Foste Curţi Domneşti, scoase la lumină cu bani europeni FOTO

Proiectul „Parcului arheologic Curţile Domneşti“, derulat în Vaslui, a presupus recrearea Curţii Domneşti şi reabilitarea Bisericii “Sf. Ioan Botezătorul”. Totul a fost posibil graţie unei finanţări europene accesată de parohia “Sf. Ioan” în valoare de peste 6 milioane de lei, care a început în februarie 2011, iar în prezent are o valoare totală de peste 11,5 milioane de lei.

Cum s-au tocat banii din turism

„Lucrarea este una de ansamblu, practic este o reconstituire a Curţii Domneşti, din care făcea parte şi biserica de astăzi. De altfel, în proiect sunt cuprinse şi lucrări de restaurare a lăcaşului de cult de la 1490. Se ocupă mai exact de recondiţionarea acoperişului, a pardoselii, dar şi a picturii interioare. De asemenea, se reconstruiesc o parte din zidurile care aveau rol de apărare. Practic, timpului nostru îi va fi redat tot vechiul centru urban al Vasluiului medieval“, a explicat muzeograful Laurenţiu Chiriac.

FOTO Tihnă boierească la Conacul Polizu

Pe firul istoriei
Povestea „Curţilor Domneşti” a început în urmă cu ani de zile. Au mai fost iniţiate o serie de demersuri de a scoate la lumină aceste ruine, dar fără succes. „Primul demers arheologic a fost făcut în 1942 de către D. Constantinescu, asistent universitar al Institutului de Istorie «A.D. Xenopol» din Iaşi, dar rezultatele acestuia au rămas nepublicate. Mai târziu, între 1958-1959, cu ocazia lucrărilor de amenajare a stadionului s-au mai desfăşurat o serie de cercetări, apoi săpăturile au continuat cu întreruperi şi în anii 1972-1982 sub coordonarea ştiinţifică a Institutului de Arheologie din Bucureşti“, a mai spus Laurenţiu Chiriac.

Printre principalele descoperiri ale acelor perioade se numără o importantă construcţie din piatră, identificată ca fiind locuinţă domnească, fragmente de zid, toate datate din secolul al XV-lea, fragmente ceramice din epoca neolitică, morminte din perioada migraţiei popoarelor, fragmente de sobă smălţuită specifice reşedinţelor domneşti din vremea lui Ştefan cel Mare, două monede de aramă datate din prima jumătate a secolului al XV-lea, un cuptor de ars din piatră de var din prima jumătate a secolului al XVI-lea, resturile unei alte construcţii din piatră demolată aproape în întregime şi numeroase fragmente de pictură murală. După aceste descoperiri, din motive necunoscute, interesul pentru Curţi a dispărut. Abia în 1998 începe o nouă perioadă pentru situl arheologic din centrul oraşului, o perioadă de 4 ani în care în situl arheologic s-au desfăşurat cinci campanii ce cercetare.

ANALIZĂ Faţetele turismului la periferia Uniunii Europene

„Reluarea investigaţiilor a plecat de la ideea că biserica «Sf. Ioan Botezătorul» ar fi putut fi capela Curţii Domneşti. Săpăturile au confirmat această supoziţie şi biserica s-a transformat în principalul punct de referinţă al cercetărilor. Cele mai importante rezultate ale acelor investigaţii au fost descoperirea, sub fundaţia actualei biserici, a altor două fundaţii mai vechi, una ctitorie a lui Alexandru cel Bun sau din timpul urmaşilor săi imediaţi şi una construită la 1490, o ctitorie ştefaniană“, a precizat muzeograful.

Cimitir medieval descoperit în centrul Vasluiului
Laurenţiu Chiriac a mai adăugat: „Actuala construcţie nu aparţine lui Ştefan cel Mare, ci este mai târzie, chiar dacă prisania reîncastrată în faţada principală este cea originală. Urmele ctitoriei din 1490 a marelui domn se află sub fundaţia actualei biserici, construită mult mai târziu, la 1820, de asemenea prima fundaţie, aflată sub cea ştefaniană, aparţine unei ctitorii a lui Alexandru cel Bun sau a fiilor acestuia. Cea de a doua descoperire importantă este cea a unui cimitir medieval târziu. Cele mai semnificative rezultate ale săpăturilor efectuate în perioada 2001-2002, finanţate de Ministerul Culturii şi Cultelor, au constat în descoperirea unor ziduri ce provin de la mai multe construcţii de suprafaţă“. (Simona Pop)

„Biserica Sf. Ioan Botezătorul şi Curtea Domnească formează un complex unitar care a evoluat în 3 etape: o primă etapă datează din vremea lui Alexandru cel Bun, din prima jumătate a sec XV, cea de-a doua coincide cu epoca lui Ştefan cel Mare, iar cea de a treia datează cel mai devreme de la mijlocul secolului al XVI-lea“ - Laurenţiu Chiriac, muzeogra

Fosta Casă Mavrocordat, în ruină
* o firmă de construcţii neserioasă şi mai multe litigii au făcut ca una din clădirile reprezentative din Vaslui să fie la un pas de prăbuşire
Palatul Copiilor, fostă Casă Mavrocordat, situată în centrul municipiului Vaslui este singurul palat construit acum mai bine de 100 de ani în localitate care se mai păstrează. Palatul este fost proprietate a familiei Mavrocordat, familie fanariotă cu rădăcini adânci în Imperiul bizantin care a dat țării noastre 6 voievozi .

În 1883, Gheorghe Mavrocordat şi soţia sa, Vera, au început construcţia acestei clădiri, iar în 1892 ea a fost finalizată. Acum, este declarată monument istoric de categoria A şi este înscrisă ca atare în „Lista monumentelor istorice din judeţul Vaslui - 2004, având codul 170 VS-II-m-A-06711”. În 1934, Ministerul Apărării Naţionale a hotărât cumpărarea unui imobil pentru instalarea Cercului Militar al Garnizoanei Vaslui şi a ales Casa Mavrocordat. Începând cu 1 decembrie 1956, în fostul Palat Mavrocordat, ulterior Cercul Militar, funcţionează Palatul Copiilor, aparţinând de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Cum a ajuns clădirea în ruină
În 2009, Ministerul Educaţiei a alocat o parte din fondurile necesare reabilitării clădirii de patrimoniu. A fost angajată să execute lucrările SC Impex Romcatel SA Iaşi. Câteva luni mai târziu, societatea lasă baltă lucru şi încep procesele. „Administratorul acestei firme a acţionat în instanţă în repetate rânduri Palatul Copiilor pentru facturi inexistente, neînregistrate în contabilitate şi fără situaţie de lucrări semnată de dirigintele de şantier, în intenţia de a şicana şi de a opri procesul firesc de iniţiere a unei noi licitaţii“, a declarat Mirela Nistoroschi, directorul Palatului.

Antreprenor: „Strategiile de dezvoltare în turism sunt confuze“

Aceste procese au fost câştigate de Palatul Copiilor, dar, paradoxal, firma a pus în executare silită hotărârea judecătorească privind plata penalităţilor, singurul ei câştig în tot acest război. Instituţia a acţionat, la rându-i, firma constructoare în instanţă acuzând-o pe administratorul acestei de „retragere din fondul de garanţie a sumei de 130.000 de lei, neefectuarea unor lucrări de maximă importanţă pentru monument, respectiv acoperişul şi consolidarea aripii de nord a clădirii“. În timp ce pe rolul instanţei se tot plimbă dosare, Palatul Copiilor din Vaslui arată ca după război. (Simona Pop)

Începând cu 1 decembrie 1956, în fostul Palat Mavrocordat, ulterior Cercul Militar, funcţionează Palatul Copiilor, aparţinând de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.