Colin McRae: DIRT Review
Dimensiune font:
Colin McRae: DIRT Review
Seria Colin McRae şi-a făcut debutul în 1998 şi de atunci a trecut peste schimbări de tehnologie, platforme de joc, concurenţă puternică şi chiar peste câteva decizii discutabile de licenţiere şi gameplay. La doi ani şi jumătate după Colin McRae 2005, Codemasters a folosit o altă abordare pentru venerabil serie, DiRT fiind într-adevăr surpinzător.
Primul lucru pe care îl remarci este motorul grafic fenomenal. DiRT arată extraordinar şi această impresie se manifestă şi după câteva zeci de ore de joc. Pur şi simplu nu m-am putut sătura de modul în care apa şi praful sunt împroşcate de roţi, m-am oprit şi am admirat peisajul din vârful munţilor şi am condus cu camera focalizată pe partea din faţă a maşinii pentru a admira superba modelare a acesteia (chiar dacă asta însemna că ieşeam de pe traseu la fiecare 3 secunde).
Există un anumit lucru când vine vorba de grafică, element urât mai ales de către fanii hardcore: jocul nu trebuie să fie niciodată prea strălucitor. Această caracteristică îl face, în general, în opinia acestora să pară „prea lustruit”, „nerealist” şi chiar „comercial”. Da, înspăimântătorul „comercial”! Maşinile şi mediile de joc din DiRT reflectă într-adevăr un pic prea multă lumină, dar o fac aşa cum uneori o femeie frumoasă foloseşte prea mult machiaj: există tentaţia de trece cu vederea excesul de mascara dacă ochii acesteia sunt superbi sub acesta. În afară de această folosire un pic prea accentuată a HDR-ului, spre cinstea producătorilor, jocul arată aproape la fel de bine ca în screenshot-urile date publicităţii.
Această opulenţă grafică are totuşi un preţ, jocul rulând destul de greu când se folosesc rezoluţii şi detalii ridicate. Încercarea de a folosi configuraţia Ultra afişa iniţial un mesaj de eroare referitor la cantitatea de memorie de pe placa video, ceea ce nu vezi în fiecare zi pe un 8800 GTS cu 320 MB. Această problemă a fost rezolvată ulterior prin patch-ul 1.1, dar creşterea de performanţă nu a fost foarte mare. Chiar şi aşa, jocul este jucabil în secţiunile de luptă cu timpul, dar cursele în care apar alţi concurenţi sunt cimitirul framerate-ului şi trebuie scăzute detaliile pentru a vedea mai mult decât un slideshow. Versiunea de PC este, aşa cum ne-am obişnuit de la alte câteva titluri, o portare de pe Xbox 360, un lucru care poate explica cel puţin în parte problemele întâlnite la rulare, deşi există şi pe console probleme la startul unei curse în care sunt afişate 9 maşini în acelaşi timp.
Sunetul pe de altă parte oferă sentimente confuze. Cel al motorului este bine redat şi variază frumos în funcţie de poziţia camerei, intensificându-se în interior, dar există anumite bug-uri ca de exemplu faptul că uneori lovirea unui semn de circulaţie se soldează cu generarea unu sunet care poate fi auzit chiar şi după 30 de secunde şi la o distanţă mare de locul incidentului. Voice acting-ul nu este rău, dar scenariştii erau probabil beţi morţi când au scris textul. Imaginaţi-vă că îmi aranjez cu grijă fiecare aspect al maşinii, folosesc o minune a tehnicii de 950 cai putere/tonă pentru a merge prin unele dintre cele mai dificile tipuri de teren şi la sfârşit primesc un: „Too cool for school!” ? Trecând peste asta, există câteva piese destul de bune care se aud în timp ce te joci prin meniuri şi care nu devin repetitive prea repede.
Ştiu ce vă gândiţi în acest moment: să nu mai vorbim despre grafică, framerate şi aşa mai departe, ăsta este un joc, nu o demo tehnologic sau un benchmark de placă video. Cum e gameplay-ul? Pe scurt, e distractiv! Există elemente necesare şi care sunt destul de des uitate de producători: te simţi bine când îl joci, poţi să configurezi experienţa să fie cât de dificilă doreşti şi există un nivel ridicat de rejucabilitate. DiRT este cu siguranţă mai „arcade-ish” decât celelalte titluri ale seriei şi decât concurenţa şi asta ar putea îndepărta o parte din grupul ţintă, dar acest lucru este compensat de sentimentul de viteză şi de adrenalina în valuri care se revarsă în corp când te lupţi cu timpul sau cu adversarii.
Gama largă de tipuri de trasee este de apreciat, acestea variind de la asfalt uscat până la nisip şi noroi. Copacii şi tufişurile nu sunt doar texturi lipsite de viaţă şi acest lucru se aplică şi când vine vorba despre spectatori (spre deosebire de alte jocuri, cei din DiRT fac chiar mai mult decât să aplaude; unul dintre aceştia chiar a făcut câţiva paşi înapoi pentru a evita contactul cu spoilerul Evo-ului meu). Desigur, toate acestea ar fi fără sens dacă principalii actori ai jocului nu ar fi bine prezentaţi: vehiculele sunt superbe, cu toate şurubelele la locul lor şi cu un număr impresionant de poligoane. Poţi admira maşinile şi traseele folosind o multitudine de camere, starurile fiind cele două perspective din interiorul maşinii, care prezintă cadranele funcţionale, turometrul în timp real şi vitezometrul foarte folositor. Şi bineînţeles, pe scaunul "mortului" este prezent copilotul (dacă ar ştii ce îl aşteaptă n-ar mai avea o faţă aşa de calmă).
Una dintre cele mai impresionante caracteristici ale jocului este sistemul avansat de damage care poate transforma frumuseţe de maşină într-o bucăţică de metal de nerecunoscut. Aproape orice parte a maşinii se poate rupe, fiecare geam sau parte de sticlă se poate sparge dacă i se aplică un anumit tip de presiune, iar deformarea este determinată de viteză, punctul şi unghiul de impact. Damage-ul nu numai că arată impresionant, dar şi afectează puternic modul în care maşina se poate manevra şi sentimentul pe care îl ai când o conduci. Există momente când o singură lovitură poate arunca în aer o roată împreună cu planetara şi asta înseamnă că trebuie reluat de la început traseul. De menţionat că cele cinci niveluri de dificultate contribuie de asemenea la modul în care damage-ul este distribuit.
Un punct important este cel al controlului şi modificărilor şi chiar dacă în configuraţia implicită maşina pare că alunecă un pic prea mult pe anumite suprafeţe unde acest lucru nu ar trebui să se întâmple, câteva modificări pot duce nivelul de realism ceva mai sus. După cum ne-am aştepta de la un asemenea titlu, configuraţia vehiculelor este foarte complexă şi există o mulţime de opţiuni pe care le poţi experimenta. Pentru şoferii sau mecanicii mai puţin descurcăreţi există explicaţii detaliate pentru fiecare piesă, care arată felul în care se va modifica comportamentul bolidului şi tipul de traseu pentru care respectiva modificare este recomandată.
AI-ul nu este unul slab şi adversarii controlaţi de computer sunt destul de agresivi cu tine şi între ei. Chiar şi pe configuraţii reduse de dificultate te vor împinge de pe pistă şi te vor lovi din spate dacă frânezi prea puternic. Există de asemenea un sistem interesant împotriva celor care vor să taie curbele. De obicei, dacă eşti în afara pistei pentru o anumită perioadă sau ajungi la o anumită distanţă de pistă vei avea parte de un reset al maşinii. Dar în DiRT nu se întâmplă chiar aşa şi jocul observă când încerci să o iei pe scurtătură şi te penalizează doar când treci peste curbele strânse prin alte locuri decât cele indicate de traseu. Desigur, dacă te arunci de pe un pod sau accelerezi prin pădure vei primi un restart, dar acest lucru este de înţeles având în vedere limitările de design ale traseelor.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau