Alpha Prime Review
Dimensiune font:
Alpha Prime Review
Când mă gandesc la producătorii de jocuri cehi îmi vin în minte titluri deja celebre în industria jocurilor: seria Hidden & Dangerous, Operation Flashpoint, ArmA: Armed Assault sau Mafia: City of Lost Heaven. Prin intermediul lor, game designerii cehi au arătat că au valoare în această industrie care nu prea iartă greşelile şi nu putem decât să-i felicităm pentru acest lucru. Din păcate, Alpha Prime, dezvoltat de studiourile Black Element Software, nu poate fi plasat în aceeaşi categorie cu titlurile menţionate mai sus.
Povestea, scrisă de un autor ceh de romane SF relativ (ne)cunoscut – Ondrej Neff – ne prezintă un viitor în care omenirea a descoperit secretele explorării spaţiului cosmic. Pentru a putea fi posibile călătoriile în spaţiu pe distanţe lungi trebuie exploatat şi folosit un minereu preţios numit hubbardium, care în acelaşi timp este şi extrem de periculos, provocând nebunie în rândurile anumitor persoane. Legenda pe care o veţi descoperi în joc spune ca de fapt hubbardium-ul face de fapt parte dintr-un animal mitologic, de origine extraterestră. Iar cei imuni la efectele nocive ale minereului îl pot folosi în favoarea lor pentru a încetini timpul preţ de câteva secunde. Mega corporaţia State Business Federation deţine aproape în totalitate drepturile de producţie şi rafinare a hubbardium-ului, acţiunea jocului desfăşurându-se pe asteroidul Alpha Prime. Totul bine şi frumos până aici, până când apare neprevăzutul, iar minţile muncitorilor sunt intoxicate din cauza acestui minereu, haosul total instalându-se în colonia minieră.
Numele alter ego-ului tău este Arnold (fără vreo legătura cu celebrul actor) şi face parte din echipa care se ocupa de forarea hubbardiumului iar în momentul în care lucrurile scapă de sub control, supravieţuitorii care nu au luat-o încă razna caută o scăpare. Pentru ca povestea să fie mai siropoasă, eşti rugat în ultimul moment de o fostă iubită să-l salvezi pe actualul său prieten deoarece a pierdut contactul cu acesta de ceva timp şi nu-l mai poate găsi. În acelaşi timp, SFB îşi trimite oamenii pentru a face curat în propria ogradă. Din păcate, intro-ul realizat cu engine-ul jocului este pur şi simplu deplorabil din toate punctele de vedere, apucându-te căscatul chiar din primele minute de vizionare şi punându-ţi întrebarea dacă merită să mai continui jocul.
Alpha Prime este un first-person shooter, astfel că principalul tău obiectiv este să rămâi în viaţă omorând în dreapta şi în stânga tot ce îti stă în cale. Dacă ai mai jucat Doom 3 sau Quake 4 vei fi familiar cu stilul de joc, Alpha Prime împrumutând însă elemente şi din alte titluri cunoscute, inclusiv un “bullet time” similar cu cel din FEAR.
Neexistând un training propriu-zis la început, ţi se va specifica on the move faptul că te poţi folosi de obiectele din jur. Crezând că mă pot folosi de obiectele din joc şi în apărarea mea sau în alte scopuri am tot sperat să apară momentul oportun ca să le folosesc, dar altceva în afară de nişte puzzle-uri extrem de simple (în care trebuia să iau o cutie şi să o mut în altă parte) nu am putut să experimentez. Mai interesant implementat mi s-a părut sistemul de hacking, în anumite momente cheie (prestabilite) fiind un real ajutor pentru a putea deschide prin această metodă anumite uşi blocate.
La un moment dat vei mai interacţiona şi cu diferite vehicule (printre care şi o maşină “spaţială”) însă nu te aştepta la foarte multe în această privinţă deoarece nu reprezintă o parte esenţială din joc, ci doar o trecere dintr-o secţiune în alta, activitatea ta principală rămânând împuşcatul adversarilor.
Dificultatea jocului crescută artificial (şi aparent fără nici un motiv) prezintă o problemă deosebită, mai ales că Alpha Prime nu se vrea a fi un FPS cu tente de realism. Soldaţii şi roboţii dispun de o tenacitate şi un sistem de ochire ieşite din comun, efectuând damage maxim din orice colţ al camerei în care s-ar afla. Iar atunci când le foloseşti, armele nu au nici un feeling – când tragi cu puşca de asalt sau cu shotgun-ul parcă tragi cu cornete. Pe lângă aceasta, nici arsenalul nu este deosebit, fiind vorba de armele clasice cu care suntem obişnuiţi în majoritatea titlurilor care fac parte din acest gen.
Jocul îl începi cu un ciocan, care pe cât de amuzant arată, pe atât de ineficient este: nu are nici o putere şi nu poţi să spargi mai nimic cu el, decât nişte ferestre răzleţe, scriptate. Pistolul este cel clasic, fără prea multe pretenţii, singurul plus al acestei arme fiind uşurinţa de folosire. Shotgun-ul la fel, o armă clasică (luată parcă direct din Quake 4) cu putere destul de limitată (şi la apropiere este nevoie de două focuri pentru a omorî adversarii în cele mai multe cazuri) care rămâne fără muniţie mai repede decât ar fi cazul. Urmează două tipuri de automate – machine gun şi puşca de asalt, care nu mai necesită nici un fel de prezentare.
Astfel ajungem şi la lansatorul de rachete, care se vrea a fi o armă foarte puternică, el provocând destul de mult damage în zona de impact a proiectilului (nu însă şi suficient), singura problemă fiind că nu prea vei găsi muniţie pentru el. Vei mai avea acces şi la nişte grenade, care chiar dacă vor fi aruncate în mare parte la întamplare din cauza controlului acestora, se vor dovedi destul de folositoare în anumite momente cheie. Surpriza oferită de producători o constituie un derivat din habbardium care îţi oferă pentru scurt timp invincibilitate. Nu te aştepta la foarte multe, însă este binevenit acest bonus în condiţiile de joc foarte aprige.
În altă ordine de idei, jocul tinde chiar şi pe dificultatea cea mai scăzută să genereze o frustrare maximă şi să devină un ritual autosave/quickload. Nu puţine vor fi ocaziile când vei rămâne fără nici un glonţ, în care pur şi simplu va trebui să te furişezi într-un colţ întunecat pentru a încerca să-ţi iei inamicii prin surprindere. Teoretic ar trebui să meargă această tactică tip Splinter Cell, însă practic este mai greu de aplicat, deoarece inamicii posedă nişte simţuri ieşite din comun. După care iar ajungi la quickload. Mai frustrant devine (dacă se poate şi mai mult decât atât) în momentele în care trebuie să protejezi anumite personaje pe care le întâlneşti de-a lungul jocului, timp în care de exemplu ele trebuie să ocolească sistemul de securitate al unui calculator. Iar această sarcină tinde să fie aproape imposibilă, deoarece după cum am mai spus, inamicii sunt foarte puternici, din cauza muniţiei limitate tu neavând opţiunea de a menţine un foc de acoperire.
De ce am specificat toate aceste mici amănunte? Pentru că personal prefer ca un joc să aibă de obicei o dificultate mai ridicată. Dar în cazul de faţă din păcate se ajunge la o frustrare care tinde să te împingă către două soluţii: prima ar fi cea a cheat-urilor, care îi scad jocului evident foarte mult din atractivitate, iar a doua, cea a dezinstalării lui fără a sta prea mult pe gânduri.
Am precizat mai sus că Alpha Prime este o combinaţie între Doom 3, Quake 4 şi FEAR. Culoarele întunecate, butoaie care pot exploda în orice moment şi atmosfera sinistră te vor duce cu gândul imediat la Doom 3, numai că Alpha Prime nu este un joc horror, astfel că nu vei da peste monştri ascunşi după colţ sau în întuneric. Bullet time-ul care a făcut istorie în mai multe jocuri ale genului este implementat slăbuţ. În loc să te salveze din anumite situaţii imposibile, slow motion-ul încetineşte absolut totul, inclusiv propria ta mişcare.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau