Chrome Specforce Review

Chrome Specforce Review

 Lansarea primului joc este un moment foarte important pentru orice producator. Daca la inceputurile industriei nu ar fi fost o tragedie, in ziua de azi, daca primul titlu nu are cat de cat succes, poti sa inchizi linistit pravalia, deoarece nu foarte multi publisheri se vor uita la tine daca ai deja un esec la activ si te mai afli si la inceput de drum. Chrome a fost primul shooter al polonezilor de la Techland si cu toate ca nu a iesit cu nimic in evidenta, a fost un shooter decent, cu care merita sa-ti pierzi timpul daca erai un fan al genului si nu aveai altceva sa joci. Asta se intampla in 2003 iar anul trecut, Techland a lansat Chrome SpecForce, simtind ca inca nu si-au spus ultimul cuvant in privinta genului FPS.

     Din pacate, termenul de banal se aplica foarte bine si in cazul lui Chrome Specforce, jocul neavand nimic cu care sa iasa in fata altor titluri ale genului, la fel ca si predecesorul sau. Vom intra inca o data in pielea lui Bolt Logan, care acum face parte din SpecForce, o unitate de elita a FSB, un fel de politie galactica. Misiunea lui este foarte simpla: sa investigheze presupusele activitati ilegale de pe planeta Estrella ale companiei LoreGen. Cum FSB nu are dovezi concrete cu care sa demonstreze ilegalitatea operatiunilor LoreGen (ce implica producerea si distribuirea unor stimulente foarte periculoase) misiunea voastra este una strict secreta. Un motiv suficient de bun pentru a omori tot ce prindeti in cale, chipurile pentru a nu va deconspira prezenta pe planeta. Ca si cum o urma de cadavre lasata in urma voastra si un laborator aruncat in aer nu ar avea vreo relevanta.

     Din motive care inca nu-mi sunt foarte clare, SpecForce nu are nici un fel de cut-scene in timpul singleplayer-ului, toate informatiile relevante venind prin intermediul unor comunicatii destul de seci cu restul personajelor, fie ca e vorba de superiori sau aliati. Acest lucru taie destul de puternic din imersiune, jucatorul neavand practic vreun motiv sa-i pese de ce se intampla in jurul sau.

   Principala problema a jocului o reprezinta inteligenta artificiala, sau mai bine zis, lipsa ei. Daca ar fi fost vorba doar de inamici, n-ar fi fost o gaura in cer, deoarece in FPS-uri cantitatea este cea care primeaza de obicei. Cum insa si coechipierii vostrii sunt afectati de aceeasi stupiditate, lucrurile tind sa alunece spre tragi-comic. Comic, pentru ca este amuzant sa vezi cum aliatii tai se arunca cu piepturile goale in fata gloantelor, incercand sa imite atacurile kamikaze la baioneta ale japonezilor atunci cand vedeau ca pierd o lupta. Tragic, pentru ca unele misiuni au prostul obicei sa se termine abrupt daca mor prea multi coechipieri. Da, ati ghicit, de cate ori vedeti vreun bezmetic care vrea sa alerge linistit spre moarte, va trebui sa iesiti si voi de la adapost si sa lichidati rapid toti inamicii. Acestia din urma se vor multumi de obicei sa stea in fata voastra si sa traga ca niste disperati, pana cand le curmati suferinta. In unele cazuri, se vor ascunde dupa diverse cutii sau elemente de decor, insa doar in prima faza, deoarece pana la urma tot vor iesi sa va atace frontal. Am remarcat si cateva tentative de a folosi grenade, insa acestea se terminau de obicei prost pentru cel care incerca sa foloseasca grenada respectiva, mai ales daca se afla intr-o camera.

     Arsenalul pus la dispozitie este unul standard pentru un shooter: pistol, pusca de asalt, mitraliera, uzi, pusca cu luneta, lansator de rachete, grenade. Problema este ca armele nu iti dau nici un moment acel sentiment de putere pe care ar trebui sa ti-l dea, mai ales daca se face o comparatie cu dimensiunea lor (din acest punct de vedere, lansatorul de rachete seamana mai degraba cu o prastie). Acest lucru se datoreaza in parte efectelor sonore care acompaniaza armele dar mai ales din cauza numarului uneori ridicol de mare de proiectile pe care trebuie sa-l descarcati intr-un inamic pentru a-l omori. Au fost situatii cand un singur glont in cap a fost suficient ca sa calmez un soldat, doar ca sa fiu nevoit dupa aceea sa golesc restul incarcatorului in capul colegului sau pana sa-l trimit si pe el la sol.

     Nu stiu daca cei de la Techland au fost grabiti sa lanseze jocul, dar inca o luna-doua de finisare mai mult ca sigur ca nu ar fi stricat. Este jenant sa mai vezi masini sau soldati care trec cu o parte a corpului prin ziduri, sau butoaie care explodeaza ca si cum ar fi fost facute din carton. Aceeasi “graba pentru lansare” se observa si in gameplay. Fiind un membru al SpecForce, Logan beneficiaza de un costum ce ii confera anumite avantaje: viteza sporita, scut de protectie, slow-motion sau invizibilitate. Din pacate, aceste abilitati sunt aproape inutile in joc, fiind foarte putine situatii cand le puteti folosi la adevarata lor valoare. Spre exemplu, invizibilitatea este cvasi-inutila, deoarece chiar daca o folositi si impuscati un inamic de la o distanta apreciabila, colegii lui vor sti imediat unde va aflati, chiar daca va schimbati imediat locatia. Scutul este si el oarecum degeaba, numarul de health pack-uri disponibile facandu-va practic invulnerabil. Slow-motion-ul si viteza sporita de deplasare va pot scoate din cateva situatii mai delicate, insa puteti compensa fara probleme lipsa lor cu health pack-uri.

     Inventarul RPG-style din Chrome a fost si el pastrat, o idee nu prea stralucita in opinia subsemnatului, deoarece complica jocul intr-un mod inutil, mai ales cand vine vorba de adunat munitie sau schimbat arme. Am putut observa insa o imbunatatire vizibila in privinta controlului vehiculelor, care nu mai este chiar atat de arcade pe cat era in Chrome.

 Desi la data aparitiei sale Chrome avea o grafica impresionanta, nu acelasi lucru se poate spune si despre SpecForce. Nivelele au o dimensiune considerabila si sunt pline de vegetatie, dar din apropiere se poate observa faptul ca engine-ul este depasit din multe puncte de vedere: AntiAliasing-ul este inexistent in setarile jocului si nici nu am putut sa-l fortez din drivere (Catalyst 6.2). Unele texturi sunt foarte spalacite, obiectele sunt cam colturoase, iar florile care se rotesc dupa tine sunt de-a dreptul jenante. Nici animatiile personajelor nu sunt printre cele mai fericite, mai ales in cazul alergatului si a mortii subite, fie din cauza gloantelor sau a exploziilor. Partea audio se inscrie si ea in aceeasi linie generica, neavand ceva care sa iasa in evidenta in mod special. As fi vrut sa scriu ceva si despre multiplayer, insa din pacate nu va pot da prea multe informatii in afara de cele standard, deoarece nu am gasit nici un jucator pe serverele oficiale. Pentru arhiva, jocul dispune de 14 harti si 3 moduri clasice de joc: Deathmatch, Team Deathmatch si Capture The Flag.

     Cu toate ca nu se ridica la standardele impuse pentru shootere in 2006, SpecForce are principalul avantaj de a avea un pret foarte redus (19.99$), lucru care-l recomanda in cazul in care sunteti un fan FPS si nu aveti ce juca in asteptarea lui Prey, Unreal Tournament 2007 sau Half-Life 2: Episode One. Nu veti primi un titlu AAA, asa cum le place de obicei publisherilor sa-si caracterizeze jocurile, insa nici nu veti da banii degeaba.