Blacksite: Area 51

Blacksite: Area 51

Alienul, spaima Americii

 

Cine nu a auzit de Zona 51? Mana sus! Cum, nu se vede nicio mana ridicata? Mai sa fie... unul dintre cel mai bine pastrate secrete ale guvernului american este subiect de barfa la cafea pentru oricine stie cum se scrie E.T. Un secret atat de bine pastrat, incat se stie despre el de prin anii ’60 si in jurul caruia s-au nascut atat de multe legende incat niciun american nu se gandeste ca poate totul se desfasoara intr-un cu totul si cu totul alt loc. Oricum, oficial, Zona 51 este o baza militara aflata undeva in desertul Nevada si al carei scop declarat este cel de a dezvolta si a cerceta noi tehnologii de zbor. Se pare ca datorita muncii depuse de cei cazati in acel loc de cult au luat nastere renumitul F-117 si alte cateva proiecte la fel de secrete. Ceea ce ne intereseaza pe noi nu sunt insa toate aceste povesti despre avioane sau alte asemenea prostioare, ci lucrurile ce se intampla cu adevarat acolo. Care? Cum care?! Testele pe extraterestri! Acestia vin in pace si bucurie in vacanta pe planeta noastra, iar americanii le strica tot concediul si ii supun la tot felul de teste, care mai de care mai stupide si mai dureroase. Cu motivul de a-i proteja de virusii de pe Pamant, timizii alieni sunt inoculati cu tot felul de injectii ce ii fac sa arate hidos, sa aiba tulburari de comportament si sa le curga nasul pe intreg parcursul sederii lor pe planeta albastra. De aia nu ii vedem la noi in statiuni, cheltuind euro spatiali pe tricouri cu Dracula sau beneficiind de agro-turismul nostru multilateral dezvoltat si bazat in totalitate pe mamaliguta cu branza si palinca.

 

Cu tente de maro

 

Scenariul din spatele jocului despre care voi binevoi sa va spun cate ceva pe parcursul acestui articol se bazeaza pe una dintre natiunile din spatiul cosmic si care, suparata (pe buna dreptate) pe tratamentul la care au fost supusi turistii de la ei in sejurul de la noi, vine cu jalba in protap la tribunalul de la Haga. Midway insa nu prea le are cu geografia si localizeaza Haga undeva prin Irak, unde americanul trimis sa colonizeze pustiurile de pe acolo si sa eradice populatia indigena subdezvoltata da nas in nas cu niste extraterestri deloc prietenosi. Unul dintre soldati este chiar lasat sa moara in ghearele acestor urate creaturi ale Domnului.

Peste ceva vreme se abate urgia si asupra poporului condus cu atata mandrie si inconstienta de mirobolantul Bush Jr., cand o noua rasa de luptatori erupe din desertul Nevada. O serie de militari americani cazuti in lupta au fost asimilati de extraterestri si transformati in super soldati. Acestia sunt prima linie in lupta cu fostii lor confrati, ajutati evident de o tona de extraterestri. Nu mica este surpriza eroului principal cand da nas in nas cu fostul sau camarad de arme lasat sa crape in beciurile din Irak si, culmea, afla ca acesta este seful cel mare al debarcarii extraterestre din America. Şi acum incepe batalia cea mare. Trage in stanga, in dreapta, in sus si in jos de parca se sfarseste lumea.

O poveste ca multe altele care au fost si care o sa fie, cea din Blacksite: Area 51 nu ne sperie prin originalitate. Ba chiar deloc. Nici un fel de intorsatura in intriga, nici un fel de rasturnare de situatie spectaculoasa, nici un fel de idee care sa te dea pe spate. Este pur si simplu un FPS hack&slash in care omori hoarde e monstruleti fara mila.

Trecand la mediul in care toate aceste intamplari au loc, pot sa va spun ca au un singur numitor comun. Acela nu este nisipul din desertul Nevada, desi poate asa ar fi fost logic, ci fenomenala culoare maro omniprezenta. De necrezut ca in momentul de fata mai este posibil ca un joc ce rupe placa grafica sa arate ca si cum ar fi jucat pe un monitor monocrom. Cand spun ca rupe o placa grafica, nu ma refer la fantastice efecte, renderizari fenomenale sau stiu eu ce beaver realist, ba din contra, jocul aratand ca unul de acum cativa ani. O mare bila neagra la capitolul grafica.

Nici din punct de vedere gameplay jocul nu exceleaza. Liniar pana la Dumnezeu si cu un numar foarte limitat de modele de adversari (pe tot parcursul jocului intalnesti 6 tipuri de adversari cu totul), Blacksite: Area 51 nu este ceea ce te-ai astepta de la un pac pac cu extraterestri. Plus ca nu este deloc solicitant din punct de vedere al capacitatilor tale de jucator de FPS-uri. Poate unul dintre cele mai usoare jocuri cu impuscaturi de care am avut parte pana acum.

Desi jocul este declarat a fi squad based, rolul echipei conduse de tine nu este unul foarte important, mai ales ca nici nu se descurca prea bine in lupta. Desi ti se ofera posibilitatea de a da comenzi echipei (printr-un singur buton), acestea se rezuma la a se muta dintr-o pozitie in alta, de a concentra focul asupra unui singur inamic sau de a deschide usi. Din nefericire, vei vedea ca de fapt la asta se va rezuma tot rolul echipei, deoarece personajul principal este prea dur pentru a-si deschide singuri usile. Adica daca vrei tu sa deschizi o usa, nu poti... si ca tot vorbeam de sprijinul oferit tie de echipa, trebuie sa va spun despre momentul in care unul dintre aghiotantii tai iti ofera ajutor dintr-un elicopter. Ei bine, desi acesta iti spune unde se afla inamicii, tu trebuie ii marchezi manual pentru ca el sa se apuce sa le dea la oase. Frumos, nu? Pe el il doare capul daca se apuca de macel in momentul in care ii vede.

Cu toate acestea, jocul are si un punct forte: sunetul. Sunetul armelor, coloana sonora si mai ales discutiile pe care participantii la trafic le au sunt chiar interesante. O parte geniala din acest punct de vedere este discursul oferit de personajul negativ la sfarsitul jocului. De-a dreptul inaltator. Ce este nasol este ca desi au multe de spus, personajelor nu li se misca gurile. Ori sunt telepati, ori ventriloci. Oricum, bravo lor orice ar fi.