie cutanată minimă
Reprezintă o metodă de tratament care se adresează persoanelor care prezintă ptoză sprâncenară (lăsarea sprâncenelor peste ochi) şi un exces minim de tegument la nivelul frunţii. În acest caz inciziile se fac la nivelul liniei părului (imediat la rădăcina acestuia). În plus faţă de tehnica liftingului sprâncenar simplu, această metodă realizează şi îndepărtarea unui fragment de piele împreună cu muşchiul frontal situat imediat sub aceasta. În funcţie de poziţia în care se doreşte a fi fixate sprâncenele, se îndepărtează câte un fragment de piele de aproximativ 1-1,5 cm lăţime şi 3-4 cm lungime. Pielea şi muşchiul secţionat se suturează separat, după fixarea în prealabil a sprâncenei în poziţia stabilită de comun acord medic-pacient. Firele de sutură în general sunt resorbabile şi nu necesită a fi îndepărtate. La câteva luni de la intervenţie cicatricea, de regulă liniară, are o culoare alb-sidefie, fiind foarte bine camuflată de trecerea de la culoarea roz a pielii frunţii la culoarea mai albicioasă a pielii scalpului.

Fiind o tehnică relativ simplă, cu o perioadă de recuperare rapidă, este foarte frecvent folosită, rezultatele sale fiind foarte apreciate de pacienţi.

Dr. Susanu Sidonia

Medic Primar Chirurgie Estetica, Plastica si Microchirurgie Reconstructiva

Director medical – Susanu Clinic – Chirurgie Plastica, Estetica si Reconstructiva
A: Exclusive Residence, Bloc A7, Parter, Strada Petre Andrei, Iaşi 700495, România
T: 0730 787268, 073 SUSANU, E: office@susanuclinic.ro, W: www.susanuclinic.ro