Command & Conquer 4: Tiberian Twilight Review

Command & Conquer 4: Tiberian Twilight Review

Povestea începe în 2062, la 10 ani după încheierea evenimentelor din Kane's Wrath, când Pământul este acoperit aproape în întregime de mineralul extraterestru cunoscut drept Tiberium, iar soarta omenirii este ca şi pecetluită. În acest moment de răscruce îşi face apariţia Kane, liderul enigmatic (şi aparent nemuritor) al Brotherhood of Nod, care propune consiliului GDI (Global Defense Initiative) o alianţă pentru construirea unei reţele de control a Tiberiumului (TCN – Tiberium Control Network), care nu numai că poate salva Pământul, ci şi transforma periculosul cristal într-o sursă convenabilă de energie.

Această alianţă nu este văzută însă cu ochi buni de toată lumea, iar fanaticii Nod încep o serie de atacuri îndreptate asupra turnurilor TCN imediat cum acestea încep să fie construite. Deoarece reţeaua urma să acopere întreg globul, comandanţii GDI s-au văzut în primă fază în imposibilitatea de a răspunde ofensivei separatiştilor din cauza lipsei de mobilitate, fiind astfel nevoie de nişte schimbări radicale pentru a asigura supravieţuirea rasei umane.

Comparativ cu celelalte jocuri Command & Conquer, Tiberian Twilight vine cu modificări importante în trei direcţii principale. În primul rând, recoltarea clasică a Tiberiumului (cea cu harvester-ul) a dispărut, iar rolul ei a fost schimbat. Dacă înainte mineralul extraterestu era echivalentul banilor, TCN l-a transformat într-o resursă pentru îmbunătăţiri tehnologice. Astfel, acum se colectează cristale individuale de Tiberium, ce pot avea trei culori. Cele Verzi oferă un punct de upgrade, Albastre două puncte şi Roşii cinci puncte, acestea din urmă fiind însă prezente doar în campania single-player.

Pe lângă asta, cristalele îndeplinesc încă două roluri: ele pot fi detonate, cauzând pagube masive tuturor unităţilor (proprii, aliate sau inamice) aflate pe o anumită rază, în timp ce în multiplayer colectarea lor contribuie la totalul de Victory Points.

A doua mare modificare este implementarea a trei clase pentru cele două facţiuni, GDI şi NOD: ofensivă, defensivă şi de suport (rasa Scrin, prezentă în Tiberium wars şi Kane's Wrath, nu-şi mai face apariţia). Fiecare clasă este caracterizată de unităţi mai puternice, posibilitatea de a construi clădiri defensive, respectiv unităţi aeriene, iar în funcţie de tactica dorită, cele trei clase pot fi schimbate în timp real. De asemenea, bazele principale (MCV – Mobile Construction Vehicle) au devenit într-adevăr mobile, primind numele generic de Crawler.

Acestea nu pot ateriza decât în anumite sectoare de pe câmpul de luptă, fie prestabilite, fie create în urma capturării turnurilor Uplink, iar apariţia unui Crawler poate distruge unităţile inamice aflate în zona de impact, într-un mod similar cu Drop Pod-urile din Dawn of War 2. Aşa că după ce aţi distrus un Crawler inamic, trebuie să vă retrageţi imediat trupele dacă vă aflaţi într-o zonă de respawn.

Puteţi alege tipul de Crawler oricând doriţi, însă unităţile sau clădirile specifice celui anterior nu sunt automat distruse, ceea ce implică două lucruri. Se pot crea anumite combinaţii devastatoare de trupe în multiplayer şi, din cauza limitei numărului de unităţi, nu puteţi beneficia de întregul potenţial al unui Crawler până când nu scăpaţi de unităţile caracteristice celui anterior folosit.

Prima variantă este binevenită mai ales când vechile trupe au experienţă (damage mai mare, rata de foc crescută, vindecare automată), dar acest aspect devine irelevant dacă adversarul dispune de unităţile potrivite pentru a vă contracara perfect. Aşa că uneori este de preferat ca aterizarea unui Crawler să coincidă cu debarasarea totală a trupelor specifice celui precedent – ori le duceţi spre moarte sigură, ori le casaţi cu tasta Del. Grijă mare însă, dacă adversarul distruge o unitate ce se află în procesul de a fi „retrasă”, acesta va primi o cantitate dublă de XP.

Pendularea, totală sau parţială, între aceste două opţiuni este dată de limita maximă a numărului de unităţi (ce nu exista în titlurile anterioare), reprezentată de Command Points (CP). Trupele pot avea 3, 6, 8 sau 10 CP (în funcţie de nivelul tehnologic), aşa că, atunci când limita este de exemplu 50, nu puţine vor fi cazurile în care veţi avea doar 48 CP folosite, dar asta nu înseamnă neapărat că au rămas irosite 2 CP.

În primul rând, este posibil ca respectiva combinaţie de unităţi să fie mult mai eficientă decât una ce le foloseşte pe toate. În al doilea rând, sunt situaţii în care această limită poate fi depăşită. De exemplu, dacă acel raport 48/50 include patru ingineri (fiecare valorând 3 CP), puteţi captura patru Avatari, tancuri Mammoth, Mastodonţi etc. Adică o putere de foc superioară celei prevăzute "legal", şmecherie care vă poate face viaţa mai uşoară.