Aliens vs Predator 2: Primal Hunt Review

Aliens vs Predator 2: Primal Hunt Review

V-ati gandit vreodata cum e sa fii larva? Sau pre-alien? Eu da si trebuie sa va marturisesc ca nu este o perspectiva atat simpla pe cat s-ar crede la prima vedere. Hai sa analizam un pic. In primul rand te afli in interiorul unui ou care este un loc umed si intunecos si unde nu prea ai multe de facut sau de vazut. Daca esti norocos si nu da nici un marin peste tine atunci, poate ca intr-o buna zi vei vedea luminita de la capatul oului. Daca totusi ceva rau se intampla si iti este distrus invelisul atunci trebuie sa incerci sa stai in viata si eventual sa te cuplezi cu idiotul care ti-a deranjat somnul. Sa te afli inauntrul unui ou e o chestie cu doua taisuri. Pe de o parte nu stiu cum se face dar oul se deschide tocmai atunci cand cineva e prin preajma (organic motion tracker?) ceea ce e un lucru bun pentru alien si o veste proasta pentru intrus. Pe de alta parte daca se trage asupra oului cu un sniper esti mort. De ce? Sincer sa fiu nu am raspunsul la aceasta intrebare si probabil nu o sa-l am niciodata, insa nu mi se pare corect ca alienii sa nu aiba nici o sansa in fata unui sniper. Practic mori inainte sa te nasti. Odata iesit din ou descoperi ca ai multe picioare ceea ce e bine. Poti sa mergi repede si sa sari destul de sus. Ma rog, nu am vazut niciodata un paianjen sarind, dar faptul ca tu nu esti paianjen ci alien explica tot. Tocmai asta imi place la alieni, modul in care isi perpetueaza specia fara a avea nevoie unul de celalalt pentru a supravietui. Tot ceea ce au nevoie este o gazda in care sa creasca si cu care sa se hraneasca. In felul acesta resursele sunt intotdeauna gratuite, iar ei nu trebuie sa munceasca niciodata. Intotdeauna poti gasi ceva de mancare plimbandu-se prin apropiere iar placearea de ucide, intotdeauna cu gratie, demonstreaza clar suprematia acestei rase.

Poate va intrebati de ce am cheltuit 340 de cuvinte ca sa va spun ca imi plac alienii. Motivul este ca singura parte din acest expansion pentru care intr-adevar merita cumparat este modul multiplayer, singura intrecere reusita dintre cele trei rase. Personal sunt nelamurit cum de au reusit sa creeze un single-player atat de linear si plictisitor in timp ce multiplayer-ul ofera actiune non-stop si adrenalina la borcan. Prequel-ul a devenit in zilele noastre o moda, insa AvP2 nu e Star Wars si nici nu a fost creat cu aceleasi intentii precum filmul mai sus mentionat, astfel incat sa pui in scena niste fapte care se petrec cu 500 de ani inainte doar pe baza unor notite sumare si a unor intamplari minore din titlul original nu mi se pare cea mai buna idee. Pe de alta parte actiunea este lineara, fara importante schimbari de situatie si oarecum previzibila, ceea ce scade din tensiunea care ar fi trebuit sa te macine in cazul unui single-player cu o actiune bine pusa la punct. Un alt motiv pentru care producatorii ar fi trebuit sa se orienteze mai mult pe modul multiplayer este engine-ul Lithtech oarecum demodat si care nu mai atrage asa cum a facut-o la inceput. In timpul unui macel online nu ai timp sa admiri texturile sau numarul de poligoane asa incat acest expansion ar fi trebuit sa se axeze mai mult pe acest mod pentru a aduce un nou suflu unui joc deja vechi – luati in calcul cazul Counter-Strike si veti intelege ce vreau sa spun.

Nu cred ca a fost o buna alegere includerea unor campanii single-player, iar al doilea motiv principal este AI-ul care, asa cum au si declarat producatorii, nu a fost deloc imbunatatit. Ceea ce m-a deranjat a fost inceputul campaniei cu Dunya care este ajutata de alti doi soldati dintre care unul dintre ei cu un aruncator de flacari. In anumite cazuri cei doi nu avanseaza, astfel incat trebuie sa o iei inainte iar aparitia alienilor pe tunelurile intunecoase este mai mult decat sigura. Cum tu esti in fata esti si primul atacat, iar tipul cu aruncatorul din spatele tau nu se sinchiseste si arde tot ce misca. A trebuit sa ma feresc de el in loc de alieni pentru a putea trece mai departe ceea ce nu mi se pare corect. Din fericire, la scurt timp dupa incident ei mor. Ce norocos sunt! Intotdeauna am fost de parere ca problemele serioase se rezolva personal asa incat ideea de a avansa singur a fost mai mult decat binevenita si chiar le-am multumit designerilor pentru aceasta usurare. Pe de alta parte jucand ca predalien nu am fost in stare sa gasesc mai mult de un predator mort, iar orice incercare nereusita de a ma cupla cu el ducea la disparitia corpului ceea devine frustrant in cazul in care esti nevoit sa reincepi sau sa incarci un joc salvat de mai multe ori.

Toate acestea sugereaza ca motivul principal pentru a cumpara acest expansion este multiplayer-ul. Aici aveti parte de sase moduri distincte (aceleasi ca in AvP2), 20 de harti dintre care doar 4 noi si o imbunatatire indelung asteptata: anumite clase si anumite arme pot fi acceptate sau nu pe un server. Tipurile de personaje au ramas si ele aceleasi: marin, predator, alien si corporate. Diferenta dintre marin si corporate este ca primul se bazeaza mai mult pe arme in timp ce ultimul pe dispozitivele de ultima tehnologie care fac parte din echipamentul sau, cum ar fi detectorul de miscare pe 360 de grade. Imbunatatirile insa nu se opresc aici. Jucatorii de tipul corporate pot folosi doua pistoale, insa timpul de incarcare le face extrem de nepotrivite pentru o confruntare cu multi inamici. Alienul beneficiaza de o noua modalitate de atac, iar predatorului care ii lipsea pana acum o arma cu rata mare de foc i s-a dat o noua jucarie. Deasemenea multi s-au intrebat de ce predatorul nu are optiunea de self destruct asa incat producatorii au decis ca e momentul sa o introduca, insa numai daca acesta are 20% viata sau mai putin.

O alta noutate pentru modul multiplayer este posibilitatea interzicerii anumitor clase de a accesa un server. Ele au ramas aceleasi, singura diferenta fiind la predatori unde a fost adaugata o a cincea pe numele ei ancient predator. Alienii se impart tot in predalien, praetorian, drone si runner, doar ca acum fiecare se poate transforma in regina daca numarul impus de server de ucideri consecutive este atins. Toti pot lua parte la sase moduri de multiplayer. Deathmatch este clasicul free-for-all, iar Team Deathmatch este o confruntare intre echipe de aceasi rasa. Ceva mai exotice sunt celelalte patru si anume Hunt, Survivor, Overrun si Evac. Modul Hunt presupune unul sau mai multi jucatori in rolul de vanatori iar ceilalti pe post de prada. Daca un vanator este omorat atunci amandoi reapar pe harta dar cu rolurile inversate. Survivor este un free-for-all modificat in care primul jucator care moare reapare sub o alta rasa si trebuie sa-i vaneze pe ceilalti. Jocul se termina cand nu mai ramane nici un supravietuitor pe harta. Ultimele doua moduri sunt bazate pe echipe. Overrun ii forteaza pe aparatori sa reziste un anumit timp impus de server in timp ce jucatorii de Evac trebuie sa ajunga intr-o anumita zona de pe harta inainte de expirarea timpului.

AvP2: Primal Hunt merita cumparat daca aveti o conexiune buna la Internet astfel incat sa puteti juca online. Mult asteptatul update prin care se poate limita numarul armelor este acum prezent astfel incat daca nu va place discul predatorului sau aruncatorul de flacari puteti sa le eliminati din start sau mai bine puteti sa limitati jucatorii la armele specifice clasei din care fac parte lucru care mi se pare mult mai corect si mult mai distractiv. Cand am pus prima oara mana pe acest expansion m-am intrebat cu ce se poate alege practic cineva care scoate o suma deloc neglijabila din buzunar si il cumpara. Acum pot sa va raspund. Ceata portocalie in singleplayer si un mod multiplayer nemaipomenit cu multe imbunatatiri si mult mai bine balansat.