Adventures of Sherlock Holmes: The Silver Earring Review

Adventures of Sherlock Holmes: The Silver Earring Review

   Cand eram mic, ma rog, poate nu foarte mic, insa a trecut atat de mult timp de atunci, incat deja genul acesta de amintiri imi provoaca nostalgii, eram fascinat de doua personaje total opuse: Sherlock Holmes si Arsene Lupin. De cel de-al doilea a profitat din plin amine-ul japonez. In schimb, englezul din Baker Street s-a bucurat de ceva mai multa popularitate, in special din partea creatorilor de film, pentru ca mai apoi sa fie adoptat si de producatori de jocuri. A venit acum randul lui Digital Jesters sa ne provoace neuronii odata cu lansarea lui „Case of the Silver Earring”.

     Protagonistii principali sunt nimeni altii decat genialul Sherlock Holmes si stimabilul sau partener, Dr. Watson. Pe masura ce veti juca, veti descopri insa ca si inspectorul Lestrade al Scotland Yard este o figura destul de des intalnita pe parcursul acestui joc. Totul incepe cu o scrisoare si doua invitatii, practic o rugaminte din partea unui lord catre Holmes de a participa la o serata la care ar trebui sa participe o cantareata vestita si pentru talentul sau, dar si pentru o atitudine ceva mai dubioasa. Pana aici totul se desfasoara normal, insa, odata ajunsi acolo, are loc un eveniment extrem de neplacut. Serata era organizata de Sir Bromsby, o persoana foarte influenta la Londra datorita afacerilor pe care le conducea, in cinstea fetei lui. In momentul in care acesta isi tinea discursul in fata tuturor invitatilor se aude o impuscatura, iar Sir Brombsy cade la podea, inevitabil mort. Intamplarea face ca tocmai in acel moment, Lavinia, fata lui, deschide una din multele usi ale salii pentru a intra. Cum impuscatura s-a auzit din directia ei, va dati seama ca ea devine in ochi inspectorilor o posibila suspecta de crima.
     Din fericire insa, Sherlock Holmes a fost prezent la acest eveniment si poate interveni, in final cu succes, pentru evitarea comiterii unei grave erori de judecata. Cam asa incepe povestea. Nu are sens sa va dau mai multe detalii pentru ca aceasta este atat de incurcata incat, intr-un final, aproape ca veti fi coplesiti de complexitatea ei. Ceea ce este insa remarcabil este ca Frogwares a reusit cu succes sa implementeze atatea detalii, incat jocul devine la fel de amuzant ca una din multele povestiri pe care le citeam de mult. V-ati dat seama probabil ca avem in fata tipul clasic de adventure si trebuie sa va marturisesc ca acest joc nu incearca catusi de putin sa iasa din tiparele genului. Exista doua personaje cu care poti juca, un inventar, un caiet de notite si o harta. Mare parte din joc veti fi alaturi de Holmes, dar uneori acesta il insarcineaza pe Watson cu mici investigatii, iar cand spun mici ma refer si la durata acestora, cat si la complexitatea lor. In general, Watson discuta cu anumite persoane si isi noteaza informatiile, insa uneori va fi nevoit sa si investigheze atent anumite locatii. In ceea ce il priveste pe Holmes, investigarea minutioasa a locatiilor este punctul sau forte, insa nu lipsesc nici discutiile cu celelalte personaje.

 Orice obiect interesant este automat inclus in inventar, iar orice locatie ce poate furniza anumite urme sau dovezi este usor identificata datorita schimbarii cursorului. Acesta are forma unei pipe, pentru ca in momentul in care vei trece deasupra unui obiect cu care Holmes poate interactiona sa se schimba intr-o palma. Exista cateva probleme datorita acestui sistem si trebuie sa va marturisesc ca nici Case of Silver Earring nu a reusit sa le depaseasca in totalitate. In primul rand, cursorul ia aceiasi forma in momentul in care se afla in dreptul unei usi prin care Holmes poate trece in alta incapere. Daca in acel moment langa usa, sau pe tocul acesteia asa cum s-a intamplat in prima zi (jocul fiind structurat pe zile, nu pe nivele), se afla un obiect important pentru Holmes, atunci acesta devine practic invizibil. O sa treaca ceva timp pana cand vei realiza ca de fapt acolo se mai afla si altceva in afara usii, iar acest lucru devine extrem de frustrant in momentul in care nu poti sa avansezi, fiind blocat datorita unei probleme oarecum tehnice. O alta forma a cursorului in momentul in care acesta s-ar fi aflat deasupra unei usi ar fi fost solutia ideala pentru acest gen de situatii.
     Al doilea gen de probleme sunt obiectele mici ca dimensiuni. In anumite cazuri te intrebi ce cauta acel obiect acolo – cazul penei pe banca din compartimentul de tren – insa in majoritatea cazurilor poti trece cu vederea multe lucruri importante. In general hartiile, pozele, obiectele de pe o masa sau un birou sunt candidatii ideali pentru astfel de scapari.

     Odata ziua incheiata, Holmes analizeaza informatiile obtinute. Practic, jucatorul trebuie sa raspunda la o serie de cinci intrebari si in plus sa-si justifice raspunsul cu ajutorul informatiilor din caietul cu notite. Acest caiet contine rezumate ale conversatiilor dintre Holmes si celelalte personaje, observatiile acestuia in legatura cu anumite obiecte sau locatii si apoi, documentele si pozele descoperite pe parcursul investigatiei. In momentul in care trebuie sa va justificati raspunsurile, va trebui sa indicati pe ce documente, conversatii sau observatii va bazati. In general este destul de simplu, insa nu intotdeauna reusesti din prima, caz in care Holmes te avertizeaza ca ar trebui sa reiei setul de intrebari. Fiecare set va permite sa avansati la nivelul urmator, practic in ziua urmatoare, totul culminand cu ziua a cincea cand, intr-un final, Holmes isi prezinta teoria sa de fata cu Dr. Watson, Lavinia si inspectorul Lestrade.

  Cum in orice joc adventure puzzle-urile joaca cel mai important rol, era absolut clar ca si de aceasta data jucatorul isi va pune la munca neuronii. Cel mai important lucru este acela de a interactiona cu anumite obiecte, insa nu intotdeauna o poti face imediat. In acest caz Holmes va spune impasibil „I need something”. Uneori este de ajuns o simpla lupa sau un tub, insa de multe ori veti fi nevoiti sa gasiti un alt obiect. Un caz mai special este camera plina de quick lime din fabrica de ciment a lui Bromsby, camera in care Holmes nu poate intra fara o masca. Odata gasita carpa, trebuie sa actionati asupra ei cu un cutit pentru a construi o masca pe care apoi o veti folosi asupra lui Holmes. Problema insa nu se termina aici. In acea camera se afla un cadavru care va trebui scos de sub un morman de quick lime. O lopata din apropiere nu e de ajuns pentru a interactiona cu cadavrul si uite asa trebuie sa cauti in alta parte obiectul necesar, obiect peste care ai mai trecut intamplator cu cursorul si care nu ar fi aparut interesant ceva mai devreme. Atentia la detalii trebuie sa fie in acest caz maxima. Din fericire nu va trebui sa mergeti dintr-o locatie in alta pentru a cauta un anumit obiect de care veti avea nevoie, insa chiar si asa, sa nu va inchipuiti ca aceasta problema este una simpla.
     Puzzle-urile efective sunt destul de putine si de obicei se reduc la gasirea metodei pentru deschiderea unui seif sau a unui sertar inchis. Exista si un board game sau chiar un joc de carti cu un automaton, insa odata ce veti trece de ele nu va veti mai intalni cu acest tip de puzzle pe parcursul jocului. Foarte interesante sunt insa cele doua puzzle-uri care tin de parcurgerea unui traseu in asa fel incat Holmes sa nu fie observat de cel care patruleaza prin curte sau de cainele acestuia. Din fericire, perspectiva se schimba din third person intr-una cu vedere generala asupra locatiei, fapt care iti permite sa-ti calculezi miscarile in functie de cele ale paznicului. Last, but not the least, extrem de dificil poate fi si singurul puzzle contra timp din joc. Scopul este de a stinge un foc, caz in care va trebui sa alergi pana la un iaz, sa iei din drum o galeata pe care sa o umpli mai apoi cu apa si sa ajungi inapoi la locul cu pricina. Pare simplu, insa aleile sunt extrem de intortocheate si este destul de dificil sa le memorezi pentru a fi sigur pe tine in momentul in care te vei confrunta cu o intersectie.

     Vocile personajelor reprezinta unul din punctele forte ale dialogului dintre personaje, care de altfel, este si el atent construit. Este o placere sa te delectezi cu accentul pur englezesc al lui Holmes in timp ce asculti putina muzica sobra in fundal. Uneori insa, pianul devine parca prea plictisitor, caz in care puteti foarte bine sa dati volumul muzicii la minim si sa porniti Winamp pentru a incarca ceva muzica ambientala care va tine companie pe parcursul jocului.
     Pe partea de grafica trebuie sa recunosc ca jocul nu se ridica la inaltimea catorva dintre titlurile care ne-au incantat atatia ani, insa nici nu putem spune ca nu s-au straduit sa deseneze in detaliu toate locatiile. Practic modelele personajelor sunt 3D in timp ce fundalul este 2D, insa combinatia este destul de reusita, chiar daca la capitolul animatie 3D producatorii ar mai fi avut un pic de lucru. Uneori ai impresia ca toate personajele sunt prea tepene si asta nu da bine. In rest, camera lui Holmes cat si camerele din Sherrington Hall sunt atat de atent realizate incat esti complesit de multimea detaliilor. O alta bila neagra trebuie sa o atribui si lipsync-ului sau mai bine spus lipsei acestuia. Personajele deschid gura atunci cand vorbesc insa este clar ca producatorii nu s-au chinuit foarte mult pentru a sicroniza animatiile capului si ale buzelor cu dialogul. Bine ca mai ridica Holmes cate un deget cand are ceva important de spus.