„Piesele de muzeu” continuă să salveze vieţi

 Medicii mai multor spitale din Iaşi salvează pacienţi cu aparatură medicală veche, pe care o folosesc de decenii * ar fi nevoie de alte aparate noi, dar, din lipsă de fonduri, se descurcă aşa cum pot * în unele cazuri, există un singur aparat pentru toată regiunea, care trebuie să scape de suferinţă mii de oameni * spre exemplu, unele aparate sunt atât de vechi, încât, dacă bolnavii n-ar avea nevoie de ele, ar putea fi trecute cu uşurinţă la categoria „piese de muzeu” * cu toate acestea, listele de aşteptare cu pacienţi se întind pe luni de zile şi bani pentru aparatură nouă nu sunt

Aparatura medicală este arma de care orice medic are nevoie în lupta pentru salvarea vieţii pacienţilor. În timp ce în Occident medicii operează în adevărate laboratoare şi dispun de aparatură de ultimă oră, la Iaşi, sunt profesionişti din sănătate care au învăţat să se descurce pe aparate vechi de zeci de ani. Deşi lucrurile au evoluat favorabil în ultimii ani şi la Iaşi, spitalele fiind dotate, încă mai sunt locuri în care există aparate de peste 20 de ani. Acestea dau bătăi de cap medicilor, dar încă mai oferă şansa la o viaţă normală pacienţilor. Managerii unităţilor le-ar schimba, dar, din păcate, costă foarte mult.

Aparat de spart pietre la rinichi din 1991
Fabricat în anul 1991 şi instalat în anul 1992 la Spitalul Clinic „Dr. C.I. Parhon” Iaşi, aparatul de litotriţie extracorporeală este singurul de acest tip în toată regiunea Moldovei şi face parte din lista aparaturii vechi, pe care medicii încearcă, aşa cum pot, „s-o ţină încă în viaţă”. Piese de schimb nu se mai fabrică de foarte mult timp pentru el, iar specialiştii care îl folosesc apelează la diverşi ingineri care să îi ajute să îl repare. De ani de zile, conducerea unităţii încearcă, prin demersuri la Ministerul Sănătăţii, să obţină fonduri pentru unul nou, dar în zadar. Potrivit purtătorului de cuvânt al spitalului, dr. Ionuţ Nistor, aparatul are aviz de funcţionare, dar se strică des. În afară de asta, dacă medicii ar avea unul nou, mult mai mulţi pacienţi ar beneficia de tratamentul necesar, mai ales că numărul persoanelor cu litiază renală este în creştere. „Acest aparat foarte vechi este extrem de necesar, fiind singurul de acest gen din toată regiunea, dintr-un spital de stat. Din păcate, unul nou ajunge la aproximativ 400.000 de euro, cu service pe cinci ani de zile şi întreţinere completă, suma fiind extrem de mare. Ar fi şi mai ieftine, dar fără service, iar fără service nu se poate, pentru că trebuie să fim siguri că nu se întrerupe activitatea. S-au făcut mai multe demersuri pentru unul nou, dar până în prezent nu s-au concretizat. Şi anul acesta, este unul din proiectele propuse pentru finanţare la Consiliul Local”, a explicat dr. Ionuţ Nistor, purtător de cuvânt al Spitalului „Dr. C. I. Parhon”. Practic, acest aparat salvează miile de oameni din regiune de litiază renală. Mai exact, cu ajutorul său, pietrele la rinichi se fragmentează şi pot fi eliminate ulterior fără intervenţie chirurgicală. Pe an, 600 de pacienţi sunt trataţi cu el. Numărul ar fi şi mai mare cu unul nou şi, în plus, nu ar mai fi întreruperi din cauza defecţiunilor dese. „Numărul pacienţilor cu litiază renală e în creştere deosebită. Este o listă de aşteptare care se întinde pe aproximativ trei luni de zile la acest aparat. Dacă ar fi unul nou, cu siguranţă, mult mai mulţi pacienţi ar beneficia de tratament, mai repede”, a mai declarat dr. Ionuţ Nistor.
În total, aparatul a asigurat de-a lungul timpului tratament la peste 30.000 de pacienţi cu litiază aflaţi în evidenţa unităţii.

Serio-angiograf care ar trebui schimbat la Neuro
Şi Spitalul de Neurochirurgie „Prof. dr. Nicolae Oblu” din Iaşi are un aparat care ar trebui schimbat, pentru că „şi-a făcut veacul”. Este vorba de un serio-angiograf, vechi de peste zece ani. Din păcate, unul nou şi mai performant ajunge la nu mai puţin de un milion de euro, iar spitalul nu are fonduri pentru acesta. Aşa, medicii se descurcă cum pot. „Spitalul deţine aparatul de peste 10 ani, fiind folosit în diagnosticul şi tratamentul anevrismelor şi malformaţiilor atero-venoase cerebrale. Pe lună, cam 20-30 de pacienţi îl folosesc. Ar trebui altul mai performant, acesta făcându-şi treaba, dar unul nou e foarte scump, ajungând la aproximativ un milion de euro”, a explicat managerul Spitalului de Neurochirugie, dr. Lucian Eva.

Accelerator de particule de peste 15 ani
Şi Institutul Regional de Oncologie are o piesă veche, dar extrem de valoroasă. Este vorba de un accelerator de particule vechi de 15 ani, care se află la Spitalul „Sf. Spiridon”. Acesta se defectează foarte des, periclitând tratamentul a zeci de bolnavi de cancer. Cu toate însă că este uzat, nu prezintă niciun risc în urmarea şedinţelor de radioterapie a pacienţilor. Institutul mai are încă două acceleratoare mai noi, dar numărul mare de pacienţi face ca şi acesta să fie în continuare extrem de utilizat, având în vedere şi numărul crescut al pacienţilor bolnavi de cancer care sunt înscrişi pe liste de aşteptare la tratament. „Acceleratorul este destul de vechi, funcţionând de 10 ani de zile. Este mai vechi, dar este folosit, fiind 40-50 de pacienţi pe zi care beneficiază de şedinţe, iar listele de aşteptare se întind pe aproximativ două luni de zile. Se mai defectează, dar se repară”, a explicat dr. Gabriel Dimofte, directorul medical al Institutului Regional de Oncologie Iaşi.

Copii trataţi cu vechituri
De aparatură veche nu duce lipsă nici Spitalul de Copii „Sfânta Maria”. Dincolo de faptul că spre exemplu, la Chirurgie Plastică e nevoie de o serie de aparate noi pe care spitalul nu le are deloc şi medicii se descurcă cu ce au, mai sunt şi aparate vechi. Astfel, în Unitatea de Primiri Urgenţe a spitalului există un singur aspirator de secreţie. Analizorul din dotare este din 2007, achiziţionat prin Banca Mondială, şi nu mai poate fi folosit, întrucât consumabilele şi reactivii specifici sunt foarte scumpi. „Am tot achiziţionat aparatură şi nu pot spune că avem aparate depăşite. Avem însă un analizor de laborator mai vechi, dar soseşte cel nou, luat cu fonduri norvegiene. E vorba de o trusă laparoscopică mai veche şi avem în vedere ca printr-un nou proiect să luăm altul nou”, a punctat dr. Radu Terinte, managerul Spitalului de Copii „Sfânta Maria” Iaşi. De altfel, potrivit unui raport de control al Direcţiei de Sănătate Publică (DSP), şi paturile din structura UPU sunt depăşite funcţional, fiind necesară înlocuirea lor, inclusiv a patului de resuscitare şi a tărgilor din dotare.

De aparatură veche dispun şi Maternitatea „Elena Doamna” şi Spitalul de Recuperare din Iaşi. Dacă la cel din urmă s-au făcut dotări constant, la maternitate, potrivit managerului Cristina Dobre, este nevoie ca multe aparate să fie schimbate, fiind depăşite. Spitalul de Recuperare are, spre exemplu, două aparate Roentgen digitale vechi, care se folosesc la radiografii. Sunt însă uzate şi se fac demersuri pentru achiziţia unui aparat nou. „Aparatele sunt vechi, de aceea am făcut şi solicitare pentru unul nou. Nu ştiu cu exactitate de câţi ani sunt, dar e destul. Vreau o modernizare a acestora, fiindcă sunt învechite. Un aparat nou ne-ar fi de mare ajutor, scurtând perioada de aşteptare la explorările radiologice, diminuând costurile cu materialele consumabile şi dozele de radiaţii la care sunt expuşi medicii şi pacienţii”, a explicat ec. Carmen Cumpăt, managerul Spitalului de Recuperare din Iaşi.
„Piese de muzeu” ar fi şi mai multe în spitalele ieşene, dacă toţi managerii şi directorii de spitale ar recunoaşte asta. Din păcate, mulţi se feresc s-o facă de teamă ca oamenii să nu se sperie că au aparatură veche. Roxana NĂSTASĂ