Battlestations Midway Review

Battlestations Midway Review

   Simulatoarele în general sunt susţinute de o gamã restrânsã de jucãtori, acest lucru datorându-se în primul rând complexitãţii şi dificultãţii ridicate a acestora. În consecinţã acest gen nu dispune de foarte multe titluri, jocurile bune din categoria simulatoarelor de zbor, navale sau de submarine putând fi numãrate pe degete. Battlestations Midway încearcã introducerea unei schimbãri în reţeta obişnuitã: combinarea mai multor simulatoare într-unul singur, oferindu-se un joc cu un gameplay relativ uşor de învãţat pentru jucãtorii ocazionali dar pãstrând în acelaşi timp suficientã profunzime pentru fanii înrãiţi ai simulatoarelor.
        Aşa cum o sugerează şi numele, campania single-player se desfãşoarã în Al Doilea Rãzboi Mondial, pe parcursul a 11 misiuni având posibilitatea de a retrãi unele dintre cele mai intense bãtãlii din Pacific din această perioadă. Veţi intra în rolul lui Henry Walker, ajuns la Pearl Harbor exact în ziua bine cunoscutului atac japonez, atac care a marcat şi începutul ostilitãţilor între Japonia şi Statele Unite ale Americii. În prima misiune totul se desfãşoarã destul de alert, neavând posibilitatea de a admira prea mult peisajul, fiind trimişi rapid în mijlocul luptei într-o ambarcaţiune suficient de micã încât sã parã foarte nesigurã, comparativ cu magnitudinea exploziilor ce au loc peste tot în jurul vostru. Astfel, în prima parte a jocului veţi intra în contact cu simularea navalã.
        Încã de la început veţi putea observa simplitatea controlului. Indiferent cât de mari vor ajunge (sau cât de greu se vor mişca) navele pe care le veţi avea la dispoziţie pe mãsurã ce avansaţi în joc, deplasarea va rãmâne la fel de simplistã, rezumându-se la nu mai mult de 4 butoane. Lucrurile se complicã puţin pentru nave în timpul luptelor, mai exact atunci când acestea sunt avariate. Pot suferi avarii la motor, se poate declanşa un incendiu la bord, sau poate fi strãpunsã calã şi nava poate fi inundatã. Din fericire, toate aceste avarii pot fi reparate de cãtre echipaj, având posibilitatea să stabiliţi prioritatea pentru fiecare în parte în ecranul de reparaţii.

        De departe însă cea mai grea parte de stãpânit este pilotarea avioanelor (mai ales cu mouse-ul). Menţinerea poziţiei de zbor nu reprezintă o problemã, asta poate face oricine, greul apare atunci când vreţi sã şi doborâţi ceva de pe cer, nu doar sã survolati zona. Exact la polul opus se aflã submarinul, al cãrui control este probabil cel mai simplist. Atunci când jucaţi cu submarinul lucrurile se complicã puţin doar datoritã schimbãrii tacticii si modului de abordarea a luptelor, si mai ales prin faptul cã va trebui sã ieşiţi la suprafaţã la intervale regulate pentru a vã reumple rezervoarele de oxigen. Pe mãsurã ce avansaţi şi mai mult în joc vi se va oferi posibilitatea de a controla din ce în ce mai multe unitãţi, descoperind utilitatea hãrţii strategice.
        Aici jocul face diferenţa între jucãtorii care vor sã intre mai mult în profunzime şi sã continue partea de acţiune a jocului şi cei care pot sta bine mersi pe harta strategicã dând ordine şi lãsând calculatorul sã controleze unitãţile. Dupã ce daţi un ordin de atac oricãrei unitãţi pe harta strategicã veţi putea oricând sã luaţi controlul şi sã îndepliniţi obiectivul voi înşivã. Şi, trebuie sã vã spun cã aveţi multe de pierdut dacã evitaţi partea de acţiune. Ai o satisfacţie mult mai mare atunci când lansezi tu trei torpile care scufundã nava inamicã fãrã sã ştie ce a lovit-o decât să laşi AI-ul să facă asta pentru tine. Battlestations Midway are parte de nu mai puţin de 60 de unitãţi diferite, de la nave care mai de care pânã la portavioane şi de la avioane de luptã pânã la bombardiere de mãrimi considerabile. Navele, submarinele şi avioanele sunt lucrate în detaliu astfel încât au avantaje şi dezavantaje atât în ceea ce priveşte puterea lor de atac cât şi posibilităţile de apãrare. Astfel, pentru a facilita lucrurile se oferã un tabel tactic în care se poate observa ce tip de unitate are un avantaj asupra unui alt model.

    La începutul, sfârşitul şi chiar în mijlocul misiunilor, Battlestations Midway dispune de filmuleţe a cãror realizare din punct de vedere cinematic reuşeşte cu brio sã susţinã povestea şi mai ales sã menţinã atmosferã pentru jucãtor. Sunetul şi grafica îşi fac datoria cu brio, chiar dacã coloana sonorã poate deveni puţin repetitivã spre final iar la nivel grafic ar fi putut fi aduse câteva îmbunãtãţiri. Totuşi, vãzut per ansamblu din punct de vedere grafic, jocul aratã decent. Veţi putea observa oamenii la bordul navelor, piloţii la bordul avioanelor, sau şi mai mult, puteţi admira razele soarelui dupã ce treceţi printr-un nor de fum creat de explozia unui avion inamic. Partea bună este cã jocul este foarte bine optimizat, rulând la fel indiferent de numãrul de unitãţi de pe ecran. Astfel jocul va fi cursiv în orice moment, fãrã cãderi de framerate care sã afecteze acţiunea alertã.
        Deşi scurtã, însumând doar 7 ore de joc, campania singleplayer este din fericire foarte antrenantã şi diversificatã, având suficiente momente care vã pot rãmâne întipãrite în minte. Spre exemplu, pe mãsurã ce avansaţi în joc veţi comanda un bombardament împotriva unui vas inamic ancorat la Luzon pentru reparaţii, încercând sã obţineţi rãzbunarea dupã cele întâmplate la Pearl Harbor. Apoi vi se vor pune la dispoziţie resursele militare a unei întregi insule, încercând sã o apãraţi de atacul flotei japoneze şi ulterior inversând rolurile veţi lua comanda portavionului USS Yorktown încercând sã conduceţi un atac aviatic împotriva insulei Tulagi. Şi spre final veţi descoperi adevãrata valoare a jocului în prima bãtãlie a flotelor de portavioane din istorie, desfãşuratã la Coral Sea.

        Pe lângã campania singleplayer mai sunt disponibile trei tipuri de joc challenge, având la dispoziţie patru misiuni navale, trei de zbor şi încã trei în care veţi controla un submarin. Este destul de evident cã pentru fiecare dintre aceste trei tipuri de challenge-uri se apeleazã la un alt stil de joc, dar acest lucru este mult mai evidenţiat aici decât oriunde în altã parte în joc. Acest fapt se datoreazã în principal dificultãţii sporite ale acestor challenge-uri, jucătorul fiind pus în situaţii limitã în fiecare misiune. Abia dupã îndeplinirea acestor challenge-uri vã puteţi mândri cã aţi depãşit pragul de începãtor. Din pãcate, la o analizã în detaliu se observã cã un plus de conţinut n-ar fi stricat.
        Dupã cum am spus campania singleplayer nu ar trebui sã dureze mai mult de 7 ore, la care se mai adaugã încã câteva ore datorate challenge-urilor. Un mod skirmish nu ar fi fost prea greu de implementat şi ar fi crescut radical timpul de joc. Totuşi pentru cei care au posibilitatea de a încerca jocul în multiplayer (online sau în lan) probelma este pe jumãtate rezolvatã. În multiplayer sunt puse la dispoziţie 9 hãrţi (bãtãlii) cu o limitã de 8 jucãtori într-un singur mod de joc, Japonia împotriva Statelor Unite. Când sunt mai mult de 2 jucãtori, fiecare îşi va alege echipa şi de asemenea trupele pe care le va avea la dispoziţie pe parcursul meciului. Alegerea trupelor se face dintr-un set predefinit, fiind puse la dispoziţie acelaşi numãr de unitãţi pe fiecare hartã, indiferent de numãrul de jucãtori. Astfel, la un meci de 4 contra 4 spre exemplu, va fi nevoie de o colaborare destul de bună între jucãtori pentru folosirea tuturor trupelor la adevãratul lor potenţial. Totuşi o luptã de 1 la 1 se poate dovedi mai interesantã din cauza faptului cã puteţi controla voi înşivã întreaga flotã.