Audiosurf – RePlay Review

Audiosurf – RePlay Review

Audiosurf are o grafică absolut rudimentară, nu cunoaşte noţiuni abstracte ca Soft Shadows sau Motion Blur, nu e fotorealist, nu are AI fenomenal, nimic domnule, decât… gameplay. Astfel, cel mai distractic joc pe care am pus mâna în ultima vreme (prin distractiv înţelegându-se că îmi generează întdeauna genul de sentiment pe care, spre exemplu, îl obţin după o oră pe role, sau ieşind la un suc cu prieteni apropiaţi ca să spunem glume), a fost creat de un singur om, cu scopul de a-i face o surpriză soţiei, mare amatoare de muzică. Nu cere Windows Vista, poate fi jucat chiar şi pe o „glumă” de placă video, nu face ifose la 1 GB RAM, şi poate fi savurat vreme de 5 minute sau de câteva ore, oferind fix aceeaşi cantitate de relaxare în ambele cazuri. Mi-e greu să îl caracterizez fiindcă nu se încadreasă în niciunul dintre genurile sacre ale industriei: este un… puzzle muzical, un instrument antistress prin intermediul muzicii şi cu ajutorul mouse-ului.

Care-i faza?

Dacă ai permis de conducere şi îţi place să asculţi muzică în maşină, cunoşti putin din ceea ce oferă Audiosurf. El te pune să îţi alegi o melodie – orice melodie – în format CD, MP3, OGG, WMA, iTunes sau FLAC, şi pe baza ritmului acesteia generează o pistă cu obstacole-obiective pe care tu va trebui să conduci un mic vehicul. Pista este mai unduitoare sau mai lină în funcţie de melodia aleasă, iar obstacolele – blocuri pătrăţoase de diferite culori – sunt şi ele generate în funcţie de piesa aleasă. Tu trebuie să culegi aceste blocuri într-o „plasă” de diferite mărimi (3 coloane de câte 6 rânduri, sau 4 coloane pentru amatorii de co-op), evident, din viteză şi prin manevre complicate, fiindcă – aici e buba – ideal e să culegi blocuri de aceeaşi culoare, pe linie sau în combinaţii în care grupul se întrepătrunde. Orice grup acceptat de blocuri oferă puncte, iar plasa se eliberează dacă ştii să le aranjezi bine (ideea e similară cu Tetris).

Unele culori au o valoare mai mare decât altele, aşa că tu vei fi mai interesat să culegi blocuri roşii, care sunt mai profitabile la punctaj decât cele albastre, de exemplu. Mai mult, pe parcursul „plimbării”, poţi întâlni blocuri speciale care te pot ajuta, colorându-ţi toată pista într-o singură culoare pentru a elibera "plasa", sau te încurcă, blocându-ţi o poziţie şi împiedicându-te să eliberezi blocurile anterioare acesteia – blocurile gri. Uneori dispui şi de două benzi libere care flanchează „plasa”, pe care le poţi folosi pentru a evita blocurile care nu îţi folosesc sau chiar îţi pot dăuna. La aceasta se mai adaugă o mulţime de elemente picante, cum ar fi diverse modele de vehicule, pistă specială pentru doi jucători (sau unul cu foarte multă dexteritate, fiindcă trebuie să controleze două vehicule simultan, cu mouse şi tastatură), trei nivele de dificultate şi, cel mai interesant, suport multiplayer bine pus la punct, prin clasamente naţionale şi internaţionale ale punctajelor Audiosurf obţinute pentru fiecare melodie.

Detalii, Multiplayer şi Bonus

Dificultatea jocului poate fi setată din interfaţa iniţială, atât prin alegerea modului clasic sau Ironmode, cât şi prin selectarea vehiculului folosit în joc. Melodia aleasă nu determină în niciun fel dificultatea experienţei, dar atenţie: după am menţionat, traseul este generat în funcţie de ritmul cântecului, deci nu vă aşteptaţi la o experienţă lipsită de adrenalină dacă alegeţi să "navigaţi" pe o Sepultura. Jucătorii pot alege între 14 tipuri de vehicule, împărţite în funcţie de nivelul de dificultate dorit (Easy, Normal, Hard). Modelele mono sunt cele mai uşoare de folosit şi nu dispun de abilităţi deosebite, în afară de posibilitatea de a sări peste blocurile nedorite (ca de exemplu cele gri, care trebuie mereu evitate). Complexitatea creşte pe măsură ce vă simţiţi mai siguri şi dispuşi să încercaţi vehicule mai trăznite. În funcţie de categoria modelului folosit, veţi putea conduce pe o pistă de 3, 4 sau 5 coloane, flancată de două coloane libere. Pe lângă faptul că punctajul depinde de blocurile pe care le adunaţi, există un bonus de 25% dacă reuşiţi să terminaţi o melodie fără a avea vreun bloc în plasă la final, blocurile albe vă oferă 2000 de puncte dacă ajung la fundul plasei iar în modul de joc Mono, dacă nu loviţi niciun bloc gri primiţi un bonus de 30% la final.

Pentru fanii multiplayer, Audiosurf poate fi jucat „local” în doi, în modul Double Vision, dar dispune şi de o parte cuprinzătoare online – jucătorii îşi pot folosi contul de Steam pentru a participa la clasamentele naţionale şi internaţionale Audiosurf. Şi ţin să vă avertizez de pe acum că bătălia pentru locul 1 este cruntă. Însă asta nu e tot, deoarece există şi achievement-uri pe care le puteţi obţine în funcţie de cât de bine jucaţi, unele recompensând o "navigare" extrem de bună, altele fiind doar pentru "bragging rights".
Audiosurf este distribuit via Steam şi costă aproape 10 dolari – o sumă care bucură orice jucător, fie el şi român. Şi fiindcă cei de la Valve au fost fruntaşi în a distribui joculeţul, pachetul vine şi cu un bonus: soundtrack-ul The Orange Box – printre care şi binecunoscutul şlagăr Still Alive, interpretat de ştiţi voi cine ştiţi voi unde (da, e vorba de un personaj din Portal). Site-ul oficial mai găzduieşte şi un top al celor mai… jucate melodii, în care conduce cu detaşare un alt cântec din Cutia Portocalie, mai exact din Half Life 2.

De asemenea, tot pe site-ul oficial găsiţi şi o versiune demo care vă permite să navigaţi un număr limitat de melodii (mai exact 4, suficiente pentru a vă convinge că jocul chiar îşi merită cei 10 dolari), aşa că nu am nicio îndoială că o să-l încercaţi. Personal, am pus mâna pe acest joculeţ în aceeaşi seară în care am terminat Portal, într-o stare de spirit extrem de ciudată, fiindcă eram cam tristă terminând un joc care m-a surprins în mod deosebit de plăcut prin originalitate. Jocurile bune sunt rare şi mă hăituiau gânduri precum: "Pe ceva atât de „altfel” nu mai pun eu mâna prea curând…", dar Audiosurf mi-a demonstrat că tristeţea nu are rost şi că totuşi trăim într-o lume plină de oameni ingenioşi, dornici şi capabili să facă ceva care să scoată, oricât de puţin, îndustria jocurilor din această lertargie a bomboanei frumos împachetate, dar fără niciun gust.

Ce îl face pe Audiosurf special (şi de altfel greu de caracterizat ca joc, în condiţiile în care toată lumea se îmbulzeşte să ofere aventuri 3D mirobolante din care nu poţi scăpa vreme de câteva ore) este faptul că oferă distracţie la gram: navighezi o melodie şi gata, ai „înghiţit” o pastilă anti-stress; jocul oferă exact atâta distracţie cât ai nevoie şi nici nu putem dezbate rejucabilitatea sa. Pun pariu că voi „naviga” valurile muzicii mele preferate şi peste câţiva ani buni – distracţia oferită fiind teoretic fără moarte. Sincer, dacă vă permite buzunarul, vă sfătuiesc să nu vă mai chinuiţi cu versiunea demo – veţi cumpăra oricum Audiosurf.