Nicu Ignea, unul din ultimii „boemi” ai rugby-ului românesc: „Iașul este sufletul meu”!

Cea mai lungă transformare, de la 60 de metri! Campion european Under 21 după o finală cu Georgia, oferte din Franța! O stea pe cea mai celebră alee din „Tudor”! Amintiri dintre cele mai picante pentru un pasionat de gastronomie!

Nicu Ignea a revenit la Iași. A trecut de 30 de ani, dar vârsta nu-l împiedică să se vadă pe teren până spre 40. Piciorul său stâng încă face ordine în joc, se vede de la distanță stofa de bună calitate din care a fost croit ca rugbist. Abia așteaptă meciul cu Steaua București, pe 5 iunie, spune că pentru astfel de confruntări nu a pus capăt carierei, dar se mai vede ceva, o doză de ambiție pe care dacă ar fi avut-o și atunci când era mai mare nevoie de ea am fi vorbit acum despre un cu totul alt palmares. Dar Nicu nici n-a călcat degeaba prin rugby-ul românesc, a lăsat câteva urme destul de adânci pe care le va putea povesti urmașilor condimentate cu amintiri din campusul „Tudor Vladimirescu”, dintre cele mai picante, că tot pare din ce în ce mai atras de gastronomie.

 

Ignea s-a prezentat acum două luni la reunirea lotului CS Politehnica Iași pentru demararea pregătirilor în vederea primului sezon în Liga Națională de Rugby. Echipa a fost reînființată anul trecut, dar Nicu n-a adus cu el doar talentul cu care a fost înzestrat, ci și un surplus destul de consistent în zona abdominală. Nu i-a convenit deloc atunci când i-am spus că nici n-avea nevoie de pernă de protecție la un exercițiu în care apărătorii erau protejați. După câteva săptămâni a ținut să-mi arate că propria „pernă” se diminuase considerabil, dar și că piciorul său avea încă suficientă precizie.

 

Cea mai lungă transformare, de la peste 60 de metri!

 

Am glumit când l-am întrebat dacă mai ajunge la buturi de la 50 de metri și i-am spus că mai bine ar încerca de la 40... „Dumneavoastră ce credeți?”, m-a întrebat cu o privire de parcă avea cele mai bune cărți în mână. „Doar știți că am cea mai lungă transformare din campionatul românesc, de la peste 60 de metri...”, a continuat el, iar asta se întâmpla în sezonul 2014/2015, când juca pentru Universitatea Cluj, pe terenul celor de la CSM București. 

 

Pentru piciorul său stâng a și fost adus la Iași, când avea 20 de ani și tocmai o învinsese pe Politehnica apărând culorile Sucevei. Stângul său l-ar fi putut probabil ajuta și pe terenul de fotbal, însă a ajuns la rugby la 6 ani. Originar din Pașcani, de pe lângă actualul Colegiu de Căi Ferate „Unirea”, toți băieții de seama sa jucau rugby sub îndrumarea lui Marcel Gontineac, fratele celebrului internațional Romeo Gontineac. El se dusese singur pe la patru ani și jumătate la fotbal, dar într-o bună zi a mers să se uite la un antrenament al băieților cu care se juca în fața blocului. M. Gontineac l-a invitat să li se alăture, Nicușor i-a zis că joacă fotbal, însă când a auzit că ori intră la antrenament, ori pleacă, a decis să ia mingea de rugby în mână. Minge pe care nici acum n-a mai lăsat-o!

 

Campion european Under 21 după o finală cu Georgia, oferte din Franța!

 

Își amintește din timpul junioratului mai ales de victoria în fața Stelei, la Pașcani, alături de Andrei Costan, Bogdan Târpescu, A. Gontineac, fiul antrenorului, Vlăduț Voicu sau Andrei Grigoraș, și că a fost preluat repede de reputatul tehnician Neculai Tarcan, care i-a oferit o pereche de ghete, ceea ce l-a motivat extraordinar. Ultimele campionate ca junior le-a petrecut la Gura Humorului, unde antrenorul Dumitru Livadaru l-a învățat să joace „uvertură”. La 19 ani debuta pentru seniori la CSM Suceava, sub comanda antrenorului Constantin Vlad, iar după senzaționalele meciuri împotriva Iașului regretatul antrenor Constantin Vervieș nu s-a lăsat până nu l-a adus în 2008 la Politehnica. Cu reprezentativa Under 21 a României a devenit campion european în 2009 după finala cu Georgia, iar rugby-ul românesc tânjește și acum să mai răpună selecționata ex-gruzină.

 

A plecat de la Iași în 2014 pentru că simțea că putea mai mult. A ales Universitatea Cluj, dar acolo s-a împăcat greu cu faptul că nu mai era el vioara întâi, că în primul rând conta cum te pregăteai.

 

„Așa este și normal, cine se pregătește mai bine în săptămâna partidei acela intră pe teren. Eram însă afectat că nu mai eram titular meci de meci...”. Și-a adus aminte de ofertele pe care le tot primea din Franța încă de pe vremea junioratului, dar de fiecare dată se cereau prea mulți bani pe el și nu s-au și concretizat. „Dacă aș fi ajuns în Franța,... Click AICI pentru continuarea materialului! Dragoș GAȘPAR

 

Foto: Dan Mihai Grigoraș