Bionic Commando Rearmed – RePlay Review

Bionic Commando Rearmed – RePlay Review

Realizarea artistică este suficient de acidă încât să scoată simțurile din letargie. Engine-ul grafic este mult superior celor pe care ne-am aștepta să le vedem într-un platformer retro. El se prezintă cu un univers 2D amăgitor, trădându-și puterea de renderizare în cut-scene-urile de multe ori impresionante, umbrele dinamice sau efectele de particule. Iar combinarea texturilor colorate cu un stil vizual de benzi desenate, la care se adaugă dialogurile în același stil ușor mucalit (o să amintesc doar de încercarea lui Rad de purta o discuţie cu un robot bătut în… CPU) întregește atmosfera unei lumi întoarse pe dos.

De cealaltă parte, muzica – un remix de bipuri NES care amintește de generația beat, aproape că te face să te ridici de pe scaun și să dansezi prin casă. Numai că la o calitate atât de bună a sunetului (fiindcă nici efectele din mediu nu sunt de ignorat), aș fi vrut ca în Rearmed dialogurile să beneficieze de voice-over.

Admirabilă este şi măiestria cu care cei de la GRIN au reușit să aleagă părțile bune ale predecesorului și să elimine sau să transforme ce era deranjant. De exemplu, sistemul de vieți a fost eliminat: dacă moare de trei ori, Rad va fi nevoit doar să reînceapă nivelul.

Inteligența inamicilor a fost şi ea îmbunătățită, rezultatul direct fiind că și nemțălăul de rând știe acum să se ascundă după obstacole pentru a nu fi rănit. Iar cetele naziste includ recruți mult mai diverisificați, dintre care mi-au sărit în ochi inginerii rahitici care controlează un soi de mine plutitoare şi tancurile ce explodează în niște tănculețe mici și haioase în momentul distrugerii, toate numai un tun.

Brațul mecanizat nu mai este folosit de Rad doar pentru a depăși obstacolele peste care nu poate să sară. El îi permite să respingă proiectilele, să distrugă rachetele ghidate, să folosească butoaie pe post de acoperire și, cu anumite îmbunătăţiri, să apuce adversarii și să îi arunce prin nivel.

O altă noutate, inamicii tip boss încurajează și ei folosirea brațului mecanizat, ei fiind imposibil de distrus cu armele convenționale. Iar schimbul de cuvinte dinaintea confruntării propriu-zise, precum și metodele ingenioase pe care jucătorul trebuie să le descopere pentru a finaliza cu succes misiunea, fac din aceste secvențe savoarea jocului.

Singurul reproș aici vine din faptul că imaginația producătorilor moare pe undeva la jumătatea experienței, când acești inamici deosebiți încep să sufere de sindromul copy-paste. În variante cică mai rezistente.

În sfârșit, Rad cară după el întreg arsenalul și jucătorul nu mai este acum nevoit să reînceapă misiunea pentru a își personaliza armele. Mai mult chiar, și-au făcut apariția niște jucării noi: pe lângă clasicul aruncător de rachete sau shotgun, eroul dispune și de o armă care trage cu raze în trei direcții și ricoșează din ziduri.

Fun-tastic

Bionic Commando: Rearmed este la fel de simplu pe cât este de complex. Nivelurile sunt presărate cu mini-jocuri prin care Rad obţine acces ilicit în baza de date a inamicilor și extrage informații, iar deplasarea cu elicopterul pe hartă prezintă riscul de întâlnire cu patrulele inamice. Din păcate, aceste secvențe care au mereu scopul de a distruge tunul antiaerian nazist, sunt mult prea repetitive și ar fi putut să fie ignorate de producători fără prea multe mustrări de conștiință.

Noul Bionic Commando dispune și de o enciclopedie a inamicilor, zonelor și obiectelor întâlnite în joc. Iar dacă povestea vi se pare prea plată, puteți oricând să încercaţi misiunile de tip Challenge, care folosesc de brațul mecanizat la maxim.

Şi cu toate că sunt distractive, aceste misiuni subliniază și unele neajunsuri ale manevrării cârligului din dotare. De multe ori, va fi greu să vă prindeți de decor din zbor, fiindcă e greu să țintiți cu brațul înainte. Iar în alte dăți, va fi greu să calculați momentul necesar pentru a sări pe o platformă fără să aterizați în țepii aflaţi la o aruncătură de băţ mai încolo.

Poate cea mai binevenită noutate este modul multiplayer. Puteți în primul rând să parcurgeți firul narativ principal în modul cooperativ, AI-ul inamicilor modificându-se pentru a menţine nivelul provocării. Ce mi-a plăcut cel mai mult în acest mod a fost implementarea ingenioasă a camerei: până la un punct, ea se va depărta de personaje pentru a le include în decor, iar dacă acest lucru devine imposibil, va trece singură la o vedere split-screen.

În al doilea rând, dacă vreți mai mult, Bionic Commando oferă și un multiplayer propriu-zis. În cadrul lui pot participa maxim 4 personaje care se pot înfrunta în mod DeathMatch, Last Man Standing sau puteţi opta pentru Don’t Touch The Floor, unde gloanţele şi grenadele nu omoară inamicii, scopul fiind să le daţi un brânci ca să ajungă rapid la parterul nivelului respectiv.

Din păcate, multiplayer-ul este disponibil doar în fața calculatorului (aka Hot-Seat), nu și online, deci va trebui să faceți rost de nişte controllere extra dacă vreți să dați o petrecere bionică cu prietenii.

La prețul la care este disponibil pe piață, Bionic Commando: Rearmed este aproape un chilipir.