„Duşmanul comunicării este indiferenţa faţă de limbă, pe care o siluim din cauza ignoranţei”

 Interviu cu Serinella Zara, profesor de limba română şi fondatorul Clubului Logos

 

 

Partener încă de la prima ediţie al FILIT, Clubul Logos este un nume consacrat printre asociaţiile care susţin comunicarea culturală. Am discutat cu prof. Serinella Zara, fondatorul clubului, despre începuturi, provocări şi aşteptările tinerilor de la „Logos”.

- Clubul Logos are deja un nume, este pe afişul FILIT de mulţi ani, însă nu ştiu cât de mulţi îi cunosc povestea. Cum s-a înfiinţat, ce idee şi ce scop să fi fost la bază?

- Are o poveste frumoasă în spate care se ţese şi astăzi: tocmai mă reîntorsesem, ca profesor de română, după 3 ani de concediu pentru maternitate înapoi în şcoala mea (Colegiul Naţional ,,Mihai Eminescu”, pe care l-am şi absolvit ca elevă) şi trăiam un sentiment mai straniu: voiam să fac ceva diferit de ceea ce se întâmplase în primii 15 ani de învăţământ. În toamna acelui an, am auzit că se organizează FILIT, aflat chiar la prima ediţie. M-am gândit să nu stau degeaba şi să organizez o întâlnire, paralelă cu FILIT, pe tema jurnalismului cultural, dat fiind că aveam foşti elevi care activau în domeniu. Luiza Vasiliu (redactor-şef la Scena 9 - n.r.) mi-a propus să vină Marius Chivu (critic literar, scriitor, poet -n.r.). Iniţial, m-am speriat pentru că mi se părea că mă arunc prea sus, dar Luiza a râs, m-a calmat, iar eu am zis Da. Şi astfel a ieşit prima noastră întâlnire, cu elevi doar de la clasele mele, dar care rămâne un reper de-a lungul anilor: un dialog viu, fără inhibiţii, cu mult umor, dar şi reflexivitate. La final, au venit la mine copiii, extrem de emoţionaţi, care m-au întrebat: ,,Doamna, când mai facem?”. Şi atunci am avut şi eu revelaţia a ceea ce căutam: un spaţiu al discuţiilor libere, al spiritului care să colinde, dincolo de programă, pregătire pentru concursuri sau examene şi note de 10, pe care orice profesor trebuie să aibă conştiinţa să le atingă. Ca atare, mi-am adunat în şedinţe elevii: după o lună, cu toţii am numit clubul Logos şi i-am creat şi un slogan: Ca să ieşi din tipar, refugiul este drumul cultural, plecând de la atitudinea rebelă pe care o manifestă, de obicei, adolescenţii, care poate (şi trebuie) direcţionată spre îmbogăţirea spiritului. Scopul acestui club este acela de a aduce în faţa copiilor, în dialog sincer, deschis, personalităţi din diverse domenii cu care să vorbească despre succes şi eşec, de fapt despre sensul pe care să-l dăm vieţii. În fond, scopul clubului este să le ofere tinerilor încredere în sine şi dorinţa de a evolua permanent.

- Aveţi o relaţie frumoasă cu FILIT, care nu este doar un festival de literatură, ci şi un spaţiu de întâlnire, unde dialogurile duc către proiecte importante. Cum a fost prima întâlnire a Clubului Logos?

- Relaţia cu FILIT a venit prin intermediul primei întâlniri oficiale a Clubului Logos: v-am povestit cum ne-am înfiinţat, iar la ceva timp ne-am gândit să chemăm şi primul invitat, care nu a fost nimeni altul decât scriitorul Florin Lăzărescu, prieten încă din liceu cu soţul meu şi, din anii facultăţii, cu mine. Am avut o discuţie pe povestirile şi romanul, abia publicat atunci, Amorţire. Unii erau nişte puşti de-a VII-a, care i-au pus întrebări despre care Florin a spus că nu se gândiseră nici criticii literari la ele. Pontos, dar cu multă profunzime, Florin Lăzărescu a făcut spectacol de idei şi emoţii două ore. Ulterior, spre vară, am primit telefon de la Florin care m-a întrebat dacă nu vreau să intru cu Logos, ca partener, în FILIT (el fiind unul dintre directorii festivalului). Aşa a început istoria care se spune şi acum. Florin a avut marele merit, pentru noi, de a ne fi încurajat să devenim ceea ce astăzi suntem. De aceea îi suntem recunoscători, pentru că a avut încredere în noi.

***

„Este o carenţă a programei: prea puţină literatură contemporană. Sigur, clasicii trebuie să rămână, dar trebuie, totodată, să ne uităm la ei, la tineri, şi să înţelegem că este absolută nevoie să le înţelegem nevoile, cerinţele şi să ne adaptăm noi la ei, nu ei la noi. Sau să ne întâlnim măcar la jumătatea drumului…”

***

- Cum a evoluat relaţia dintre FILIT, ce întâlniri aţi avut şi care invitat a plăcut cel mai mult?

- Relaţia dintre Festival şi noi a evoluat indiscutabil an de an: câte 5 evenimente în cei 5 ani anteriori, în care erau implicaţi 10 scriitori (uneori chiar mai mulţi) a însemnat o dovadă a recunoaşterii valorii acestui club. Am avut atât scriitori români, în primii ani, cât şi scriitori străini. De fiecare dată am încercat să fim la înălţime, atât eu ca organizator şi moderator, cât şi copiii, prin lecturile şi prin întrebările lor (care nu cunosc decât autocenzura de bun simţ, în rest sunt liberi să întrebe ce doresc), astfel încât să fructificăm cât mai mult şi din spiritul şi din opera scriitorilor. Întrebarea despre invitatul cel mai plăcut este grea, pentru că lista este lungă, dar am să numesc câţiva: s-au îndrăgostit de stilul parodic al lui Alex Tocilescu, l-au fugărit peste tot pe Iulian Tănase, au vibrat puternic cu Ruxandra Cesereanu, Ioana Bradea sau cu Ioan T. Morar ori au râs şi-au plâns cu Iulian Ciocan. Dintre scriitorii străini, un coup de foudre puternic a fost cu senzaţionala Sveta Dorosheva, în timp ce Tomáš Zmeškal, slovacul congolez, i-a sedus definitiv. Însă două întâlniri şi două relaţii puternice sunt cu scriitorii Bogdan Suceavă şi Tatiana Ţîbuleac. Aici s-au creat afinităţi totale: întâlnirile au generat o empatie totală. Bogdan vorbeşte cu copiii mereu şi le dă sfaturi, în timp ce Tatiana are clar fun-club, ca un star hollywoodian. Romanul Vara în care mama a avut ochii verzi este iconic pentru ei, iar eu l-am ales ca text-suport pentru bacalaureat, capitolul ,,Roman de după anii 80”. Cred că asta spune multe.

- Cum îi ajută FILIT pe elevi? Ce ar vrea să audă la FILIT?

- FILIT îi ajută pe copii pentru că dau mâna, la propriu şi la figurat, cu scriitori pe care îi cunosc sau de care aud de la noi, profesorii ori pe alte canale. Sunt copii care citesc mult, cu pasiune, indiferent pe ce suport (clasic sau modern) şi universul lor interior se îmbogăţeşte prin actul lecturii. Însă, când ai şansa să te întâlneşti cu autorul unui univers în care ai intrat, ai ocazia să afli o sumedenie de răspunsuri despre viaţa lui şi a cărţii, şi, de ce nu, adesea răspunsuri despre propria viaţă: în cărţi este vorba despre copii şi părinţi, despre iubire şi moarte, despre suferinţă şi fericire şi noi toţi căutăm răspunsuri posibile la întrebările noastre despre viaţă. Or, scriitorul devine o resursă de acest tip: poţi alege varianta lui sau alta. Dar eşti în cunoştinţă de cauză.

- Ce le place să citească?

- În general, ceea ce nu este impus de şcoală. Asta se ştie. Le place, clar, literatura contemporană, de aceea sunt şi atât de atraşi de FILIT. Aici este o carenţă a programei: prea puţină literatură contemporană. Sigur, clasicii trebuie să rămână, dar trebuie, totodată, să ne uităm la ei, la tineri, şi să înţelegem că este absolută nevoie să le înţelegem nevoile, cerinţele şi să ne adaptăm noi la ei, nu ei la noi. Sau să ne întâlnim măcar la jumătatea drumului… Din acest motiv, la întrebarea ,,Ce ar dori să audă la FILIT?” ei ar trebui să răspundă. Un răspuns a venit prin numărul mare de adolescenţi care au stat ore în faţa Teatrului Naţional ca să o poată vedea pe Veronica Roth. Nu a fost show muzical, ci literatură, chiar dacă un gen mai comercial. Tot tinerilor (poate mai puţini) le plac şi scriitorii ,,grei”, cu proză mai dificil de accesat, sau poezia. Copiii nu sunt superficiali, sunt exigenţi, inventivi şi originali: de aceea, în primul rând, eu aşteptările lor încerc să le satisfac, ei sunt ţinta numărul unu a mea.

- Care sunt momentele importante ale agendei ediţiei din acest an în care Logos este implicat?

- Sunt trei momente, toate egale ca importanţă şi angajare a noastră. Organizate la Casa de Cultură ,,Mihai Ursachi” (unde ne place atmosfera intimă), întâlnirile vor aduce faţă în faţă cu elevii scriitori din Norvegia, Bosnia, Spania, Islanda, Serbia şi Belgia. Dacă ar fi să fac o remarcă distinctă, aceasta constă în faptul că pentru prima dată avem ocazia să dialogăm cu un scriitor pe care l-au cunoscut şi scena Teatrului Naţional: este vorba despre Maria Dueñas, care a fost în ,,duet” cu Sjon, pentru Logos.

- Dacă li s-ar oferi şansa de a construi o bucată de FILIT, ce ar face tinerii dvs? Dar dvs?

- Pentru că sunt extrem de creativi, sigur ar desena, ar picta emoţiile trăite într-o întâlnire: pe asfalt, pe un perete, într-un spaţiu neconvenţional. Unii dintre ei s-ar descurca de minune în calitate de moderatori: am făcut deja acest experiment la o întâlnire cu un istoric, iar Bogdan Suceavă le-a avut pe Andrada şi Catinca moderatoare când a lansat romanul Avalon. În ceea ce mă priveşte, cred că am construit o parte din FILIT prin întâlnirile din aceste şase ediţii succesive: dorinţa de a face lucruri noi mă îmboldeşte adesea, dar timpul este singurul impediment în a propune şi altceva, deocamdată. Mi-ar plăcea să discut mai multă poezie, să am timp pentru puneri în scenă, să dau o latură mai artistică (am făcut un mic spectacol anul trecut la întâlnirea cu Moni Stănilă şi Sveta Dorosheva), dar, dacă încerci să faci prea multe, rişti să te risipeşti şi să produci mai multă cantitate, decât calitate. De aceea am învăţat să mă înfrânez.

***

„Vreau să-i învăţăm pe copii să se desfete şi cu bucuriile simple ale vieţii, ale sufletului, nu doar să gonească după succese profesionale. Pentru comunitate, sper să creăm oameni puternici, cu voinţa de a schimba lucrurile şi de a nu sta pe margine şi a cârcoti”.

***

- Revenind la cuvânt, ce importanţă îi acordaţi dvs? Ce înseamnă „logos” pentru dvs şi cum poate ajuta comunitatea?

- Logos înseamnă ,,cuvânt”, mai extins ,,ştiinţă”. Vreau ca aceşti copii să respecte arta cuvântului, să o deţină, să aibă ,,ştiinţa” comunicării într-o eră în care ne domină semnele şi simbolurile, într-o eră în care totul aleargă pe lângă noi. Vreau să-i învăţăm pe copii să se desfete şi cu bucuriile simple ale vieţii, ale sufletului, nu doar să gonească după succese profesionale. Pentru comunitate, sper să creăm oameni puternici, cu voinţa de a schimba lucrurile şi de a nu sta pe margine şi a cârcoti. Ei trebuie să aibă capacitatea, graţie experienţelor trăite şi oamenilor de excepţie întâlniţi, de a discerne între valoare şi nonvaloare, impostură şi artificial, să sesizeze manipularea şi ridicolul şi să ajute comunitatea în care trăiesc să fie mai civilizată, mai deschisă la nou şi mai justă.

- Ce invitaţi de la FILIT şi-au dorit să cunoască elevii dvs? Dar dvs?

- L-au aşteptat cu entuziasm pe Sjon, de care toţi au auzit (şi pentru că scrie versuri pentru Bjork), dar au şi citit cărţi, pe Maria Dueñas – romanul Iubirile croitoresei – conduce detaşat în topul preferinţelor, sau pe Kim Leine. Pe de altă parte, au colindat prin toate locurile. Eu mi-am dorit să-i cunosc pe cât mai mulţi, dar am aştept întâlnirile mele şi, recunosc, seara lui Şîşkin, în dialog cu Cătălin Sava. Anul trecut, Cătălin mi-a spus că îşi doreşte acest dialog, aşa că am fost, o dată, în plus, curioasă.

- Care este actualmente cel mai mare inamic al lecturii? Dar al comunicării?

- Inamicul lecturii? Lipsa educaţiei sau a omului care să o facă, fie el părinte, profesor, oricare adult. Nu este tableta. Dacă eşti sfătuit cum trebuie, citeşti pe tabletă o poezie. Stefansson spunea anul trecut că ne ia doar 10-30 de secunde. Pe tabletă. Duşmanul comunicării este indiferenţa: 1. faţă de celălalt, căruia îi dăm ,,like”, dar nu ne pasă de el, de fapt; sau îl întrebăm ce face, dar nu ne interesează ce răspunde. 2. faţă de gramatică, faţă de limbă, pe care o siluim din cauza ignoranţei şi a imitaţiei de prost gust.

A consemnat Maura ANGHEL