Pentru Poli, retrogradarea e sinonimul dispariției

* Duminică, Iașul își joacă ultima carte în fotbalul adevărat. Pentru binele celui mai frumos oraș din lume, să ne rugăm la Dumnezeu să iasă totul bine. În Copou, dar mai ales la urne, că și acolo se joacă barajul pentru evitarea retrogradării!

Deși nu cred că și-ar fi dorit tocmai ei ca stadionul să se umple până la refuz, duminică, pentru partida cu Petrolul (ora 16!) – una a supraviețuirii, de altfel -, managerii clubului ACSM Politehnica încep să se agite între îndoieli.

Un stadion cu 11.000 de suporteri, câți vor fi pe stadion, la ora începerii meciului cu prahovenii, e ca o bombă cu ceas. Dacă le iese socoteala de astă-vară, managerii scot capul între oameni, să-i aclame jumătatea de oraș care, în viziunea lor, e mai importantă decât votul universal. Dacă mecanismul pe care l-au construit se prăbușește, în situația asta nu prea mai au soluție. Consolări nu se vând la tarabele îndesate pe aleea din fața arenei, să le cumpere și să le ofere oamenilor pe care i-au decepționat. De furia lor nu-i vor scăpa nici impresarii care le tot strâng mâna, de vreo câțiva ani, nici băieții ăia care, cuminți, ridică mâinile prin băncile de la Consiliu, nici gențile, nici știți voi cine, nici știm noi cine...

Vor avea, așadar, de dat explicații! Cum, unde, cu cine, de ce, pentru ce?... Întrebări la care nu sunt deloc obișnuiți să răspundă, dar pe care le vor învăța pe de rost. Căci va fi doar începutul! 

Plini de datorii de tot felul și mai ales de erori publice, cu o imagine construită în mare parte underground, oamenii aceștia au picat, la club, până și examenul licențierii! E drept, au acum varianta reexaminării, dar lucrurile, niciodată clare și la vedere la Poli, se complică și devin greu de controlat.

Evident, puține sunt persoanele care au acces la documentele reale ale clubului pripășit în Copou, iar cei care știu cum se coc poamele prin conturile clubului sunt puțini și aleși pe sprânceană. Totuși, s-a știut mereu că Poli e datoare vândută și tot mereu realitatea a fost ascunsă, de dragul unui „climat de performanță”, de parcă jucătorii n-ar fi știut, bieții semi-bugetari, că nu le-au intrat salariile în conturi câte trei luni, la rând!

Dar, meteahnă veche, au fost, cu toții, manageri ai clubului cu tricolor „de Breaza”, mai intersați în a sărbători 80 de ani de la înființarea Politehnicii (dispărută de mai bine de un deceniu!), decât de salvarea clubului cu care s-au pricopsit din „iubire alb-albastră”.

Acum, cu disperarea pândind prin toate cotloanele Copoului, cu dispariția la porțile stadionului, managerii Politehnicii s-au refugiat într-un colț al ultimei speranțe posibile: victoria cu Petrolul, duminică!

Dacă dă norocul peste Poli, scapă câteva zile de griji. Că, apoi, lucrurile reintră în „normalitate”. Iar normalitatea aceasta nu-i tocmai potrivită unui „climat de performanță”, lozincă aruncată mereu, din turnul lor de carton, de gestionarii fotbalului ieșean. Datoriile se înmulțesc, jucătorii trebuie plătiți, vin alții, mulți, foarte mulți și, ca într-o tragi-comedie, se reintră în actul întîi din fiecare debut de sezon cu degetele și buzele unse cu mierea promisiunilor.

Cheltuielile se vor tripla și rezultă imposibil să existe vreun buzunar, fie el și privat, nu doar municipal, de unde să fie pompate câteva milioane de euro măcar pentru ștergerea unor datorii! Și atunci, stai și te întrebi, cum s-a întrebat, zilele trecute, un fan, pe contul de socializare al clubului: de ce stă, oare, chinuit, an de an, bașkanul lui Poli la Iași? Că performanță... știu doar sufletele fanilor, n-a făcut decât cu portofelul.    

Duminică, Iașul își joacă ultima carte în fotbalul adevărat. Pentru binele celui mai frumos oraș din lume, să ne rugăm la Dumnezeu să iasă totul bine. În Copou, dar mai ales la urne, că și acolo se joacă barajul pentru evitarea retrogradării!

Dan M.BREZULEANU