Anarchy Online: Shadowlands Review

Anarchy Online: Shadowlands Review

Rubi-Ka a fost Sfantul Graal al nanotehnologiei. O planeta bogata intr-un nou element, unul care oferea nanobotilor atat de multa energie incat puteau opera la intreaga capacitate. Ai pune mare pret pe asta? Eu da. Si desigur si Omni-Tek, indeajuns incat sa inchirieze intreaga planeta pentru operatii miniere. Un pas destul de indraznet, cu siguranta. Mai ales daca intreaga ta civilizatie se bazeaza pe nanotehnologie. Cu monopol asupra noului element – Notum – Omni-Tek a putut sa intareasca primele doua silabe din propriul nume. Desigur, nu inseamna ca intreaga planeta e lipsita de viata, nicidecum, insa, cum operatiile miniere s-au extins, nevoia pentru mana de lucru cat mai diversificata a devenit evidenta. Brutalii Atrox n-au mai fost deajuns pentru munca in maruntaiele pamantului, ci noi rase au fost aduse, adaptate la noul mediu si la profesiile necesare: agilii Homo Opifex, si dependentii de notum: Homo Nano – capabili sa controleze nanobotii cu o indemanare iesita din comun. Suprematia Omni-Tek a ramas neprovocata pentru un timp, dar cum Clanurile au inceput sa reclame Rubi-Ka drept lume libera, in ciuda inchirierii ei de catre Omni-Tek, lucrurile au inceput sa se aranjeze intr-o configuratie mai violenta. Cu profesii incepand de la zdrobitorul Enforcer pana la Nanotehnicianul manipulator de nanoboti, Rubi-Ka a devenit un loc in care conflictul era un mod de viata, mai degraba decat o alegere. Sigur, existau Neutrii, chiar ca factiune recunoscuta, dar le lipsea atmosfera mintala ordonata a Omni-Tek sau cea a luptatorilor pentru libertate: Clanurile.

Poate ca Notumul a fost cel care a distorsionat lumea materiala sau poate alte forte, cert e ca atunci cand Rubi-Ka a fost colonizata, lucrurile nu mergeau la fel de bine pe cat merg acum. Chiar deloc. Canalele de comunicatii erau pline de informatii false, Grid-ul era plin de mici defectiuni, iar in general, nu puteai sa ai incredere ca lucrurile merg bine sau sunt ceea ce par ca sunt. Daca disparitia acelor distorsiuni se datoreaza eficientei Omni-Tek sau fortelor “supranaturale” care troneaza in Shadowlands, e discutabil. Cert este insa ca au disparut, pe cat isi poate da seama un obisnuit al acelor locuri. Aceste fluctuatii ale legilor naturale au fost recent observate in Shadowlands, dar nimic totusi care sa deranjeze viata unui om. Chestiuni minore, de la trecerea dintr-o zona in alta pana la afinitatea unor negustori de a castiga un ban in plus pe contul tau.

“Sometimes I feel I’ve got to… run away I’ve got to.. get away from the pain you drive in the heart of me… the love we share seems to go nowhere…” A facut o mica pauza, apoi a continuat sa cante. “Once I ran to you, now I run from you… this tainted love you give me, I gave you all a boy could give you, take my tears and that’s not nearly ALL! Tainted love..” Ridicand cristalul de Notum, s-a uitat lung la el. Cat de… reprezentativ pentru Rubi-Ka. E uimitor cum un asemenea element poate fi motorul intregii planete si combustibilul celei mai reusite intreprinderi economice a tuturor timpurilor: Omni-Tek. Zambind afectat si uitandu-se o ultima data la cristal, il baga in geanta, alaturi de restul. Cu siguranta erau o rasplata buna pentru traficanti. Bineinteles, asta daca reuseau sa-l plaseze pe una din navele care aduceau nou-venitii pe Rubi-Ka. Numai asumandu-si o noua identitate putea spera la explorarea Shadowlands neintrerupta de conflictul Omni-Clanuri.
Oh da, sa nu uitam profesia. Profesiile pe Rubi-Ka erau… ei bine, foarte potrivite pentru Rubi-Ka. Pe masura ce spiritehnologia descoperita in Shadowlands devenea disponibila, oamenii au inceput sa fondeze doua noi Ghilde… cea a Asasinilor, autointitulandu-se eluziv “Shades”, si cea a fanaticilor Noilor Religii, “Keepers”. El nu era un credincios, dar lucrurile urmau sa se schimbe.. neutralitatea era un punct de vedere chiar plicticos in Shadowlands. Adevaratele puteri veneau din afilierea fie cu “Redeemed”, fie cu “Unredeemed”. A visat cu ochii deschisi, ca acum, de nenumarate ori, dar asta era ziua dinaintea plecarii, asa ca poate era pentru ultima oara cand visa. Maine, visele ii vor fi indeplinite. A oprit media playerul si a continuat sa regrete faptul ca trebuia sa lasa in urma colectia de muzica antica. Era destul de sigur totusi ca OmniRadio ofera muzica pentru toate gusturile. Timpul va demonstra ca se inseala, totusi. Ridicandu-se, a inceput sa mearga catre locul de intalnire.

Mintea ii era intotdeauna incetosata cand se intrupa. A continuat sa clipeasca pana a realizat ca i se cerea o afliliere la o Ghilda. Coridorul lung unde statuile specifice profesiilor se priveau ochi in ochi era familiar cuiva obisnuit sa nu-si castige existenta intr-un singur fel. A facut o mica pauza in fata statuii Keeper. Emana zel religios prin toti porii, figurativ vorbind. Fiind relativ familiar cu istoria antica, putea sa se gandeasca la Cruciati, inarmati pana-n dinti si cu armuri grele, urland numele “adevaratului Dumnezeu” in timp ce-si cioparteau inamicii. A zambit putin, imaginandu-si doi Keeperi, atat “Redeemed” cat si “Unredeemed”, incercand sa-si explice cauza unui nou-venit ca el. Nu se va intampla niciodata, pentru ca desigur, toata lumea facea propriile alegeri, nu exista indoctrinare. Inhaland, s-a intors pe loc, si a parcurs distanta in patru pasi mici. Statuia “Shade”. Statea acolo pe vine, incolacita ca un sarpe si profetind moartea intr-o clipita, pentru vreun motiv, sau – ce e mai ingrozitor ? – pentru nici un motiv anume. Ochii Shade-ului erau negri precum un hau fara fund, si n-a indraznit sa intoarca spatele la ei. Sovaind, si-a miscat mana cater senzor, si patru secunde mai tarziu, o voce calda computerizata i-a mangaiat urechile: “Profesiunea selectata… Shade.” Restul a fost o formalitate hilara despre alegerea unui alias, in timp ce ce numele lui complet putea sa ramana in siguranta, in propria minte. Doua ore mai tarziu, a aterizat pe suprafata planetei Rubi-Ka, si dupa ce-a petrecut cateva minute admirand cele patru porti – Omni-Tek, Clan, Neutrii, si Jobe – a intrat pe cea preferata.

Incet, deschise ochii. Luminile omniprezente pe cer l-au asigurat ca e “noapte”. Era oarecum greu sa gandeasca in termeni de zi si noapte intr-un asemenea loc, dar era nevoie de asta pentru o odihna decenta. Se uita la foc cu ochii mijiti. Lumina. Cata lipsa de bun gust. Ii reamintea de mortile fostilor colegi de echipa. Nou venitii erau de doua feluri, si-a dat seama. Aceia atat de incantati despre noile lor Profesii incat nu se asociau decat cu cei asemenea lor, si lacomii care se repezeau la Shadowlands crezand ca o sa domine totul imediat. Zambetul i-a descoperit gingiile negre si dintii piliti. Echipa lui de Shades fusese macelarita. Nu exista un cuvant mai bun pentru ce s-a intamplat. Atunci a realizat… calea cea mai rapida spre adevarata putere consta in gruparea cu Profesii cat mai diferite. Numai atunci putea sa spere sa invinga toti liderii care dominau diverse parti din Shadowlands. Era un lucru comun pentru toate ecosistemele, populatiile erau conduse de indivizi de elita care trebuiau sa fie pur si simplu anihilati pentru a li se smulge pretioasele obiecte si banii. Nu putea pur si simplu sa-i invinga pe aceia… inca.
Indoindu-si genunchii, a inceput sa avanseze spre foc. Putea sa-i vada, dar ei nu puteau sa-l vada pe el, era caracteristic unui Shade. Mary, medicul, statea si radea la glumele lui Danny de parca tanarul soldat era hazul insusi. Glume murdare, ca acelea ale ingamfatului Metaphisicist, Alex. Avea o afinitate pentru Alex, un individ care avea potential la a sfasia valurile si a descoperi secrete spirituale, insa puterea corupe, iar Alex cazuse prada rezultatelor imediate ale “animalelor de companie”. Se invartise in jurul focului pana ajunsese in spatele lui Garb, Enforcerul Atrox care nu i-a salvat viata numai o data. Atroxul avea o sanatate pentru care merita sa faci crima. Lingandu-si buzele, isi injecta nanoformula cumparata in secret, apoi continua sa se apropie de foc. Bineinteles ca puteai sa castigi enorm de multa experienta daca te grupai cu profesiile conventionale, insa aveai ce face in Shadowlands si altele pe langa macelareala faunei indigene. Mult, mult mai mult, se gandi, in timp ce punea doua degete pe spatele gatului lui Garb. Tipul ingheta. “Ce…” – falca ii cazu. Era greu s-o miste.. atat de greu sa gandeasca… inima Enforcerului parca se lenevise si sangele abea i se tara prin muschii proeminenti. “O sa-mi vad de treaba acum.” – Shade-ul sopti grupului perplex, si pocniturile focului ramasesera singurele sunete in cele cateva momente care au trecut pana au apucat toti sa clipeasca. Shade-ul disparuse. “Ti-am SPUS ca n-ar fi trebuit sa avem incredere intr-un… din ala.” Venele ii erau umflate pana la refuz, si inima gonea innebunita cand sarea din copac in copac, pana cand incepand sa chicoteasca si sa ranjeasca, isi dubla viteza. Oh, ar fi putut sa intalneasca pe oricine acum, si orice, era imbibat cu energia vitala furata de la Atrox, si asta era doar prima sorbitura din cupa cu putere. O cupa oferita poate prea repede de catre Unredeemed.

“Fugi, fugi, fugi, fugi, fugi, fugi, fugi!” Copacii se contopeau intr-o masa maro, atat in stanga cat si in dreapta, cu pete ocazionale de verde la care nu indraznea sa priveasca. Nimic nu trebuia sa-i distruga concentrarea, altfel ar fi murit in mijlocul pustietatii, si n-avea nici cel mai mic chef, dupa ce trecuse prin teritoriul controlat de Redeemed. Tinea pumnalul in mana stanga, ca si cum ar fi impuns aerul pentru o rezistenta mai mica. Urmaritorii erau un pic mai inceti decat el, si asta era singurul lucru care-l tinuse in viata pana acum. Nu avea decat directii vagi catre statuia de transport, dar pentru cineva presupus a fi ascuns, erau mai mult decat bune. Acum regreta insa ca n-a platit mai mult pentru o harta mai exacta. Padurea se rarefiase, putea sa-si dea seama dupa luminile care veneau de sus, albastru inchis si portocaliu aprins amestecandu-se in nuante dementiale pe vegetatia surprinzator de verde. Mai trecura cateva momente pana cand inima ii sari o bataie. Figura alungita si inalta domina imprejurimile cum numai un artefact Unredeemed putea. In curand a putut sa simta vibratiile in stomac si-n dinti… talpile nu ramaneau pe sol suficient de mult ca sa le simta. A intins mana inainte, cu insigna gata sa intre in locasul abea vizibil de la baza statuii… doisprezece pasi… opt, patru, unu. Intuneric.
Sanctuar. Nu un singur supus Unredeemed sau Redeemed. Le-a multumit din inima pentru prezenta Gradinilor. Imense insule plutind in extraspatiul Shadowlands care erau imbibate de puteri dincolo de intelegere, terenuri sfinte pentru fiecare factiune care insemnau moarte sigura daca vreun infidel de-al factiunii opuse le-ar fi vizitat. Sau cel putin asa spuneau Ei. Vastele terenuri erau potrivite pentru a te intalni cu cei asemenea tie, si nu mic i-a fost socul cand a descoperit ca acele creaturi in capatul indepartat al Gradinii erau un fel de negustori, care pentru un pret piperat, iti puneau la dispozitie o gramada de marfuri, unele dintre ele specifice Shadowlands. Se impletici pe platforma si isi permise sa rasufle numai cand tot corpul ii fu gadilat, insemnand ca si-a imprimat configuratia corpului in marile baze informationale ale Gradinii.